Nu a fost niciodată vorba despre Ucraina
În conferința sa de presă din 21 martie 2022, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Ned Price, le-a spus reporterilor adunați că „Președintele Zelensky a spus, de asemenea, foarte clar că este deschis către o soluție diplomatică care nu compromite principiile de bază din centrul războiului Kremlinului împotriva Ucrainei”.
Un reporter l-a întrebat pe Price: „Ce spuneți despre sprijinul tău pentru o înțelegere negociată à la Zelenskyy, dar pe ale cui principii?”. În ceea ce poate fi încă cea mai remarcabilă declarație a războiului, Price a răspuns: „Acesta este un război care este în multe privințe mai mare decât Rusia, este mai mare decât Ucraina”.
Price, care, cu o lună mai devreme, descurajase discuțiile dintre Rusia și Ucraina, a respins negocierea Kievului pentru încheierea războiului cu interesele Ucrainei abordate, deoarece interesele fundamentale ale SUA nu au fost abordate.
Războiul nu a fost despre interesele Ucrainei: era mai mare decât Ucraina.
O lună mai târziu, în aprilie 2022, când un acord părea să fie la îndemână la discuțiile de la Istanbul, SUA și Marea Britanie au făcut din nou presiuni asupra Ucrainei să nu-și urmărească propriile obiective și să semneze un acord care ar fi putut pune capăt războiului. Ei au făcut din nou presiuni asupra Ucrainei să continue să lupte în urmărirea obiectivelor mai mari ale SUA și ale aliaților săi. Atunci premierul britanic Boris Johnson l-a certat pe Zelensky pentru că Putin „ar trebui să fie presat, nu negociat cu”. El a adăugat că, „chiar dacă Ucraina era pregătită să semneze niște acorduri cu Rusia, Occidentul nu este”.
Încă o dată, războiul nu a fost despre interesele Ucrainei: era mai mare decât Ucraina.
Cu fiecare ocazie, Biden și oficialii săi de cel mai înalt rang au insistat că „depinde de Ucraina să decidă cum și când sau dacă negociază cu rușii” și că SUA nu vor dicta termeni: „nimic despre Ucraina fără Ucraina”. Dar asta nu a fost niciodată adevărat. SUA nu ar permite Ucrainei să negocieze în condițiile lor atunci când ar vrea. SUA au oprit Ucraina să negocieze în martie și aprilie când au vrut; i- au împins să negocieze în noiembrie când nu au vrut.
Războiul din Ucraina a vizat întotdeauna obiective mai mari ale SUA.
Întotdeauna a fost vorba despre ambiția americană de a menține o lume unipolară în care ei erau singura putere polară în centrul și în vârful lumii.
Ucraina a devenit punctul central al acestei ambiții în 2014, când Rusia a rezistat pentru prima dată în fața hegemoniei americane. Alexander Lukin, care este șef al Departamentului de Relații Internaționale la Universitatea Națională de Cercetare a Școlii Superioare de Economie din Moscova și o autoritate în politica rusă și relațiile internaționale, spune că, de la sfârșitul Războiului Rece, Rusia a fost considerată un partener subordonat al Occidentului. În toate neînțelegerile dintre Rusia și SUA de până atunci, Rusia făcuse compromisuri, iar dezacordurile au fost rezolvate destul de repede.
Dar când, în 2014, SUA a instituit și susținut o lovitură de stat în Ucraina care avea scopul de a trage Ucraina mai aproape de sfera securității europene, iar Rusia a răspuns anexând Crimeea, Rusia a ieșit din politica sa de conformare de după Războiul Rece și a respins hegemonia SUA. „Criza din 2014 din Ucraina și reacția Rusiei la aceasta au schimbat fundamental acest consens”, spune Lukin. „Rusia a refuzat să respecte regulile”.
Evenimentele din Ucraina din 2014 au marcat sfârșitul lumii unipolare a hegemoniei americane. Rusia a tras linia și s-a afirmat ca un nou pol într-o ordine mondială multipolară. De aceea, războiul este „mai mare decât Ucraina”, în cuvintele Departamentului de Stat. Este mai mare decât Ucraina pentru că, în ochii Washingtonului, este bătălia pentru hegemonia SUA.
De aceea, secretarul american al Trezoreriei, Janet Yellen, a declarat pe 13 noiembrie 2022 că unele dintre sancțiunile împotriva Rusiei ar putea rămâne în vigoare chiar și după orice eventual acord de pace între Ucraina și Rusia. Războiul nu a fost niciodată doar despre Ucraina: este vorba despre aspirațiile de politică externă ale SUA care sunt mai mari decât Ucraina.
Yellen a spus: „Presupun că, în contextul unui acord de pace, ajustarea sancțiunilor este posibilă și ar putea fi adecvată”. Sancțiunile ar putea fi ajustate atunci când negocierile încheie războiul, dar, a adăugat Yellen, „probabil am simți, având în vedere ce s-a întâmplat, că probabil unele sancțiuni ar trebui să rămână în vigoare”.
De aceea, SUA au anunțat un nou cartier general al armatei în Germania „pentru a îndeplini ceea ce se așteaptă a fi o misiune pe termen lung”, în timp ce, simultan, a început să împingă Ucraina spre discuții de pace. Presiunea militară asupra Rusiei și sprijinul pentru Ucraina vor supraviețui războiului.
De asemenea, pe 29 iunie 2022, SUA au anunțat stabilirea unui cartier general permanent pentru forțele americane în Polonia, despre care Biden se lăuda că vor fi „primele forțe permanente americane de pe flancul estic al NATO”.
Acesta este motivul pentru care, pe 9 noiembrie 2022, Departamentul de Stat a aprobat vânzarea către Lituania a unui sistem de rachete de artilerie de mare mobilitate în valoare de aproape jumătate de miliard de dolari. Ele nu trebuie folosite de NATO în războiul din Ucraina. Dar, potrivit Departamentului de Stat, vor „sprijini politica externă și obiectivele de securitate națională ale Statelor Unite, ajutând la îmbunătățirea capacității militare a unui aliat NATO care este o forță importantă pentru asigurarea stabilității politice și a progresului economic în Europa de Est”. În același timp, Departamentul de Stat a aprobat vânzarea potențială a sistemelor de rachete cu lansare multiplă ghidată către Finlanda pentru a consolida „capacitățile de apărare terestră și aeriană din flancul nordic al Europei”.
Probabil că livrarea bombelor nucleare gravitaționale B61-12 actualizate lansate în aer de către bazele NATO din Europa nu este, de asemenea, în serviciul obiectivelor actuale ale SUA în Ucraina.
Deși, pentru SUA, războiul din Ucraina este „mai mare decât Ucraina”, este și „în multe privințe mai mare decât Rusia”. Deși Strategia Națională de Apărare pentru 2022, lansată recent, identifică Rusia drept „amenințarea acută” actuală, aceasta „se concentrează pe RPC” sau pe Republica Populară Chineză. Strategia identifică în mod constant China drept „provocare de ritm”. Accentul pe termen lung este pus nu pe Rusia, ci pe China.
Bătălie este în mod acut despre Rusia, dar, pe termen lung, este despre China!
Strategia Națională de Apărare afirmă clar că „Cea mai cuprinzătoare și serioasă provocare la adresa securității naționale a SUA este efortul coercitiv și din ce în ce mai agresiv al RPC de a remodela regiunea Indo-Pacific și sistemul internațional pentru a se potrivi intereselor și preferințelor sale autoritare”.
Dacă Ucraina este despre Rusia, Rusia este despre China. „Problema Rusiei” a fost întotdeauna că este imposibil să te confrunți cu China dacă China are Rusia: nu este de dorit să lupți cu ambele superputeri simultan. Deci, dacă obiectivul pe termen lung este de a preveni o provocare a lumii unipolare condusă de SUA din partea Chinei, Rusia trebuie mai întâi să fie slăbită.
Ministrul chinez de externe Wang Yi a declarat recent că „China va sprijini ferm partea rusă, sub conducerea președintelui Putin… pentru a consolida și mai mult statutul Rusiei ca putere majoră”.
Potrivit Lyle Goldstein, profesor invitat la Universitatea Brown și autor al cărții Meeting China Halfway: How to Defuse the Emerging US-China Rivalry, o analiză a războiului din Ucraina publicată într-un jurnal academic chinez concluzionează că „Pentru a-și menține poziția hegemonică, SUA sprijină Ucraina să ducă un război hibrid împotriva Rusiei… Scopul este de a lovi Rusia, de a limita Europa, de a răpi ‘aliați’ și de a amenința China”.
Războiul din Ucraina nu a fost niciodată doar despre Ucraina.
A fost întotdeauna „mai mare decât Ucraina” și despre principiile SUA care sunt mai mari decât Ucraina și „în multe privințe mai mari decât Rusia”.
Ucraina este locul în care Rusia a tras linia asupra lumii unipolare conduse de SUA și unde SUA au ales să ducă lupta pentru hegemonie. Acea bătălie este în mod acut despre Rusia, dar, pe termen lung, este despre China, „cea mai cuprinzătoare și serioasă provocare” pentru hegemonia SUA.
Autor: Ted Snider
Sursa: anonimus.ro
