Parlamentul se reuneşte în sesiune extraordinară, de luni și până miercuri, pentru eliminarea pensiilor speciale şi pentru asumarea răspunderii Guvernului pe legea privind alegerea primarilor în două tururi. PSD și UDMR au anunțat că vor depune moțiune de cenzură împotriva Cabinetului Orban.
După ce luni, de la ora 14.00, parlamentarii au activități în comisii, marți, de la ora 14.00, este programată ședință de plen a Camerei Deputaților pentru votul la legea de eliminare a pensiilor speciale.
Pe ordinea de zi se află atât proiectul PNL, avizat în decembrie în Comisia de muncă, cât și proiectul iniţiat de USR, respins de Senat şi ajuns în martie 2018 pentru dezbatere la Camera Deputaţilor.

Proiectul PNL propune eliminarea pensiilor de serviciu pentru deputaţi şi senatori, judecători şi procurori, personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor, poliţişti, funcţionari publici cu statut special, funcţionari publici parlamentari, pentru membri ai corpului diplomatic şi consular al României, membri ai Curţii Constituţionale şi personalul aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România, cu excepţia pensiilor militare. Liberalii susțin menținerea pensiilor speciale doar pentru militari deși, inițial, aceștia au pledat și pentru păstrarea beneficiilor și pentru magistrați.
Dezbaterile din Comisia de specialitate au avut loc în 17 decembrie pe ambele inițiative privind eliminarea pensiilor, atât a PNL, cât și a USR, dar raportul favorabil a fost dat pentru proiectul PNL. Acesta nu a intrat însă la votul deputaților în 18 decembrie.
Potrivit proiectului care a primit raportul favorabil al Comisiei de muncă, își pierd pensiile speciale și sportivii și artiștii. De altfel, acesta era un amendament propus de președintele Comisiei pentru Muncă, deputatul PSD Adrian Solomon. Președintele Camerei Deputaților, Marcel Ciolacu, a precizat că acest amendament va fi eliminat, aceasta fiind singura modificare în lege. „Proiectul va veni în plen la vot și vom scoate amendamentul Comisiei privind sportivii și personalitățile României care erau prinse în acel amendament. Cu alte cuvinte, pe 28 ianuarie va fi dezbatere, scoțând acel amendament, plus vot final”, declara Marcel Ciolacu.

Proiectul de lege a provocat proteste ale magistraților (inclusiv la Brașov, vezi si articolul „Personalul Curții de Apel Brașov își întrerupe activitatea”.
Astfel, mai multe curți de apel și tribunale din țară au anunțat încă de săptămâna trecută întreruperea activității pe termen nelimitat.

Orban, în Parlament miercuri pentru a-și asuma răspunderea pe alegerea primarilor în două tururi
Tot in această sesiune extraordinară, miercuri, la ora 14.00, Camera Deputaților și Senatul se întrunesc în ședință comună, iar premierul Ludovic Orban vine în parlament pentru proiectul privind alegerea primarilor în două tururi, pentru care Guvernul îşi angajează răspunderea. Parlamentarii pot depune amendamente la acest proiect până luni.
După asumarea răspunderii, există un interval de trei zile în care poate fi depusă moţiune de cenzură. PSD și UDMR au anunțat că vor iniția o moțiune, iar liderul PSD, Marcel Ciolacu, se declara convins că aceasta va trece, deşi, matematic, cele două partide nu au numărul necesar de voturi. USR, ALDE, Pro România şi PMP nu susţin moţiunea.
Guvernul Orban a introdus în proiectul privind alegerea primarilor în două tururi un articol care prevede că pot vota într-o localitate doar cei care și-au stabilit reședința acolo de cel puțin trei luni, măsura fiind luată pentru ”limitarea situațiilor de turism electoral”. Prevederea a fost contestată în spațiul public, dar Guvernul a anunțat că nu va renunța la aceasta.

Ce prevede proiectul propus de Guvernul OrBan
”Persoanele care și-au stabilit reședința în circumscripția electorală cu mai puțin de 90 de zile înaintea datei scrutinului își vor putea exercita dreptul de vot doar în comuna, orașul, municipiul sau subdiviziunea administrativ-teritorială a municipiului în care au avut reședința sau domiciliul stabilit anterior celor 90 de zile. În acest caz, cetățenii vor vota pe lista suplimentară.”
Cum este justificată măsura în expunerea de motive a legii:
”În scopul prevenirii distorsionării rezultatului alegerilor la nivelul comunităților locale se impune reglementarea condițiilor de exercitare a votului de către persoanele care au obținut reședința cu mai puțin de 3 luni înaintea datei alegerilor, fapt pentru care își vor putea exercita dreptul de vot la secția de votare la care sunt arondate conform adresei de domiciliu. Astfel, se propun o serie de modificări asupra Legii nr. 115/2015 care vizează eficientizarea desfășurării procesului electoral, stimularea depunerii candidaturilor, în special în localitățile mici, precum și limitarea situațiilor de <<turism electoral>>”.

Extrase din Expunerea de motive a proiectului
– Modificarea condițiilor pentru alegerea primarilor prin organizarea unui singur tur de scrutin – fiind anulată astfel condiția obținerii majorității de 50% plus 1 din voturi, cu mai puțin de 1 an de zile înaintea alegerilor locale – a generat în societate un profund val de nemulțumire, după scrutinele din 2012 și 2016.
– Subiectul alegerii primarilor, prin votul majorității de jumătate plus unu din voturi, a reintrat în dezbaterea parlamentară la scurt timp după alegerile locale din 2016, făcând obiectul mai multor inițiative legislative.
– (…) În ciuda susținerii majorității covârșitoare a românilor pentru această reglementare, la nivelul Parlamentului norma a fost refuzată în mod sistematic, prin utilizare unor tertipuri procedurale, prin tergiversarea deciziei finale timp de mai mulți ani de zile și scoaterea proiectelor de pe ordinea de zi a Camerei Deputaților, respectiv prin încălcarea termenelor prevăzute de Regulament.
– A putut fi observată din partea unor edili o atitudine incompatibilă cu funcția de autoritate publică pe care o exercită, întrucât aceștia urmăresc în exercitarea și perpetuarea mandatului obținerea unei susțineri facile din partea unei minorități a comunității – chiar dacă una semnificativă – și nu a unei majorități reprezentative.
– În multe cazuri primarul nu beneficiază de susținerea majorității de la nivelul consiliului local, întrucât partidul din care acesta provine este unul minoritar și nu a fost constrâns de jocul electoral la formarea de alianțe validate prin votul dintr-un al doilea tur de scrutin, care să ofere, în oglindă, o soluție de majoritate la nivelul consiliului local.
Modificarea promovată nu reprezintă o noutate pentru alegători de natură să genereze confuzie sau incertitudine, astfel încât nu poate fi considerată o afectare a principiului predictibilității și securității juridice, fiind vorba de o revenire la o condiție aplicată în mod tradițional în legislația electorală românească începând cu 1992.

Care este procedura angajării răspunderii Guvernului
Constituţia prevede că Executivul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege.
Procedura angajării răspunderii implică două consecinţe: depunerea de către parlament a unei moţiuni de cenzură sau nedepunerea de către parlament a unei moţiuni.
O primă situaţie este cea în care parlamentul depune o moţiune de cenzură în termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declaraţiei de politică generală sau a proiectului de lege. Dacă această moţiune este votată, atunci guvernul se consideră demis. În situaţia în care guvernul nu a fost demis prin moţiunea de cenzură depusă, proiectul de lege sau programul pe care şi-a asumat guvernul răspunderea se consideră adoptat (art. 114).
A doua situaţie este cea în care parlamentarii nu depun moţiune de cenzură şi atunci proiectul de lege, programul sau declaraţia guvernului, modificate sau completate, după caz, cu amendamente acceptate de guvern, se consideră adoptat. Aplicarea programului sau a declaraţiei de politică generală devin obligatorii pentru guvern.
În acest context, procedura angajării răspunderii guvernului asupra unui proiect de lege reprezintă o modalitate legislativă indirectă de adoptare a unei legi, adică nu prin dezbaterea legii în cadrul procedurii legislative ordinare, ci prin dezbaterea unei problematici politice legate de rămânerea la guvernare sau demiterea guvernului.

O situație absolut halucinantă este dezvăluită și explicată de judecătoarea Dana Gîrbovan, șefa Uniunii Naționale a Judecătorilor din România.
Ea demontează mecanismul prin care s-a ajuns în situația în care un număr extraordinar de mare de judecători și procurori să fie anchetați de către Direcția Națională Anticorupție, în intervalul de timp în care această secție a Parchetului General a fost condusă cu o mână de fier de către Laura Codruța Kovesi.

Noua inchiziție fusese creată în 2014 printr-un ordin nepublicat, deci secret, al procurorului șef DNA. Și s-a numit „Serviciul pentru Combaterea Corupției din Justiție”.
În scurt timp, au fost atinse cifre înspăimântătoare de persoane vizate, judecători și procurori. Iar astăzi paradoxul face că, după ce s-a pus capăt acestui abuz extrem de grav, prin crearea Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție, atât GRECO cât și Comisia Europeană au fost dezinformate și determinate să solicite desființarea acestei autorități.

După ordinul nepublicat al șefei DNA din 2014, s-a ajuns în scurt timp ca secția aflată în subordinea ei să administreze

* nu mai puțin de 1443 de dosare penale, în care țintele erau:
* 1962 dosare de judecători și
* 1459 dosare de procurori.

Sunt cifre înspăimântătoare.
Dacă ar fi adevărat și dacă respectiva secție nu ar fi fost creat doar în scop de intimidare și șantaj, ar rezulta că întreg sistemul de Justiție se afla în disoluție. Lovit până la rădăcină de flagelul corupției.
Că sistemul în sine nu mai avea scăpare. Că trebuia pur și simplu dinamitat și înlocuit cu un nou sistem, crescut de la iarbă. Ceea ce este imposibil.
Nici măcar atunci când s-a instalat puterea comunistă, cu toată brutalitatea care a caracterizat-o, nu a fost posibil decât pe parcursul a ani de zile să fie instalați la butoane noi judecători și noi procurori, pentru a înlocui un sistem considerat depășit cu unul considerat nou. Deși la acea dată au fost aduși la instanță judecători fără studii, direct din mediul muncitoresc.

Vă rog să observați din datele furnizate de șefa UNJR proporțile grozăviei.

* 70% dintre judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție aveau dosare penale pe vremea lui Kovesi.
* 60% dintre judecătorii Curții de Apel Ploiești.
* 80% dintre judecătorii Curții de Apel Oradea.
* 45% dintre judecătorii Curții de Apel București.
* 40% dintre judecătoriii Curții de Apel Iași.

Și așa mai departe. Toți acești magistrați erau anchetați pentru presupuse fapte de mare gravitate, de vreme ce erau încadrate în categoria infracțiunilor de corupție. Mai e interesant să se observe o coincidență. Numărul dosarelor penale ale judecătorilor este sensibil mai mare exact în acele județe, în care s-au manifestat anomalii extem de grave dezvăluite de presă gen Portocală și Onea de la Ploiești.
Locurile în care abuzurile procurorilor aveau tendința de a zdrobi orice judecător care încerca să facă dreptate, refuzând să dea curs ilegalităților din dosarele administrate de oamenii doamnei Kovesi.

Cum ar putea cineva să pretindă că Justiția din epoca Kovesi era liberă, atâta timp cât un număr uluitor de mare de procurori și mai ales de judecători lucrau cu sabia lui Damocles deasupra capului, riscând oricând condamnări la ani grei de închisoare sau, în cel mai bun caz, compromiterea definitivă a parcursului lor profesional?
Și cum ar putea să pretindă cineva că astăzi Justiția este mai puțin liberă, în condițiile în care funcționează la vedere o secție legal înființată și într-un mod cât se poate de transparent, respectiv „Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție”, care este direct subordonată procurorului general? Și în condițiile în care numărul dosarelor cercetate și respectiv a judecătorilor și procurorilor investigați este rezonabil și pare corect raportat la numărul total al magistraților?

Astăzi Guvernul Orban, la ordinul președintelui Klaus Iohannis, demontează pas cu pas această instituție nou creată, în scopul de a se reveni la ce a fost. Sluga credincioasă a acestora, ministrul Justiției, Cătălin Predoiu invocă un argument care, pentru profani, pare imbatabil. Și anume că așa recomandă GRECO și Comisia Europeană.
Așa este. Cele două instituții recomandă să fie revizuite normele care au stat la baza creării acestei structuri de control asupra abuzurilor din Justiție, care a înlocuit cealaltă structură de control înființată în mare secret de Laura Codruța Kovesi.
Numai că argumentul invocat de cele două instituții europene este fals. Și este fals pentru că așa a fost furnizat de cei care astăzi reprezintă noua autoritate politică. Li s-a transmis pur și simplu partenerilor europeni că această secție a fost concepută ca un fel de electron liber, că funcționează ca un serviciu de sine stătător, care poate investiga pe toată lumea, fără a răspunde în fața nimănui. Că ar fi prin urmare asemănător inchiziției din epoca medievală. Total fals. Cum pe drept cuvânt denunță public, într-un amplu interviu, judecătoarea Dana Gîrbovan. În realitate, această secție SIIJ este subordonată, așa cum de altfel se și cuvine, procurorului general al României. Care, culmea, este desemnat de ministrul Justiției și numit de căre Klaus Iohannis. Deci SIIJ se află sub un control cât se poate de constituțional. Și tocmai de aceea este mai greu să facă abuzuri.
Așa se face că numărul de cazuri cercetate a devenit nu numai rezonabil, ci și credibil. În consecință, putem descifra care sunt adevăratele intenții ale noii puteri.

Adevăratele intenții ale Guvernului PNL, Guvern dirijat de la Cotroceni, sunt de a reveni la sistemul abuziv din perioada Laurei Codruța Kovesi. Deci de a restrânge – și în niciun caz de a lărgi – libertatea procurorilor și judecătorilor de a administra actul de justiție.

Autor: Sorin Roșca Stănescu
Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog

Prima parte 

La Bucureşti, în cadrul operaţiunii ReStart (care se substituia mai amplei „Open Government“, căci ataca structurile statului, nu doar le „des­chidea“), Chris Worman a „înscris“ pe site-ul http://www.restartromania.ro (azi inactiv), platformă găzduită de Hotnews (publicaţie bănuită de legături cu SRI) aproa­­pe 150 de „proiecte distincte“, anunţând premii de câte 5.000 de dolari pen­tru românii cu cele mai bune idei „anti-corupţie“ şi de „schimbare“.
Având din start promovare din partea altor activişti, cu vechi ştate soroşiste, mai mult de 2000 de români şi-au creat profiluri publice perso­nale pe site. În primele şase luni, au fost făcute 200 000 de vizite pe site.

Ruxandra Popa, activistă angajată de Worman ca PR la TechSoup (care lucrase înainte la Ong-ul austriac SOS Satele Copiilor, ca şi la agen­ţia ame­ricană evreiască DDB Worldwide), spunea la începutul lui august 2011 că în urma campaniei de teasing «Vreau să fiu de vină!» ce anunţa lansarea proiectului ReStart România, 14.880 de români şi-au asumat vina (intenţia) de a lupta pentru o schimbare în comunitatea în care trăiesc. Am văzut că Gitenstein anunţa peste un an că au strâns 140.000 de luptători.

„Până pe 15 septembrie [2011] – mai zicea PR-ista TechSoup -, orga­nizaţiile non-guverna­men­ta­le, antreprenorii sociali, programatorii sau pur şi simplu oamenii care s-au săturat să aştepte ca sistemul să devină de la sine mai eficient şi mai puţin corupt, pot să vină cu soluţii proprii la pro­ble­mele cu care se confruntă şi să le adauge pe platforma ReStart… Cele mai bune 10 idei sunt implementate şi transformate în platforme online [organi­za­ţii site tip Resistance], ajutate să se dezvolte şi să devină cunoscute, iar 5 dintre ele vor primi granturi în valoare totală de peste 25 000 de dolari.”[1]

Şi într-adevăr, cinci câştigători au primit fiecare câte 5.000 USD de la fundaţia fiicei celui mare filantrop „atlantist“ din lume, adică de la French American Charitable Trust (FACT), condusă de Diane V. Feeney, fiica ex-mi­liardarului Chuck Feeney, un american care a fondat The Atlantic Philan­thropies, cheltuind pe donaţii şi granturi 8 miliarde de dolari SUA. Chuck Feeney s-a remarcat ca apropiat de bilderberghienii noii ordini mondiale Bill Gates şi Warren Buffett, ca şi ca membru al societăţii iniţiatice The Sphinx Head Society (în care sunt membri mulţi potentaţi americani), sau cu uri­a­şele donaţii mai speciale, cum ar fi către Rhodes Trust (mama societă­ţi­lor globale actuale), pentru a înfiinţa „un nou Institut Atlantic“, ori donarea de 177 milioane de dolari către University of California din San Francisco pentru a crea institutul de control mintal Global Brain Health Insti­tute, cu scopul declarativ de „a stopa creşterea precipitantă a demenţei prin in­stru­irea şi conectarea unei noi generaţii de lideri din întreaga lume“[2].

Chuck Feeney este totodată modelul lui Antonis Schwarz (după cum declară Schwarz în interviul din Alliance for philanthropy, op.citat), milio­na­rul care a finanţat indirect grupul românesc #Declic, principalul promotor şi instigator organizat şi sistematic al mişcării #rezist (a se vedea paginile 321-322 / capitolul Liderii #rezist trebuie plătiţi cumva – studiu de caz privind #Declic-ul mişcării #Rezist).

                                                                  *

Printre câştigătorii români ai operaţiunii ReStart Romania a am­ba­sa­dorului Gitenstein s-au aflat şi viitori susţinători ai mişcării #rezist: Codru Vrabie (un activist finanţat şi format de Fundaţia Soroş & co) şi Elena Calistru, care a înfiinţat, cu această ocazie grupul Funky Citizen.

Iată câteva elemente din traseul lor pre şi post ReStart / Gitenstein: Vrabie era un tânăr cu studiile superioare abandonate la facultatea politehnică TCM din Bucureşti când i-a surâs şansa. Fundaţia Soros pen­tru o Societate Deschisă din România i-a oferit mai întâi, o bursă de sprijin fi­nanciar pentru a participa la Şcoala de vară Justice and Power in Transi­ti­ons Societies, organizată în mai 1994, la Cortona (Italia), de Institut für die Wießenschaften vom Menschen din Viena. „Ceva s-a întâmplat acolo, pen­tru că Vrabie a primit imediat o altă sponsorizare din partea Fundaţiei Soros: o bursă completă pentru perioada studiilor de licenţă la Universita­tea Ame­ri­cană din Bulgaria (AUBG), în perioada august 1994 – mai 1998. AUBG e o universitate particulară, cu taxele anuale care se ridică azi la circa 15.000 de dolari americani… Vrabie se mândreşte public cu bursa primită de la Soros, spunând că «fără bursele de studii, nişte mii de studenţi români, extrem de capabili, ar fi rămas nişte mediocri şcoliţi după manuale în­ve­chite, de profesori retrograzi…»“.[3]

Nu-şi pune problema şi invers: că nişte studenţi mediocri, fără un viitor strălucit profesional în viaţă sau fără vocaţie, au putut fi racolaţi de Ongismul internaţional de meserie şi de interese suspecte, care a pom­pat bani în ei până i-a format şi umplut de doctrină şi de diplome. În 1997, Codru Vrabie face şi un curs la universitatea de stat din Ohio – SUA.

„Începând din august 1998 – spune Vrabie într-o declaraţie de in­te­­rese – am participat la zeci de conferinţe naţionale şi internaţionale, în cali­tate de reprezentant al organizaţiilor neguvernamentale cu care am lucrat – transportul, cazarea şi masa au fost aproape întotdeauna suportate de organizatori, fiind finanţate de donatori internaţionali precum Open Society Foundation / Institute

[fundaţia lui Soros]

, USAID [agenţia SUA ce acţio­nea­ză coordonat cu CIA], EWPPP [East-West Parliamentary Practice Project, Ong-ul de la Amsterdam susţinut din SUA de Fundaţia Ford], Phare etc.“

Primul lui loc de muncă primit în 1998 de activistul Codru Vrabie, a fost la Fondul pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC-ul lui Karen Fogg), apoi a fost consultant la Forumul Român pentru Refugiaţi, iar în iunie 1999, devine coordonator de programe la Centrul de Resurse Juridice, un pui al fundaţiei lui Soros în România, adică afiliat cu Soros Open Network (Son), pentru ca din 2002 până în februarie 2011 să ajungă şi la filiala din România a Transparency International, unde a ocupat, pe rând, funcţiile de expert, coordonator, di­rec­tor adjunct şi, din 2005, o poziţie în board-ul direc­tor (fiind şi director exe­cutiv interimar o vreme), timp în care activa şi pe la alte Ong-uri mai mici, ca instructor.

Din această poziţie de şef la supra-Ong-ul transnaţional Transpa­ren­cy, din iulie 2007 Vrabie era numit de Senatul României, ca „repre­zen­tant al organizaţiilor societăţii civile“, în Consiliul Naţi­onal de Integritate, or­ganism dea­su­­pra Ani, autoritate de control a demnitarilor.

În această poziţie se afla Vrabie când s-a înscris în operaţiunea ReStart România / Resitance a ambasadei SUA, în 2011. Între timp, el şi-a făcut şi propria asociaţie, EPAS (de la European Ambassador Schools Pro­gramme sau „Şcoala Ambasador a Uni­unii Eu­ropene“, cum i-a mai zis).

Din februarie 2011 se lipise şi de programul principal al Fundaţiei Marshall al Statelor Unite pentru Europa, numit Marshall Memorial Fellow­ship, pentru care Vrabie, devenit important în schema americanilor, făcea selecţia aplicanţilor de burse din România, Moldova şi Ucraina care vor să facă parte din „nouă generaţie de lideri europeni pentru relaţiile transat­lantice“, instruiţi în programul SUA.

Codru Vrabie era deja un agent de influenţă al SUA, am putea spu­ne, deci, când, în noiembrie 2011, câştiga unul din premiile de 5000 de dolari din ReStartul ambasadei SUA şi era selectat de aceasta să dez­vol­te platforma / site web BursaŞpăgii, „proiectul“ său, spunând că va face o hartă unde va arăta locurile unde nu se plăteşte şpagă în România.

Proiectul „Bani Pierduţi“ (devenit platforma socială / web site, datorită operaţiunii ReStart) a câştigat şi el 5000 de dolari, fiind avansat de favorita lui Gitenstein, Elena Calistru de la grupul Funky Citizens, chiar atunci în­fi­ripat, dar a fost împărţit ulterior cu Vrabie, când au început să curgă finan­ţă­­rile masive pentru promovarea lui. Oficial, Funky Citizens (Cetăţeni Înfri­co­şaţi) s-a format în 2012, chiar în cadrul operaţiunii ReStart a amba­sa­dei SUA, fiind for­mat din Elena Calistru, preşedinte şi colegă cu Vrabie la Transparency International Romania, Alina Calistru, vice şi soră a primei, Livia Jelea, „cea mai bună prietenă“ a surorilor, vice şi responsabilă cu financiarul, plus, ulterior, Cosmin Pojonaru, oengist din 2005 la aso­ciaţia „Oricum“ – uşor pro­gre­sistă şi aso­ci­ată Fdsc, ca şi semnatară de scrisori publice tip #rezist -, ab­solvent de Ştiinţe Politice ca şi Elena Calistru).

11 Februarie 2019: Klaus Iohannis în mijlocul ong-ului „Funky Citizens”, al surorile Elena și Alina Calistru, a lansat la București proiectul „Apartamenul 80east” (Apartamenul optzecist) sau 80east – Apartamentul comunist.

Banipierduti.ro, devenit apoi banipublici.ro, vrea să demonstreze că autorităţile române nu sunt bune să adminis­tre­ze fon­durile pe care le au, ba chiar că „prin proasta administrare şi prin corupţie“, banii sunt furaţi (speech-ul Elenei Calistru în faţă lui Gitenstein, Worman, Ben-Horin şi a repre­zen­tan­ţilor unor mari corporaţii străine, în 5 noiembrie 2011).

Deoarece Calistru şi Vrabie erau şi colegi la Transparency, ei şi-au unit echipele, conducând împreună proiectele şi dezvoltând şi multe altele, pe grant-uri venite de la marile Ong-uri şi fundaţii transnaţionale.

În 2014, grupul lui Vrabie (Epas) s-a unit chiar oficial cu Funky Citizens, acest din urmă grup fiind, dintre toţi câş­ti­gă­torii, cei mai învede­raţi perpetuatori în timp ai „civic resistance“, iar din ianuarie 2017 înver­şu­naţi promotori ai protestelor #rezist. De fapt, Transparency Inter­na­tional, de unde erau Calistru şi Vrabie atunci, în 2011, făcea cărţile, la ve­dere, la ONU, din 20 septembrie 2011, în operaţiu­nea „Open Govern­ment Partnership“, împreună cu Open Society Founda­ti­ons (a lui George Soros), Carter Center, National Democratic In­stitute (NDI) al SUA, şi de Natural Re­­­source Gover­nan­ce Institut, un Ong de la Washigton condus de către evreul Daniel Kauf­mann, de la Banca Mondială, membru al think-tank-ul Broo­kings Insti­tu­tion, din care făcea parte şi ambasadorul Mark Gitenstein (a se ve­dea pagina 76, de la capitolul Pactul „Coaliţiei Ong“ marca Soros cu guvernele).

Cele cinci proiecte câştigătoare au fost Bani Pierduţi (Codru Vrabie), Piaţa de Şpagă (Calistru – Funky Citizen), Cine ce a Promis (Nicoleta Chiriţă, coordonator de proiecte la Ong-ul CeRe, un „pui“ / Son al Fundaţiei Soros – despre pro­mi­siunile din campaniile electorale), MedAlert (activistul Vlad Mixich şi politicianul Vlad Voiculescu, viitor ministru al Sănătăţii în 2016 în guvernul Cioloş şi membru în Plus, partidul acestuia, – site despre corupţia din sistemul de sănătate de stat, combătut astfel, în favoarea celui privat) şi Plantăm fapte Bune, al asociaţiei EcoAssist (cu o Hartă a Defrişărilor), dar această EcoAssist, Ong ecologist, de fapt, avea să devină membră a fun­daţiei Volum, la rândul ei o susţinătoare a preşedintelui Iohannis, din 2015, şi apoi asociată cu ONG-urile susţinătoare ale mişcării #rezist .

Fundaţia Volum este şi o participantă la întrunirile Human Resour­ces Club, clubul şefilor de personal al marilor corporaţii transnaţionale din România, care implică angajaţii corporatişti în „vo­luntariat şi corporate social responsibility“ (a se vedea paginile 339-340).

                                                                        *

Prima gală ReStart Romania a avut loc în 5 no­iem­­brie 2011, când au fost selectaţi câştigătorii şi „proiectele“ lor de agitare / trezire civică a popu­laţiei, operaţiunea continuând cu un vârf în 12 octombrie 2012, şi, în umbră, şi după părăsirea postului de către Gitenstein, în decembrie 2012.

Dar cine au fost sprijinitorii locali din umbră ai proiectului? O spune chiar Ben-Horin în finalul articolul din decembrie 2011 din Huffington Post:

„Permiteţi-mi să-i dau ultimul cuvânt lui Radu Moţoc, director al pro­gramelor pentru Fundaţia Soros România şi care a observat îndeaproape ReStart România încă de la înce­­puturile sale:

«Cu ReStart Romania, spiritul este cu siguranţă acelaşi [ca la re­vol­ta din 1989]. Ceva absolut unic în peisajul actual. Poţi simţi un anu­­mit etos – „contăm, putem face lucruri“ – care altfel scăzuse în ultimii ani. Ini­ţi­a­ti­ve precum ReStart Romania demonstrează că indivizii şi gru­purile civice sunt încă acolo şi sunt dispuşi să sfideze majoritatea cinică şi să acţio­ne­ze pentru binele public. Lăsaţi-i să se conecteze, să-i inspire şi să îi aducă şi pe alţii, şi am putea chiar să vedem că apare un nou tip de majoritate»“.

Cu alte cuvinte, oamenii Fundaţiei lui Soros, cu cele aproape 20 de Ong-uri pui ale ei, au stat aproape de operaţiunea ReStart România. În plus, finanţatorul principal al operaţiunii a fost Cee Trust (grupul cu centrul la Varşovia, din care face parte şi fundaţia Soros).

Iar Radu Moţoc nu numai că a fost din anii ’90 director de pro­gra­me la Fundaţia Soros (Fundaţia pentru o Societate Deschisă), dar la Tech Soup Romania este, din 2012, şi Executive Vice President, adică nr.2 după Worman. Totodată Moţoc este membru şi în board-ul Centrului de Resurse Juridice (pui al Fundaţiei Soros), ca şi al Fundaţiei Pact, adică la acele Ong-uri care susţin deschis mişcarea #rezist din 2017. În plus Moţoc a activat şi la ActiveWatch şi Pro Democraţia, alte susţinătoare #rezist.

Iar în board-ul Tech Soup Romania se mai află şi Andrei Pogonaru (proprietarul Esplanada Mall, de la Obor), fiul bancherului Florin Pogonaru, acesta din urmă fiind un susţinător în politică al lui Sebastianu „Tianu“ Burduja, fiului prietenului său, bancherul Marinel Burduja[4]. Ori Tianu Burduja este, prin Asociaţia Pact (Platforma Acţiunea Civică a Tinerilor, alt Ong decât fundaţia Pact), un susţinător zelos al protestelor #rezist.

Într-un alt articol, „Instigatorul Şef“ de la Tech Soup, Ben-Horin, dez­văluie şi numele altor activişti români implicaţi în operaţiune, ca şi una din întâlnirile sale cu ambasadorul Gitenstein pentru implementarea ReStart, la Bucureşti, în martie 2012:

„Organizaţia mea, TechSoup Global, simte deopotrivă atât posi­bi­li­tatea, cât şi tensiunea. În România, condusă de partenerul nostru local [Chris Worman], am condus cu mare succes provocarea pentru o guver­nare deschisă şi pentru anticorupţie, cu cel mai înalt nivel de susţinere din partea ambasadorului american Mark Gitenstein. Ambasadorul Gitenstein a motivat ambasadorii americani din toată Europa Centrală şi de Est să so­licite astfel de provocări [precum în România] şi în ţările unde activează şi a motivat Departamentul de Stat al SUA să ofere asistenţa financiară.

Dar s-ar putea să-l fi dezamăgit puţin. Văzând entuziasmul său şi entuziasmul ambasadorului din Slovacia al SUA, Tod Sedgwick, a trebuit să răspund că, în consideraţiile noastre strategice din San Francisco, Cali­fornia, vedem nevoia de a construi mai întâi o infrastructură tehnologică solidă [a activismului în aceste ţări], de pe care, eventual mai târziu, putem lansa sute de provocări. Dar ambasadorii îmi spuneau: «Fii mai agresiv!», în timp ce eu le răspundeam: «Aşteptaţi»…

Întorcându-ne la hotel ne-am oprit la biroul TechSoup România, unde partenerul nostru, Chris Worman, ne-a prezentat [activistu]lui Vlad Atanasiu. Vlad reprezintă partea de tensiune a spectrului. El face parte din colectivul care conduce [Ong-ul] Centrul de Resurse pentru Organizaţii Stu­denţeşti (CROS) şi care este partenerul TechSoup România în Educaţia ReStart, o provocare care are ca scop aruncarea în aer a sistemului de în­văţământ superior din România, pe care Vlad l-a perceput ca fiind scle­ro­­­tic şi sufocant al imaginaţiei, talentului, inovaţiei şi învăţării reale. Colectivul lui se sprijină pe banii primiţi companii precum Kraft [compania america­nă lider în România pe piaţa de cafea, ciocolată şi biscuiţi], care recunosc că sunt mai multe şanse de a găsi talente inovatoare în rândul participan­ţi­lor la programul lui Vlad.

Vlad este muuuuult mai agresiv (scrappy); el trăieşte schimbarea, aşa cum se spune. I-aş compara etosul cu cel al mişcării Occupy, cu di­fe­­renţa că grupul lui Vlad este mult mai concentrat şi orientat spre rezultate. Citeşte teoria managementului, dar lucrează ore îndelungate pentru plăţi mici, dolari pentru a face diferenţa astăzi. În acest fel, el se află pe aceeaşi lungime de undă cu organizaţia bosniacă ZastoNe („De ce nu?“)… şi cu DokuKino din Serbia [de fapt, din Croaţia, parte din ReStart-ul propa­gan­dis­tic pro-occidentalizare prin videoactivism, creat în 2007 la Zagreb – n.a.], ce cola­borează cu ONG-uri­le din Balcanii de Vest pe proiecte social media.“ (Daniel Ben-Horin, Tension and Possibility: The New Dynamics of Change, în Stanford Social Innovation Review – Stanford University – din 30 martie 2012.)

                                                                        *

Vlad Atanasiu de la Centrul de Resurse pentru Organizaţiile Studen­ţilor (CROS), cum îl prezintă Ben-Horin, era de fapt un băiat care renunţase la terminarea unei facultăţi tehnice de stat (TCM la Politehnica bucureş­tea­nă), pentru ca la 21 de ani, în 2008, să înfiinţeze acest CROS, numit şi „Universitatea Alternativă“, pe care a „absolvit-o“ şi hiper-activistul #rezist Florin Bădiţă, frecventându-o în perioada 2014-2017.

De fapt şi acest Bădiţă a fost recrutat, ca persoană fizică, în pro­gramul SUA din 2011 numit Open Govern­ment Partnership, o umbrelă mai mare a operaţiunii ReStart România.

TechSoup Romania demarase în noiembrie 2011 un parteneriat cu Cros-ul lui Vlad Atanasiu, numit ReStart În Educaţie (având acelaşi nume şi pe contul propriu de Facebook), sau Cros Started, cu platforma web restartedu.ro, devenită nefuncţională în timp, deşi la finele lui 2016 avea să se reia ope­raţiunea, ca Re:Start România, axată pe educaţia alternativă susţinută din SUA, însă cu alţi protagonişti: afaceristul evreu Dante Stein, Adrian Curaj, fost ministru al Educaţiei în guvernul Cioloş (dar conectat şi la Clubul de la Roma, la Banca Mondială, la Comisia Fulbright a SUA pentru România şi la unele think-tank-uri europene, ca fost tehnocrat la Bruxelles), şi mili­tan­ta #rezist Oana Pellea.

                                                                        *

Cu Vlad Atanasiu, care se împrietenise cu agenţii ambasadei SUA, adică cu Worman şi cu Ben-Horin, au organizat mai întâi, în 2012, o şcoală de vară la Cluj, apoi mai multe tabere sau conferinţe RestratEdu până prin aprilie 2017. În ReStart Edu Camp se întâlneau activiştii oengişti (circa 65% dintre participanţi), cu oameni de afaceri (20%), finanţatori (5%) şi diverşi freelanceri din media.

Taberele Restart Edu (Camp), de câte 3 zile şi desfăşurate în 2013, 2014, 2015 şi 2016, semănau cu taberele Crim ale Miliţiei Spirituale, fiind însă doar cultivatoare de idei neoprogresist-contestatoare, nu şi anarhiste, pre­cum cele ale Miliţiei lui Mihai Bumbeş, un promotor #rezist radical, duşman (hater) al autorităţilor şi al statului, din principiu.

Tabără pentru activiștii Miliţiei Spirituale a lui Mihai Bumbeş. Autentică „ciuma roșie” a progresiștilor neomarxiști, cu reperele binecunoscute: culoarea roșie și pumnul strâns. (Click pe imagine pentru mărire!)

Conceput iniţial ca un parteneriat între Romanian-American Foun­dation (cea bugetată de Congresul SUA), TechSoup (antamată de amba­sa­da SUA şi Departamentul de Stat american), Cros (Universitatea Alter­na­ti­vă) şi corporaţia americană Microsoft (prin reprezentanţa din România)[5], acest „Restart În Edu­caţie“ vrea „transformarea educaţiei româneşti prin inovare“, deşi în taberele sale pare că ac­ţi­o­na mai degrabă pentru promo­varea activismului şi modelarea mentală a unor grupuri „tribale“ de tineret.

De „tribalizarea“ aceasta se ocupa la taberele ReStart Edu un anume Jean-Baptiste Odobeştianu (auto-numit şi Manitou, adică Marele Spirit în religia amerindienilor), cu metoda sa „Totem“ care promovează „activis­mul în educaţia non-formală“, folosind ritualuri şi elemente ancestrale tribale pentru că astfel „ritmul individual se împleteşte cu cel al comunităţii“.

Metoda Totem („Therapy Of Tribes Educating Minds“) este dez­vol­­­­tată de Odobeştianu-Manitou împreună cu Ana-Maria Anghelescu, an­tro­polog şi sociolog apropiat de FDSC (Ong-ul creat de Karen Fogg, ce ad­ministrează fondurile Cee Trust / Soros în România) şi presupune „re­ci­cla­rea“ individului şi „dezvoltarea personală“, folosind intrarea grupului cu care se lucrează într-o stare „de vrajă“ şi „fascinaţie“ similare hipno­zei, prin folo­si­rea unor instrumente de percuţie (tobe) cu ritmuri exotice.

Scopurile metodei Totem pot fi multiple, dar este folosită în primul rând ca metodă alternativă de team-building (construirea echipei), prin edu­care emoţională şi „cunoaşterea participanţilor prin intermediul sunetelor, identificarea propriei poziţii în grup, poziţionarea faţă de ceilalţi membri ai grupului, identificarea diadelor şi triadelor din grup şi lucrul pe armoni­za­rea cu grupul. Sesiunile pun accent pe abordarea elementelor esenţiale funcţionării unui «trib vechi» şi integrarea acestora în optimizarea funcţi­o­nării grupului… se abordează conceptul de leadership, facilitând experi­en­ţe prin care membrii grupului pot prelua conducerea“[6]. Totodată, metoda Totem inculcă „spirit civic, fairplay şi nediscriminare, lucru în echipă ca nu­cleu de funcţionare“, spune Ana-Maria Anghelescu, formatoare la tabe­re­le Restart Edu, alături de Odobeştianu-Manitou (zis şi Şamanul).

Iar modelarea mentală – pe care o numeau „Coding ReStarter“, co­darea restartului – s-a desfăşurat tot timpul celor trei zile cât dura o tabără Restart Edu. În tabăra din 26-28 august 2016, de exemplu, din munţi, de la Podul Dâmboviţei, participanţii, activişti în formare, aveau dimineaţa „mic dejun conştient“, ziua un „prânz conştient“, iar seara o „cină conştientă“. La ora 11 aveau, timp de 2 ore, „conectarea grupului“, la 14³⁰ începea „Călă­toria Comunităţii“, la 16³⁰ dezbaterea „Ce e relevant pentru noi acum?“, în care erau lămuriţi de către instructori, iar noaptea, după ora 21, în­ce­pea „Drumming“, adică tobe, cu şamanul Odobeştianu-Manitou. În timp ce ma­­jo­ri­tatea restartaţilor, adunaţi în jurul unui foc, bat din tobe conduşi de către Odobeştianu, restul sună din alte instrumente de percuţie (africane, amer­indiene sau asiatice) sau bat din palme.

În această „muzico-terapie“ sau „laborator nonformal“ (sau, poate, „spălare de creiere“[7]), „Marele Spirit“ Odobeştianu strigă destul de des un cuvânt fără nici un înţeles pentru ceilalţi, dar toţi îl repetă în cor, într-un fel de atmosferă războinică, cu strigăte, interjecţii şi gestică primitiv-păgâ­ne improvizate, grupul transformându-se într-un trib al „restarţilor“, iar in­di­vizii fidelizându-se tribului şi ataşându-se „valorilor“ lui.

Care „valori“? Cele ale instructorilor, care s-au dovedit a induce unor asemenea tabere un caracterul boem, progresist şi „revoluţionar“, cum a fost şi cea din 2016, ultima, căci din 2017 activiştii nu au mai avut timp de aşa ceva, trebu­ind să stea pe străzi la protestele occupy / #rezist.

Printre instructori au fost şi reprezentanţii unor organizaţii fantoma­tice ce promovează „gândirea divergentă“, critică şi leaderhipul, spi­ri­tu­a­li­tatea şi meditaţia, dar şi Suzana Dobre, „constructor-asistent în educaţie“ de la Romanian-American Foundation (sponsor) sau agitatorul #rezist Vlad Dumitrescu, „Ongist convins“ de la Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC / Karen Fogg şi „fondurile Soros“ de la Cee Trust), „facilitator de experienţe, animator şi mişcător“.

În plus, la aceste tabere Restart Edu venea şi reprezentantul editurii Sigma (precum o anume Andreea Negreţ), editura celebrului Boris Singer, un domn evreu care, pre­ferat din anii ’90 de către ministerul Edu­caţiei, a editat, pe banii Băncii Mondiale şi ai statului român, pe lângă manualele obiş­nuite ne­cesare învăţă­mân­tu­lui, şi multe manuale controversate de „is­torie alter­na­tivă“ a României[8], prin care elevii din clasele a XI-a şi a XII-a erau înde­păr­taţi de istoria „patriotică“ românească, în favoarea unei vizi­uni ideo­lo­gice „globaliste“, de diminuare a valorilor naţionale, ba chiar de în­vi­nu­­i­re a aces­tora şi de discreditare a unor vechi eroi naţionali români.

Iar în ultima zi, de la 10 la 11³⁰, par­ti­cipanţii la taberele Restart Edu aveau în program „Action Planing“, adică „tribul“ îşi primea ultima codare mentală a viitoarelor lui acţiuni în societatea transformată în câmp de luptă.

                                                                        *

Cu toate finanţările marilor corporaţii şi bănci (precum ING), Cros (Centrul de Resurse pentru Organizaţii Studenţeşti – Universitatea Alter­na­­­tivă), o universitate ile­ga­lă, de fapt, în care studenţii erau şi profesori, în ace­­laşi timp, avea să agonizeze, de fapt, cam din 2014, dar americanii aveau să găsească noi actori, uniţi în ceea ce s-a chemat Coaliţia pentru Edu­ca­ţie, realizată în iunie 2015 cu mai multe Ong-uri. Această Coaliţie / Fe­de­ra­­ţie are drept „colaboratori“ chiar programul Restart în Educaţie (adi­­că ReStart-ul comandat de ambasadorul Gitenstein) şi Centrul Pentru Politici Edu­ca­ţi­o­nale, Ong creat în 2014 tot în cadrul operaţiunii ReStart a SUA, cu aju­to­rul Băncii Mondiale, iar „Coaliţia“ ca finanţatori FDSC-ul, care îi distribuie fonduri de la marele fundaţii americane (Cee Trust) şi „norvegiene“ (Eea Grants), ca şi pe Romanian-American Foundation.

Aşa că activistul Vlad Atanasiu cu Cros-ul lui s-a pierdut aproape de tot în peisaj, dar nu de tot. A fost ţinut pe linia de plutire cu alte „pro­iecte“. Predă la Entrepreneurship Academy, o „şcoală“ din Bucureşti acre­di­tată în Olanda, fiind o afacere 100% controlată de ING Bank, puternica bancă olandeză care colaborează cu TechSoup a ambasadei SUA.

Vlad Atanasiu, prietenul lui Worman, este şi „facilitator“: adu­nă lumea oengistă la şedinţele D’INNO Lab („laboratorul de soluţii cre­ative la proble­mele comunităţii“), prin muzeele din Bucureşti, la discuţii unde cere acti­viş­tilor să facă „ceva pe bune“. Acest „Lab“ este creat formal din 2013, în timpul operaţiunii ReStart România, de către Cros-ul lui Atanasiu în aso­ci­ere cu „revista urbană“ (neoprogresistă) de tineret SUB25, cu „sprijinul financiar“ al Cee Trust (Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, unde varsă bani şi fundaţia familiei Soros), prin FDSC (Fundaţia pentru Dezvol­tarea Societăţii Civile, „noul Soros“ din România).

SUB25 – susţinută de banii Cee Trust – promovează şi Miliţia Spiri­tu­a­lă, Ong-ul anarhiştilor lui Mihail Bumbeş, componentă a protestelor stradale #rezist, iar D’INNO Lab / Vlad Atanasiu organizează multe din evenimente îm­preună cu Funky Citizens, Ong-ul cel mai iubit de ambasadorul Gitenstein.

Funky Citizens devenise, din 2012, Ong pilot pe „Resistance“ made in USA pen­tru România. Iar „Resistance“-ul, conceput ca metodă de dărâ­ma­­­re a statelor de către profesorul Gene Sharp de la Harvad, a devenit în România mişcarea #rezist (a se vedea despre Sharp şi a sa „biblie a re­vo­lu­ţi­ilor colorate“ pagina 345 şi următoarele).

În primăvara lui 2014, organizaţia EPAS a lui Codru Vrabie – acti­vis­­tul finanţat şi format de Fundaţia Soroş & co şi preluat de echipa Worman-Gitenstein – a intrat în dizolvare, iar toate „proiectele“ lui s-au transferat că­tre Funky Citizens, inclusiv Vrabie, care „s-a înscris“ în asociaţia Funky C. a Nuţicăi Calistru în februarie 2014 (în 2019 nu mai era acolo), cu rolul de „expert în reforma justiţiei“, pentru un salariu de 1000 de dolari pe lună, bani dirijaţi de Worman – USA / Fdsc. Codru Vrabie făcea parte din 2001 şi din „ARCA – Forumul Român pentru Refugiaţi şi Migranţi“, o altă organiza­ţie lansată ca pe ţeavă şi menită modelării minţilor românilor, care în 2009 pu­bli­ca împreună cu Fundaţia Soros (adică plătitorul) „rapor­tul Nevoile de in­for­­ma­­re ale imigranţilor în România“, în cadrul proiectului lui Soros „Bun venit în România!“

De aceea, odată intrat în grupul Funky Citizens, Codru Vrabie anun­ţa că cifra de refugiaţi din Africa de Nord şi Asia (Siria. Irak etc.) care ar putea fi „cea mai potrivită“ şi „logică“, din punct de vedere economic, pen­tru România, este de „350.000 de refugiaţi, prin raportare la deficitul de 3,5 milioane de cetăţeni [români plecaţi în străinătate] şi la deficitul de 1,5 mi­lioane de oameni de pe piaţa muncii“. Vrabie mai spunea în 2014 şi 2015 că refugiaţii ar putea fi găzduiţi în casele românilor plecaţi la muncă în stră­inătate. Avea să repete, în ianuarie 2017, cifra de 350.000 de refugiaţi pe care România ar trebui să îi primească la televiziunea naţională (TVR), dar în 2016 Vrabie avansase, în numele Funky Citizens, cifra de un milion de refugiaţi care trebuie primiţi de România, „ca să ne reparăm economia“[9].

                                                                        *

Dar această poziţie pro-emigraţionism în România, era una a lui George Soros, Mecena „societăţii civile“ de soldă străină, care viza de ani buni transformarea Europei într-un continent multirasial, pretinzând că „UE trebuie să primească un număr considerabil de refugiaţi chiar de pe linia frontului, într-un mod ordonat şi sigur… 300.000 de refugiaţi anual… UE nu poate supravieţui fără o politică cuprinzătoare a azilului şi migraţiei… [se] anunţă o perioada de migraţie intensă în viitor, datorită mai multor cau­ze. Este vorba de criza demografică din Europa şi de explozia populaţiei în Africa, de conflictele militare din regiune şi de schimbările climatice“.[10]

Dar oamenii lui Soros în acest ReStart România al ex-amba­sa­do­rului american Gitenstein, au fost mulţi, aproape toţi recruţii lui din România fiind implicaţi şi în această operaţiune şi în susţinerea mişcării #rezist după 2016 (poate doar Alina Mungiu-Pippidi / SAR s-a retras, scârbită).

Spre deosebire de Radu Moţoc, preluat direct de la organizaţia lui Soros la cea a lui Worman, activistul Ovidiu Voicu a rămas un jucător dis­cret, din umbră, dar la nivel înalt, fiind preferatul administraţiei SUA în pe­rioada tan­demului prezidenţial Barak Obama – Hillary Clinton.

„Ovidiu Voicu conduce Centrul pentru Inovare Publică, un des­cen­dent al Fundaţiei pentru o Societate Deschisă din România. S-a alăturat Fundaţiei lui Soros în 2000 pentru a-i coordona programele de cercetare socială, iar în aprilie 2012 a preluat conducerea nou createi unităţi de politici publice. În 2015, de când Fundaţia [Soros] şi-a redus treptat acti­vi­tăţile [la vedere] în România, Ovidiu şi echipa au continuat activitatea prin Centrul pentru Inovare Publică, pentru a continua moştenirea Societăţii Des­chise la nivel social.“ (Departamentul de Stat al SUA)

Aceasta este descrierea făcută lui Ovidiu Voicu chiar pe web site-ul operaţiunii „Open Government Partnership“ a Departamentului de Stat al SUA (descriere la http://www.opengovpartnership.org/people/ovidiu-voicu), acţiune demarată la ONU în 2011 (descrisă la pagina 75 şi următoarele), în cadrul căreia ReStart Romania era doar o componentă.

Cum am mai arătat, organizaţia pui a Fundaţiei Soros condusă de acest Voicu, Centrul pentru Inovare Publică, este parte a „Coaliţiei“ de Ong-uri româneşti selectate de administraţia SUA în 2011-2016 în programul „Open Government“ (a se vedea pagina 77). Apoi a devenit publică in­for­maţia că Ovidiu Voicu se afla practic în subordinea şi solda Depar­ta­men­tului de Stat al SUA. Astfel, abia în 2018 a apărut documentul prin care la 27 septembrie 2016, Jennryn Wetzler de la Biroul de Afaceri Edu­ca­ţi­onale al Departamentului de Stat îşi invita colegii să participe la o întrunire „Open Government Partnership“ la care Ovidiu Voicu, spon­so­rizat de către Departamentul de Stat al SUA, le va prezenta situaţia din România. Wetzler îl descria pe Voicu ca pe un dezvoltator al programelor Fundaţiei Soros pentru o Societate Deschisă.

Dezvăluirea a apărut după ce organizaţia americană Judicial Watch a dat Departamentul de Stat în judecată, instanţa obligând astfel auto­ri­tă­ţile SUA să facă publice o serie de documente clasificate (secrete), căci guvernul SUA nu este la fel de „deschis“ („open“) pe cât pretinde de la alte guverne. Nu este „Open Guvernance“ de bună voie, iată, nici măcar în pri­­vinţa acţiunilor pe care le întreprinde privind impunerea „Open Govern­ment“ altor state (impunând inclusiv cooptarea unor Ong-uri la actul decizional).

Din aceste documente, a reieşit că, sub administraţia Barak Obama – Hillary Clinton, statul american a finanţat din plin Fundaţia lui Soros cu multe-multe milioane de dolari, prin intermediul agenţiei Usaid mai ales, pentru a acţiona în estul Europei, în primul rând în Albania, România şi Ungaria. Potrivit lui Tom Fitton, directorul Judicial Watch, „acest tip de par­teneriat «Open Government» i-a per­mis lui Soros, cel mai mare sponsor al curentelor ne­o­marxiste, să stabilească agenda politică externă a SUA“. Tot­odată, oa­me­nii (sau „agentura“) Fundaţiei Soros, precum Ovidiu Voicu din România, au fost puşi la dispoziţia administraţiei americane[11]. (Va urma)

Cornel-Dan NICULAE

Notă: Ilustrația și comentariile la fotografii aparțin revistei „Justițiarul”.

[1] https://www.comunicatedepresa.ro/techsoup-romania/15-000-de-vinovati-pentru-restart-ul-romaniei
[2] www.rhodeshouse.ox.ac.uk/about/the-atlantic-institute/
[3] Funky-Citizens. Cine sunt cei care spun că se luptă cu corupţia. Scurta bio­grafie ne­romanţată a lui Codru Vrabie, preşedinte la „Fazanii Bucureşti“, în Active News (activenews.ro) din 7.11.2017. Principala sursă de documentare este ar­ti­colul lui Codru Vrabie, Dacă ai o mătuşă care crede că Soros îi fură ţara, ara­tă-i această confesiune a unui soroşist, din Republica din 9.12.2016.
^[4] Florin Pogonaru i-a prefaţat cartea lui Sebastian Burduja, Între speranţă şi deziluzie. Democraţie şi anticorupţie în România postcomunistă (2016), apreciin­du-l şi recomandându-l politic, de facto, carte pe care a lăudat-o în Ziarul Financiar şi îna­inte de a fi publicată, într-un articol din 27 februarie 2015.
5] www.slideshare.net/TechSoupRo/2013-annual-report-techsoup-romania
[6] www.stiri.ong/ong/sub-lupa/drepturile-omului-rasuna-la-bastionul-ma
[7] Scopul tehnicilor de „spălare a creierelor“ (brainwashing) este să schimbe radical mintea unei persoane, astfel încât aceasta să devină o marionetă vie sau un robot uman. Cei care practică această tehnică, au ca obiectiv crearea unui in­divid cu credinţe şi crezuri noi, compatibile cu interesele lor. „Fără să conşti­en­ti­ze­ze, omul devine captiv în propriul corp, datorită faptului că i se instalează un nou proces de gândire. Tehnica spălării creierelor este utilă în crearea noului in­di­vid, care ascultă ordinile primite de la autorităţile superioare care interac­ţi­o­nea­ză cu el“ (Edward Hunter, Brainwashing: The Story of Men Who Defied It).
Privind metodele spălării creierului şi a manipulării mentale, a se vedea la pagina 244 capitolul Psiho-ingineria folosirii „tinerilor furioşi“ şi a maselor instinc­tive, mai ales subcapitolul Manipularea mentală a „po­ten­ţi­a­lului revoluţionar“ al maselor, ca şi, de la pagina 224, capitolul Fabricarea „Opiniei Publice“.
[8] pe larg în lucrarea Ofensiva Iudaismului asupra României.
[9] ştire reluată de Mediafax în 26 noiembrie 2017 cu titlul COMENTARIU Mai spuneţi încă o dată, câţi refugiaţi urmează să primim?
^[10] George Soros, Saving Refugees to Save Europe, în Project Syndicate din 12 septembrie 2016 (articol prezentat în aceeaşi zi de Cotidianul sub titlul George Soros: Salvaţi refugiaţii pentru a salva Europa).
[11] a se căuta „JW v State Soros Romania“ pe judicialwatch.org, apoi a se citi (click) 49 pages (documentele declasificate de guvernul american, referitoare la colaborarea sa cu organizaţiile lui Soros, în care apar informaţii despre România).

 Partea a doua

„George Soros este un miliardar şi nu ar trebui să primească banii contribuabililor americani pentru a-şi promova agenda de extrema stângă

[neoprogresistă şi globalistă, concomitent]

spre a submina libertatea aca­să şi peste graniţe“, conchidea Tom Fitton de la Judicial Watch, exem­pli­ficând cu transferul de 9 milioane de dolari de la administraţia Barack Obama şi agenţia USAID pentru activităţile politice derulate de organiza­ţi­i­le lui Soros în zona est-europeană, respectiv Fundaţia pentru o Societate Deschisă şi East West Management Institute prin intermediul campaniei „Justice for All“ din anul 2016.

„Ca şi în alte părţi ale lumii – mai arăta Judicial Watch privind dese­cre­ti­za­rea acestor documente -, o serie de entităţi şi proiecte finanţate de Soros în România sunt, de asemenea, finanţate de guvernul Statelor Unite: Centrul pentru Jurnalism Independent [din România], care este sus­ţinut de Institutul pentru o Societate Deschisă [al lui Soros] din New York, a primit recent [în 2018] 17.000 de dolari şi de la Departamentul de Stat al SUA.“

Iar Centrul pentru Jurnalism Independent este, în România, altă struc­­tură creată de Fundaţia Soros (un „pui“ din cadrul Son), care se manifestă deschis şi zgomotos în favoarea protestelor #rezist[1]. Cji este în susţinerea mişcării #rezist aliat cu Apador-CH, Fundaţia Konrad Adenauer, Open So­ci­e­ty Institute New York [Soros], Pro Democraţia, Romanian-American Foun­dation, FDSC sau Funky Citizens, de exemplu. De aceea, Cji îl şi susţi­nea public în septembrie 2016 pe Codru Vrabie – ex activistul lui Soros, restarter al lui Gitenstein şi promotor #rezist – ca membru în Consiliul Superior al Magistraturii din România, „reprezentant al societăţii civile“ propus de că­tre Apador-Ch (Senatul avea, însă, să îl prefere, în 2017, pe Victor Alistar, liderul Transparency International România, în componenţa CSM).

Soroşistul nr. 2 din această schemă, Ovidiu Voicu, ca şi Ong-ul său, tot migraţia străinilor din afara Europei o încurajează în România, ca şi Codru Vrabie şi toţi cei asemenea lor, asociaţi ideologic temelor lui Soros şi noţiunii #rezist, căci Centrul pentru Inovare Publică are ca obiective Justiţia, „guvernarea deschisă“, „drepturile mi­gran­­ţilor“ de a se stabili în România, educaţia alternativă şi drepturi pentru homosexuali (la pachet cu com­ba­terea re­fe­ren­dumului Coaliţiei pentru Familie din 2018).

Şi proiectul „Cine ce a promis“ al ReStart România, numit şi „grup social“ şi „platformă online“, un website (www.cineceapromis.ro), în reali­ta­te, care promitea să urmărească politicienii, a fost cum am văzut, sus­ţi­nut din spate tot de către un pui al fundaţiei Soros, de către Centrul de Resurse pentru participare publică (CeRe; creat de către Fundaţia pentru o Societate Deschisă în cadrul Soros Open Network / Son).
Totodată, CeRe este condus de către activista de cursă lungă Oana Preda (care provine de la Fundaţia Soros, dar activează şi la Fundaţia pentru Dezvol­ta­rea Socie­tă­ţii Civile  /  FDSC şi la Fundaţia Pact, alt pui Soros / „Son“).

O co­ne­xiune surprinzătoare la organizaţiile lui Soros în cadrul ope­­raţiunii ReStart Romania, continuată sub numele „Programul TechSoup România“ din 2014, este Andrei Roth, un afacerist evreo-german repa­tri­at în România din SUA, cu o firmă de soft la Cluj.

Andrei Roth face parte din board-ul TechSoup România, condusă de Worman, filiala firmei americane din San Francisco, care oferă asistenţă şi produse software gratuit către peste 3000 de Ong-uri din „societatea civilă“ româneas­că (cifra de 3000 de Ong-uri corespunde anului 2019).

Oricum s-ar numi programul, ReStart sau TechSoup România, el a demarat în 2011 şi a continuat până în 2019 (cel puţin) cu sprijinul mari­lor fundaţii globale americane asociate pentru Europa est-centrală în supra-Ong-ul Civil Society în Central and Eastern Europe (Cee Trust), urmat mereu de Fundaţia Româno-Americană (alimentată financiar de Con­gre­sul SUA), de mari corporaţii americane precum Microsoft, Cisco, Google ş.a.

Andrei Roth este în primul rând fiul tatălui său, George Roth, co­proprietarul firmei de softuri Recognos, pe care a înfiinţat-o în 1990 în San Francisco-SUA, împreună cu prietenul Kendal George (membru al orga­ni­zaţiei oculte americane Bohemian Club), şi al filialei româneşti de la Cluj a acesteia, în care l-au luat asociat de la început (din 2000) şi pe Romeo Macaria, omul din România al lui George Soros în domeniul IT.

Romeo Macaria (care a fost coleg de liceu cu bătrânul evreu Roth, la Cluj, în anii ’70) este un dezvoltator al reţelei Soros ca membru al con­du­­cerii Fundaţiei acestuia „pentru o Societate Deschisă“ în România din 1992 şi director al diviziei tehnologice a acesteia, numită Dynamic Network Techno­logies (DNT, fostul centru de comunicaţii al Fundaţiei Soros, trans­for­mat în 1997 în companie / primul serviciu privat de Internet din România, lansat de către Fundaţia Soros pentru o Societate Deschisă – Romania şi Open Society Institute – New York[2]). Romeo Macaria este, din 1994, şi fon­dator al filialei Clubului Rotary în Cluj Napoca (Rotary fiind cel mai puter­nic club mondial, „anti­ca­me­ra masoneriei“), în cadrul căruia a deţinut aproa­pe continuu funcţii de conducere, inclusiv cât timp era manager general la Recognos România şi lucra şi pentru fundaţia magnaţilor Soros.

                                                                   *

Bătrânul George Roth, un informatician evreu de la Cluj, care ajuns în SUA în 1991 a cerut azil politic (!?), emigrând astfel, fusese pregătit ca pro­grama­tor la cel mai înalt nivel în România comunistă, inclusiv pe cal­cu­latoare IBM, nu doar pe româneştile Felix (produse din 1983, copii IBM).

În SUA, unde şi-a făcut publică originea evreiască[3], ceea ce repre­zen­ta un avantaj profesional şi în lumea afacerilor, George Roth a făcut bani cu un soft „curăţător de date financiare“ pe care l-a numit SUMS (Security Universe Manage­ment System), ce a fost apoi implementat de mai multe mari com­pa­nii de investiţii din Europa şi din SUA.

În România, Roth beneficiase de înfiinţarea liceelor de informatică în 1971, iar tinereţea îi fusese marcată de legătura cu ma­­te­maticianul evreu Gábor Goldner (numit de cunoscuţi Gabi Goldner şi chiar uneori româ­ni­zat: Gavrilă Goldner), care i-a fost profesor la Facultatea de matematică şi l-a introdus în conducerea Uniunii Studenţilor Comunişti (UASCR)[4], unde a de­ve­nit activist, având şi o ciudată legătură contorsionată cu Securitatea.

După schimbarea regimului, Gábor (Gabi/Gavrilă) Goldner avea să ajungă preşedintele Comunităţii Evreilor din Cluj, iar o audiere a lui George Roth de către o Securitate, în 1987, pare să aibă legătură cu acest mentor al său. Familia Goldner are o ramură şi în Ungaria, iar o prietenă a lui George Roth „fugise la Budapesta“ să susţină dărâmarea regimului din România. El, Roth, zice că prietena sa „Încerca să tragă un semnal de alarmă în privinţa dictaturii din ţară, in­tra­se de câteva ori şi la [postul de radio american] Europa Liberă. Ea voia să vorbească cu maică-sa acasă, să vadă ce fac ai ei… Mă suna şi pe mine… Apoi ea a vorbit cu mama ei pe telefonul nostru.“

La Budapesta se afla, deja, de fapt, din 1984, baza „Open Society“ pentru estul comunist european, adică a organizaţiei lui Soros, care se în­hămase la dărâmarea regimurilor est-europene. Din 1985 Soros oferise bur­se­le sale în Occident către „esta­blish­men­tu­l“ comunist maghiar şi câş­ti­ga­se la Buda­pesta încredere şi influenţă politică, regimul îndepărtându-se de comunism (preşedintele Fundaţiei lui Soros din Ungaria era chiar Miklos Vasarhely, fost secretar al lui Imre Nagy, liderul mişcării antisovietice din Ungaria din 1956 – a se vedea paginile 58-59).

În repetate rânduri, Soros a confirmat şi personal pentru CNN im­pli­carea sa în dărâmarea co­mu­nis­mu­lui est-european, acţionând din ’84 de la Budapesta[5]. În această acţiune s-au implicat, de la un moment dat, şi o serie de servicii secrete occidentale, ca şi tovarăşa de luptă a lui Soros, Janet Fleischman de la Helsinki Watch, supra-Ong atlantist care lucra cu fundaţia magnatului evreu pentru distrugerea „statelor comuniste“. În acest context, pentru a-şi alia Ungaria, Janet Fleischman susţinea oficial în nu­me­le H.W., la finele anilor ’80, ideea că România discriminează maghiarii (a se vedea capitolul despre Apador-Ch la pag.86).

În Ungaria apăruseră, astfel, tabere de „refugiaţi români“, care erau instruiţi să acţioneze pentru dărâmarea regimului din România[6].

În februarie 2004, canalul tv franco-german Arte a difuzat docu­men­­­­ta­rul Şah mat, realizat de Suzanne Brandstätter, care demonstra că, la sfâr­şitul anilor 1980, „mai multe operaţiuni ce vizau dărâmarea re­gi­mu­lui din Ro­mânia au fost pla­nificate şi finalizate de către ser­­vicii se­­crete stră­ine, printre care şi cel unguresc“, Avo, coordonat de CIA şi KGB, în acest sens prezentând şi măr­turia premierului ma­­­ghi­ar din 1989, Miklos Nemeth, care arată că în anii ’80, ser­viciile se­cre­te ungare i-au an­tre­nat pe mem­brii „di­zi­­den­ţei române“ în „tabere din Un­ga­ria“ (tabă­ra de la Bicske) şi, tot­o­dată, au recru­tat agenţi pentru alte ser­vi­ci­i stră­i­ne dintre mem­brii apa­ratului de stat român, în frunte cu… ge­ne­ra­lul Victor Athanasie Stăn­­culescu.

În ceea ce priveşte această acţiune a serviciilor maghiare, mr. (r) Radu Tinu, şef ad­junct al Securităţii Timiş, a arătat că încă din anul 1988, în momentul în care Bush şi Gorbaciov şi-au dat mâna, Se­curitatea ştia că ruşii şi ame­ricanii acţionează pen­tru în­lă­tu­ra­rea lui N. Cea­u­şes­cu, iar că ceea ce a declarat pre­mi­erul ma­ghiar des­pre „an­tre­na­rea rezistenţei româneşti în Un­ga­ria“, este ade­vă­rat: „Tabăra era la Bicske, în Ungaria. Am reuşit să infiltrăm aco­lo trei in­for­ma­tori, aşa că ştiam tot ce miş­ca.”[7]

Ungaria o terminase cu comunismul clasic din decembrie 1988, iar în 1 iulie 1989, preşedintele american George Bush a vizitat Budapesta. „Cu puţin timp înainte de sosirea oaspetelui, în zona de primire şi-a făcut apa­riţia un grup de câteva sute de oameni cu steaguri ungureşti şi lozinci mari cu text revendicativ: «Vrem Ardealul», «Ardealul este al Ungariei»… Refugi­aţii din România erau prezenţi în număr mare, în grupuri bine or­ga­­nizate, la toa­te manifestările cu caracter antiromânesc.“[8]

„Refugiaţii“ români din Ungaria anilor ’90 erau reuniţi în organizaţia „România Liberă“, condusă de sportivul român Dorin Staicu din 1989, care avea să relateze mai târziu: „La preluarea funcţiei, am fost pre­zentat de fostul preşedinte [al organizaţiei] au­to­ri­tăţilor maghiare, ofiţerului po­litic al Am­ba­sadei SUA – Tom Lynch, ofiţerului politic al Ambasadei Austriei – Dr Spitzer, secretarului po­litic al Am­basadei Angliei – Jonathan Staneman şi secretarului politic al Ambasadei Canadei – John di Gangi… Bănuiesc că re­pre­zentanţii amba­sa­delor men­ţio­nate erau membri ai serviciilor secrete din ţările lor, deşi titulatura oficială era ofiţer sau secretar politic.“[9]

Acest lider al refugiaţilor politici din România în Ungaria, Dorin Staicu, s-a opus să semneze celebra „Declaraţie de la Budapesta“ în iunie 1989, fapt care i s-a cerut nu numai de diriguitorii din Ungaria, dar şi la Congresul Solidarităţii din Polonia, „unde trebuia să declar că Transilvania este pă­mânt unguresc”. A fost ameninţat atunci de conspiratorii anti-români şi l-a sunat atunci pe liderul romanilor din exil, Ion Raţiu, care i-a susţinut decizia şi a reuşit să îl extragă clandestin din Ungaria şi să îl ducă în Olanda. Dar alţi „refugiaţi din România“ au continuat să facă de la Budapesta jocul KGB-AVO-CIA, mulţi dintre refugiaţi fiind, de fapt, maghiari transilvăneni, cărora le erau folo­si­te cu cinism sentimentele naţionale, într-un joc mai mare.

Şi prietena lui George Roth, de exemplu, a rămas în continuare o lup­tătoare împotriva României comuniste, şi a ajuns ulterior în SUA, unde în 1991 i-a făcut o „invitaţie“ şi lui Roth, care a rămas în SUA ca „azilant politic“, deşi comunismul căzuse în România din decembrie 1989. Nu vrea să dea numele prietenei, căci nu are acordul ei (G. Roth, Silicon Dream).

După câteva luni de şomaj, bătrânul Roth se angajează la Effec­ti­ve Solutions (ESI), o firmă care se ocupa cu aplicaţii bursiere pentru piaţa financiar-bancară, unde a produs, aşa cum am arătat, acel soft cu­ră­ţător de date financiare, pe care l-a numit SUMS (Security Universe Ma­nage­ment System), pus în slujba unor giganţi bancari precum Citicorp, Merrill Lynch, Morgan Stanley, JP Morgan, Bank of New York, Chase Manhattan etc.

Lucrează apoi la Proxicom, o altă firmă de software, care servea alte corporaţii uriaşe, precum Bank of America, Charles Schwab, Commerce One, Safeway sau DHL.

În 1999, George Roth, însă, se asociază cu mai bătrânul Kenneth Rogers, pe care îl cunoscuse în urmă cu doi ani, când lucra pentru ESI, şi care era, de fapt, consultant la Barclays Global Investors, o divizie a băncii britanice Barclays, care a fost transferată în 2009 către gigantul BlackRock, (pentru suma de 13,5 miliarde USD, plus o participare de 20% a băncii Barclays în BlackRock), considerat „cel mai mare fond de investiţii din lume“ (şi care din 2017 s-a implicat în a oferi guvernului PSD al României consultanţă în crearea fondului suveran de investiţii cu firme israeliene).

Întâmplător sau nu, în acest gigant, BlackRock, unul din cei mai mari acţionari este familia lui George Soros, prin Soros Fund Management, fon­dul Soros fiind unul din marii acţionari şi la Facebook.com, la Chevron (al fa­mi­­li­ei Rockefeller), la AT&T, eBay, Citigroup, Apple, Twitter, Amazon etc[10].

La acest BlackRock / Barclays Global Investors al lui Soros şi al altor magnaţi occidentali, era, deci, consultant mai bătrânul asociat al lui George Roth, Ken Rogers (născut în 1943), „românul“ Roth şi cu americanul Rogers înfiinţând împreună (în 1999) firma Recognos, pe care au instalat-o la Cluj, pentru a deservi clienţi americani cu soft-uri de marketing, principalii lor par­te­neri fiind corporaţiile Fisher Investments şi BBDO.

În filiala românească a Recognos, Roth şi Rogers l-au luat asociat, cum am văzut, la început, şi pe speciliastul IT / software al Fundaţiei Soros din România, pe Romeo Macaria, Rogers gravitând în lumea lui Soros.

BBDO, o importantă reţea globală de advertising şi marketing şi pa­rtenera Recognos a lui Roth şi a omului lui Soros, in­trase în România din 1992, când se asociase cu agenţia de publicitate Graffiti, înfiinţată în 1991 de repatriatul american Cristian Burci (azi magnat şi ma­son cu greu­tate în România). De la Graffiti BBDO s-a ridicat social Mihaela Nicola, vii­toarea mare prietenă şi colaboratoare a SRI, şi care de­ţine în pre­zent con­tro­versata firmă The Group, implicată indirect în pro­pa­ganda neo­pro­gre­sistă din România de tip #rezist (a se vedea pagina 264 – capitolul Agenţii pro­pagandei neoprogresiste la noi, azi, subcapitolul The Group era SRI-ul? – încrengături neprincipiale).

Totodată, acest BBDO pentru care lucrează firma lui George Roth, este deţinut de gigantul Omnicom Group (cel de-al doilea grup de comuni­care la nivel mondial, fondat de enigmaticii evrei Allen Rosenshine, Keith Reinhard şi John Bernbach[11]), care, prin divizia ei românească, prin schim­bul reciproc de acţiuni, deţi­ne părţi şi în româneasca The Group a Mihaelei Nicola, influencera SRI. Mai mult, imaginea politicianului Dacian Cioloş, pre­mier în 2015-2016, aliat apoi cu neoprogresiştii #rezist, este promovată de The Group şi de Ketchum Worldwide, care aparţine tot Omnicom şi la care „blonda lui Cioloş“, Andrada Morar, „con­duce echipa de strategie digitală“ de la New York (detalii la paginile 267-268, capitolul The Group era SRI...).

                                                                   *

Aflat în această poziţie de business, în întrepătrundere cu intere­se­le unor mari corporaţii transnaţionale (inclusiv cu interesele Soros), ma­jo­ri­tatea americane, George Roth face parte şi din mişcarea politică gân­di­tă de soroşista Sandra Pralong, numită RePatriot.
Ideea unei forţe politice prezentate ca Ong a celor care se întorc în România după ce au fost plecaţi în Occident (mai ales de dinainte de 1990 şi mai ales în SUA) a fost ex­pri­mată de Sandra Pralong din anul 2010, în cartea De ce m-am întors în România, unde folosea despre aceştia terme­nul de repatriaţi, „Noii Patrioţi“/„Noii Paşoptişti“, „Mai români decât românii“ sau „Întoarcerea fiilor nerisipitori“, pentru ca în final ideea ei să se con­cre­­tizeze în organizaţia RePatriot (care îşi zice şi „Repatriot – Repa­tri­ere prin Antreprenoriat“ sau Re>Patriot), înfiinţată şi condusă din 2015 de Marius Bostan, fost ministru în guvernul Cioloş şi, mai înainte, în anii ’90, aflat la putere în guver­na­rea ţărănisto-cederistă, inclusiv în guvernul Isărescu.

Sandra Pralong, summit RePatriot, Alba Iulia 2018: „La început de octombrie, deja tradiționalul «Summit al oamenilor de afaceri români de pretutindeni» (inaugurat acum 3 ani la Palatul Cotroceni de către Președintele României, domnul Klaus Iohannis), adună statornic oameni de afaceri și antreprenori de top din țara și din Diaspora, pentru a fructifica oportunitățile de afaceri oferite de țara noastră. La chemarea grupului RePatriot, se gândesc proiecte comune, se fac planuri de viitor, se bate palmă pentru parteneriate, etc. – doar mediul politic trebuie să fie stabil și predictibil pentru că bunele intenții să devină realitate.”

Iar în această RePatriot, la ale cărei plenare participa mereu Sandra Pralong, ca reprezentantă a preşedintelui Iohannis, probabil, George Roth se întâlneşte nu numai cu aceasta (uneori chiar la Palatul Cotroceni), ci şi cu alţi afacerişti româno-americani, precum Doru Năsui (Dorel Năsui), cel cu afacerea penală Motorola de la începutul anilor ’90 (care a instalat apoi transnaţionala Emerson la Cluj)[12]. „Repatriot“ împărtăşeşte în foarte mare măsură aceeaşi ideo­lo­gie cu #rezist (deşi au şi o componentă con­ser­va­tor-naţionalistă) şi chiar se întâlneşte în diverse acţiuni publice cu promo­toarea #rezist Elena Calistru de la Ong-ul neoprogresist Funky Citizens.

În octombrie 2016, în cadrul unei acţiuni a RePatriot, Sandra Pralong îl primea ca gazdă pe George Roth la Palatul Cotroceni (la preşedinţia României), ca „reprezentant al Diasporei“, alături de Dorel Năsui şi de Ilinca von Derenthall, director executiv la banca LGT, deţinută de fa­mi­­lia princia­ră de Liechtenstein[13] („repatriotismul“ Ilincăi Derenthall, emi­gra­tă din România în Germania în 1990, consta în dorinţa deschiderii de filiale româneşti LGT).

La eveniment, Roth cerea, în calitate de consul onorific în San Fran­cisco al Româ­niei (funcţie în care fusese numit în 2007 de preşedintele Tra­ian Băsescu) mai multă solicitudine şi atenţie din partea statului român pen­tru „Diaspora“, în subsidiar pentru organizaţia Romanian American Business Network Silicon Valley, înfiinţată de el la San Francisco, între ai cărei mem­bri secreţi (peste 500[14]) o mare parte nu provin din România, ci sunt „ame­ri­cani in­teresaţi de România“ pentru afaceri pecuniare sau politice (?).

Nu ar trebuie să fie de mirare, de aceea, că George Roth şi-a şi che­mat în 23 aprilie 2018 membrii organizaţiei din Silicon Valey la o în­tâl­­nire politică la un hotel din San Francisco cu Vlad Voiculescu, lider al partidului lui Dacian Cioloş, fostul pre­mier tehno­crat impus de preşedintele Iohannis, deşi un „consul“ nu ar trebui să facă politică[15].

Iar gruparea lui Dacian Cioloş, chiar dacă uneori în rivalitate politică cu USR-ul neoprogresist, s-a situat alături de mişcarea stradală #rezist, ca şi gruparea RePatriot, mai discretă, dar dirijată tot de Sandra Pralong.

                                                                   *

Venind tot din SanFrancisco în România şi contractată de ex-am­ba­sadorul SUA Mark Gitenstein pentru a transforma România într-una neoprogresistă şi total obedientă SUA / Occidentului, compania TechSoup îl are în conducerea reprezentanţei ei din România, am văzut, şi pe Andrei Roth – „The Son“, fiul lui George Roth, care a preluat şi compania Recognos (filiala ro­mână) de la tatăl său.

Şi, în acelaşi timp în care acţionează pentru susţinerea a 3000 de Ong-uri ale „societăţii civile“ înregimentată „corect“, Andrei Roth face parte şi din filiala română a Aspen Institute, acel super think-tank american con­dus de câţiva magnaţi evrei precum familia Lauder, care acţionează global pentru supremaţia SUA. Totodată Andrei Roth era, la un moment dat, şi coordonator al Global Shapers Hub din Cluj, fondat de el ca o „ini­ţiativă“ a World Economic Forum, în aceste hub-uri (locaţii centrale şi re­ţele sociale în acelaşi timp), finanţate de Forumul Economic Mondial, tre­bu­ind adunaţi tineri sub 30 de ani care să pro­ducă schimbări ca noi „for­matori“ (shapers) ai societăţii, evident sub o corectă îndrumare din partea „curatorilor“ (direc­tor şi cofondator al Global Shapers Hub din Cluj este americanca Jennifer Austin, ca şi Roth tot din California, care conduce în România din 2013 un accelerator de afaceri pen­tru investitorii străini, numit Spherik Accelerator).

Cornel-Dan NICULAE

Notă: Ilustrația și comentariile la fotografii aparțin revistei „Justițiarul”.

[1] „Centrul pentru Jurnalism Independent condamnă reţinerea şi amendarea activistului Cristian Mihai Dide“, anunţau ei în martie 2018, Dide fiind cel care pla­sase o platformă auto în faţa sediului guvernului, făcând proiecţii laser pe clădiri.
[2] DNT avea să fie preluată de Astral mai târziu, apoi de UPC (firme furni­zoa­re de televiziune şi Internet pe cablu). Privind relaţia dintre George Roth şi omul lui George Soros, Romeo Macaria, a se vedea studiul lui Victor Roncea, Reţeaua Soros – Roşia Montana. Conexiunea Cluj Napoca. Nodul de control informatic: DNT – RECOGNOS, din 2 septembrie 2010 (pe roncea.ro).
[3] George Roth avea să relateze mai târziu pe larg, inclusiv în scris, despre ori­­gi­nea sa evreiască, în articolul Portretul tatei în câteva istorioare, apărut în iunie 2014 în revista Baabel din SUA (revistă editată de câţiva evrei români din SUA).
[4] George Roth, Silicon Dream. Din Cluj în San Francisco, pe urmele visului american, în Actual de Cluj din 13 decembrie 2017.
[5] Soros: In revolutionary times the impossible becomes possible, pe website-ul CNN (http://edition.cnn.com), unde Soros arăta, textual, de la început: „I set up my first foundation in Hungary in 1984. The idea behind it was simple. The state dogma, promoted by the ruling communists, was false and by providing an alter­na­tive we could expose its falsehood.“
[6] colonel (r) Gheorghe Raţiu, Raze de lumină pe cărări întunecate, Editura PACO 2012; colonel (r) prof. Marian Rizea, 22.12.1989 Revo(invo)luţia din România: făcă­turi, schimbare, vasalizare… Editura Mica Valahie 2017.
[7] Fost şef al Direcţiei I a Securităţii, colo­nelul Gh. Raţiu, mai arăta şi el că: „La pensionarea mea, am lăsat în seifurile fostei Se­cu­ri­tăţi do­cu­mente certe din care rezultă că, cu câteva zile îna­in­­tea de­clan­­şă­­rii evenimentelor de la Timişoara, în casa unui inte­lec­tual ma­­ghi­ar din loca­li­ta­te se instalase un co­man­da­ment al Ser­vi­ciu­lui de In­formaţii Maghiar care avea să coor­do­neze totul.“ Între docu­men­tele ră­ma­­se în fişe­te­le Securităţii, el a lăsat şi declaraţiile a circa do­­uă­zeci de trans­­fugi ro­mâni, „repatriaţi“ din Ungaria, pe di­verse cana­le, în care divulgă misiu­nea primită de la orga­ne­le ma­ghiare, refe­ri­­toa­re la implicarea în eveni­men­te­le ce ur­mau a avea loc în Ro­mâ­nia. Ei primiseră parole şi nu­me­re de te­le­fon apar­ţi­nând unor autohtoni cu rol de coor­do­nare a miş­­cărilor de stradă.
[8] Valentin Zaschievici, „Se plănuia intervenţia militară străină“, în Jurnalul Naţional din 27 februarie 2004 (după o convorbire cu colonelul Ioan Todericiu, fost ataşat militar al României la Budapesta până în 1990).Â[9] Lucian Dobrater, „Ungaria folosea disidenţa românească“, în Jurnalul Naţio­nal din 8 octombrie 2009 (discuţie cu dizidentul Dorin Staicu).
[10] Soros Fund Management adds popular tech names, BlackRock in second quarter, ştire Reuters din15 august 2018, care relatează că George Soros şi-a sporit poziţia în BlackRock cu aproximativ 60%, cu un total de 12.983 de acţiuni.
[11] Mike Walsh, The Sinister Cabal Behind Race-Mixing Commercials, în Before It’s News din 28 iunie 2018.
[12] Creierul „afacerii Motorola“ este un alt evreu român stabilit în Silicon Valley din San Francisco, Robert Deutsch, fiul no­men­claturistei Olga Deutsch, o evreică comunistă care a lucrat cu celebra Ghi­­ze­la Vass la „Secţia Externă“ (numită şi „Relaţii Internaţionale“) a con­du­cerii Partidului Comunist, cât timp acesta a condus România. Mulţi dintre evreii ce au lucrat la această secţie conspirativă au emigrat în Israel. „Pe filiera Robert Deutsch ajungem la caracatiţa fese­nis­tă a în­ce­pu­tului ani­lor 90, spre afacerile care au dus la ge­neza ca­pi­ta­lismului de pradă din România …când se formau marile în­cren­gă­turi, vizibile şi in­vi­zi­bile, care continuă să îm­pie­dice România mo­der­nă şi onestă să res­pi­re“, scria Vla­di­mir Tismăneanu, odraslă de evrei comunişti şi el, ca şi multi-mul­ti-mi­lionarul în dolari Robert Deutsch. Fişa completă a lui Robert Deutsch am prezentat-o în lucrarea Războiul Nevăzut al evreilor comunişti cu românii (ediţia 2017).
[13] https://repatriot.ro/intoarcerea-fiilor-nerisipitori/
[14] intrând pe pagina lor website, https://www.meetup.com/RABN-SV/members/, constaţi că numai un alt membru poate consulta lista membrilor.
[15] CONSUL român PRINS în întâlniri politice la un hotel din San Francisco, în Evenimentul Zilei din 24 aprilie 2018.