Vasile Oltean este o figură emblematică a Brașovului și își împarte timpul între muzeu și un lăcaș sfânt. În vârstă de 71 de ani, slujitorul Bisericii „Sfântul Nicolae”, dr. în stiinte istorice, și-a dedicat aproape jumătate de secol studiului de documente istorice de o valoare uriașă, ascunse decenii în podul parohiei sale. Brașoveanul poartă un hram aparte: este preot, muzeograf și director la muzeul „Prima Școală Românească”, filolog, istoric și profesor universitar. Obiectivul turistic are porțile deschise tot anul, iar părintele Olteanu își întâmpină vizitatorii cu zâmbetul pe buze mereu, gata să creeze turiștilor o experiență inedită, o călătorie în timp și o lecție de istorie fascinantă.
Ocupațiile domnului Oltean se întrepătrund și-și au originea în urma unui eveniment nefericit din istoria României: „Eu sunt victima unei situații penibile din 1949, când Ana Pauker, o spioană a rușilor, a ajuns în Guvernul României și a dat un decret prin care Armata Română trebuia să ardă în fiecare lună 40 de metri liniari de arhivă bisericească. Preotul de atunci, Ioan Prișcu, le-a urcat în turnul bisericii și a zidit ușa de intrare în turn, fără să spună cuiva. 10 ani cât a durat acea lege a Anei Pauker, ne-am ars toată istoria, pentru că toate documentele noastre erau în biserici”, a dezvăluit Vasile Oltean pentru Evenimentul Zilei. Gazda Muzeului „Prima Școală Românească” a studiat de-a lungul timpului un volum uriaș de documente istorice – majoritatea redactate în alfabetul chirilic, prezentate publicului larg în scrierile părintelui Vasile Oltean. „Abia în 1967, un epitrop s-a urcat în pod să ia o scândură, a tras de ea, s-a dărâmat acea ușiță și a descoperit că erau 6.000 de cărți și 30.000 de documente. Când le-am luat de acolo, le-am așezat în 15 camere pline. Mai am 3 încăperi necercetate, deci 12 le-am terminat”, a declarat Vasile Oltean.
Documentele studiate de către Vasile Oltean reprezintă izvoare istorice de o valoare incontestabilă: „Am scris până acum 43 de cărți, ultimele două le-am lansat săptămâna trecută, la Covasna. E vorba despre o monografie a Diaconului Coresi – singura de pe piață, dar și o monografie a lui Mihai Viteazul – cea mai veche monografie din lume – din 1603, scrisă la Nurnberg, Germania. Fiecare document, fiecare carte este valoroasă. Pentru istorie nu există mai important sau mai puțin important. „Am mai găsit manualul din secolul XI, un text precoresian, un text din 1495 în limba română, înainte de scrisoarea lui Neacșu. Am găsit și prima Biblie a rușilor, am găsit prima carte slavă din lume – Cracovia, 1491, am găsit manuscrisul pe piele de ied nenăscut, cu foițe de aur de la Lăpușneanu – Codex Aureus, toate cărțile școlii ardelene, am toate Bibliile românești. Biblia lui Șerban Cantacuzino – 1688, Biblia de la Blaj – 1797, Biblia de la Buzău – 1856, Biblia de la Paris, a lui Ion Heliade Rădulescu – 1858… Acum am găsit, de curând, o Biblie tipărită la Petersburg de ruși, în limba română – 1818. E o colecție extraordinară”.
Capcanele istoriei Vasile Oltean spune că istoria predată în școli conține multe dezinformări și vine și cu exemple în acest sens: „Cum să fiu de acord cu istoria învățământului, care spune că școala asta este din secolul XVI?! Am documentele construirii ei din secolul XV. Între timp, am găsit notat în Bula Papală (n.r. – document papal) a lui Bonifacio al XIX-lea, care vorbea despre această școală la 1392 – publicată în a 39-a carte a mea, tradusă din limba latină”.
Controversele imnului național Imnul României este un alt subiect pe care Vasile Oltean l-a abordat în decursul anilor, a cărui istorie ascunde capcane, spune el: „Aceasta este una dintre cele mai mari nedumeriri ale mele! Am scris până acum opt ediții ale istoriei imnului <<Deșteaptă-te, române!>>. Toată lumea știe că Anton Pann este autor. De fapt, autorul imnului a liniei melodice este Gheorghe Ucenescu, din Șcheii Brașovului! Eu am avut o biografie a lui, în care povestește cum l-a compus aici, în grădină, de față cu Bălcescu și Alecsandri. Andrei Mureșanu, care îi era prieten și care a asistat i-a spus <<Vino și duminică, și-ți fac niște versuri!>>”.
În opinia părintelui de la „Sfântul Nicolae”, imnul compus de Ciprian Porumbescu trebuia utilizat și în prezent: „Noi trebuia să rămânem cu primul imn, <<Tricolorul>>. Cuvintele de pe vremea lui Ceaușescu le puteam înlocui și aveam cel mai frumos imn. Cel al albanezilor știți care e? <<Pe-al nostru steag>>, al lui Ciprian Porumbescu! Imnul evreilor e <<Cucuruz cu frunza-n sus>>, al lui Ciprian Porumbescu. Noi l-am aruncat la coșul de gunoi, nu se mai cântă pe nicăieri. Iar cel pe care-l avem acum nu este imn, ci cântec de înmormântare. Linia melodică este compusă pe o octavă foarte joasă. Versurile lui Mureșanu sunt frumoase, înălțătoare, dar muzica este tristă”. „Am satisfacția că-l cunosc pe Mihai Viteazul poate mai bine ca pe tatăl meu”. Munca pe care o depune Vasile Oltean este una asiduă, având în vedere faptul că multe dintre documentele pe care le studiază sunt într-o stare avansată de degradare: „Sunt cărți care îți iau o oră-două, o lună, doi ani. Depinde de carte și de dificultatea ei. Manualul secolul XI îl studiez de 10 ani și am de lucru la el. La cartea cu Mihai Viteazul am lucrat doi ani. Când vorbim despre timp, e relativ, pentru că eu lucrez la mai multe. Am 5 cărți la tipar. Acum lucrez la o carte de 2.000 de pagini scrisă în chirilică, scrisă groaznic, foarte greu de descifrat. Sunt cărți în slavă, greacă, latină sau română, scrisă în alfabetul chirilic”.
Vădit un om cu har divin, Vasile Oltean a oferit mai multe detalii despre ultima sa carte, scrisă în baza unor documente redactate de niște cronicari germani: „Monografia lui Mihai Viteazul am tradus-o toată, o cronică de 700 de pagini. M-a uimit această cronică prin corectitudinea celor care au scris-o – un ungur și doi nemți. Nu-l critică, dar nici nu-l laudă. Notează ce s-a întâmplat în fiecare zi, ca o cronologie foarte obiectivă. Cu siguranță cei care au scris-o erau în preajma lui, pentru că sunt amănunte zilnice. Ediția mea are 1.000 de pagini, deci am satisfacția că-l cunosc pe Mihai Viteazul poate mai bine ca pe tatăl meu. Nu l-au criticat pe domnitorul nostru. Nu s-au stabilit asupra lui mai multe. În cronica despre care vă spun – prima din lume, Mihai Viteazul apare în context universal cu toate personalitățile din vremea aceea și evenimentele care s-au petrecut la Viena, în Muntenia, Transilvania. E o viziune foarte largă. Rudolf, Pașa Hasan sunt în cartea respectivă, în contextul evenimentelor de atunci. Tot ceea ce se întâmpla în lume. Asta pentru mine este o mare surpriză. Imaginea lui este de <<Mihai-Eroul>>. Apare ca un cioban, foarte fain portretul. Nu îl laudă, ci spun ce s-a întâmplat. Apare ca un conducător de oști bine pus la punct, pozitiv. M-a surprins corectitudinea neamțului, care nu interpretează, ci spune exact ce s-a întâmplat”.
Ana Maria Nuciu a fost pînă anii trecuţi traducătoare în baza militară americană de la Kogălniceanu. Totul părea să fie normal, pînă cînd Ana Maria descoperă că în această unitate militară ce aparţine forţelor NATO funcţiona un adevărat BORDEL, în care veneau fete minore pentru a satisface dorinţele unor militari, mai ales ale comandantului bazei „Black Sea Area Support Team”, OTTO BUSHER, ajutat de mîna lui dreaptă, plutonier adjutant principal al BSAST, LLOYD SPARKS!
Cu o tenacitate incredibilă şi cu un curaj devastator, deşi a fost ameninţată direct de un militar american că o va călca cu maşina (sîntem în posesia unei înregistrări cu această convorbire), Ana Maria Nuciu a sesizat Parchetul în legătură cu acest bordel din incinta bazei militare! A fost o amplă anchetă desfăşurată de autorităţile americane şi române, invocîndu-se însă Acordul semnat în 2001 între cele două ţări, în care România ceda dreptul de anchetă al militarilor americani către SUA.
Într-un amplu serial, vă vom prezenta pe
larg documente, fotografii, înregistrări audio-video, convorbiri şi
fotografii, unele cu adevărat şocante, cu fetele minore racolate pentru
plăceri sexuale.
Acum, însă, publicăm PLÎNGEREA PENALĂ pe care Ana Maria Nuciu a trimis-o la DIICOT, în care cere ca „Dosarul Kogălniceanu” să fie conexat „Dosarului Caracal-Deveselu”,
cel în care Gheorghe Dincă este acuzat că a răpit şi sechestrat două
fete, fiind acuzat chiar de uciderea lor! Documentul conţine informaţii
şi detalii absolut incredibile, pe care autoarea plîngerii, Ana Maria
Nuciu, le argumentează însă cu probe concrete, care, în condiţii
normale, ar fi dus la condamnări cu ani grei de închisoare. Fiind însă
vorba despre interese militare, de SUA, de NATO, sînt forţe care
încearcă mereu să pună batista pe ţambal ori de cîte ori astfel de
scandaluri explodează în spaţiul public.
Veţi vedea în episoadele viitoare că România este pe primul loc nu numai la livrarea de fete pentru reţelele de trafic de persoane din UE, ci şi la traficul de femei pentru militarii NATO, aşa cum s-a întîmplat în Kosovo, Kuweit sau Bosnia şi Herţegovina! Să citim însă cu atenţie documentul trimis în 20 noiembrie 2019 de Ana Maria Nuciu către DIICOT: Mulţi se vor întreba: ce legătură acest „BORDEL” de la Kogălniceanu cu Deveselu şi „Cazul Caracal”. Păi, are! În primul rînd, pentru că şi Baza militară de la Deveselu a fost în centrul anchetelor penale din 2012, 2014, 2018, cînd s-a vorbit despre răpirea unor eleve de liceu pentru a fi oferite militarilor americani de la Deveselu. În 2014, şeful reţelei, Bogdan „Cocoş”, a fost sinucis în Penitenciarul Craiova, acolo unde este deţinut acum chiar Gheorghe Dincă. În al doilea rînd, în ancheta jurnalistică asupra „Cazului Caracal” s-a vorbit iarăşi despre legăturile reţelelor de trafic de persoane cu baza militară de la Deveselu, pe care procurorii au ţinut morţiş să nu le ia în seamă. Dar, vom avea suficient timp să dezbatem pe larg informaţiile despre astfel de „bordeluri militare” care au făcut obiectul anchetelor din Kuweit, Kosovo, Bosnia şi Herţegovina.
Într-o scrisoare realizată cu patos şi cu bune intenţii, consilierul local Serban Şovăială le cere colegilor săi din poziţiile decizionale politice să se apuce şi de treabă, sau aşa cum tot aluziv le sugerăm şi noi să se ducă dracului acasă lapărinţi, soţ/soţie, amantă/amant ( că puşcăriile sunt supraaglomerate şi noi nu dorim răul nimănui) şi să ne lase pe noi cei care mai dorim să salvăm ceva din urbea în care locuim , din ţara asta din ce în ce mai subjugată împletirii intereselor corporatiste cu cele autohton securistice să salvăm ce se mai poate salva.
Şi pentru că agreem idea consilierului Şovăială vă redăm integral opinia acestuia:
,,Doamnelor și domnilor politicieni, Mă simt nevoit să încep această scrisoare deschisă adresată Dvs. prin a vă reaminti că, în virtutea voturilor care v-au trimis să ocupați vremelnic funcțiile pe care vă aflați, aveți o datorie față de țară, dar înainte de țară, aveți o datorie față de cetățenii care v-au votat, respectiv față de cetățenii Brașovului și ai județului Brașov! În acest sens vă cer tuturor ca de urgență să vă faceți datoria față de cei care v-au votat și să acționați pentru stoparea trecerii – din nou! – a proiectului autostrăzii Brașov – Ploiești într-o fază de viitor îndepărtat și incert! Luni, marți și miercuri au apărut declarații în spațiul public atât ale ministrului Transporturilor, cât și i ale Primului Ministru Ludovic Orban, prin care eram anunțați că, pentru rezolvarea blocajelor de trafic pe zona Văii Prahovei, se caută soluții de genul centurilor în jurul orașelor Bușteni și Comarnic, precum și deschiderea unor noi șosele care să lege Câmpina, prin Valea Doftanei, și Azuga de municipiul Săcele. Toate acestea la 30 de ani de la momentul de cotitură din 1989, după ce ni s-a promis că autostrada București Brașov va fi gata ba în 2007, ba în 2012, ba în 2019!
Doamnelor și domnilor politicieni! Brașovul a fost al doilea oraș ca importanță economică al României înainte de 1989. Astăzi el se află în n pericolul de a pierde cursa de menținere în rândul orașelor de prim rang ale țării, deoarece timp de 30 de ani politicienii brașoveni nu au reușit finalizarea celor două proiecte esențiale pentru Brașov – Aeroportul și Autostrada! Dacă legătura Transilvaniei cu Muntenia se va realiza prin autostrada Pitești– Sibiu, Brașovul se va transforma definitiv într-o localitate aflată în afara principalelor circuite economice ale României și declinul lui va fi greu de oprit! Tot ce va rămâne va fi turismul, dar numai din turism nu poți hrăni o populație de 260 – 280.000 de persoane! Arătați-ne că iubiți Brașovul, arătați-ne că nu ocupați funcțiile deținute degeaba, arătați-ne că puteți lucra împreună când este vorba de interesele vitale ale Brașovului, arătați-ne că nu puneți mai presus de interesele cetățenilor care v-au votat interese mici, marunte, meschine de partid, de gașcă, de moment. Domnule Prim ministru Ludovic Orban, sunteți născut și crescut în Brașov, ce ați făcut și ce faceți pentru orașul nostru? Băsescu a generat autostrada spre mare, Boc a generat autostrada în jurul Clujului, Iohannis a generat autostrada care leagă Sibiul de vest, dumneavoastră ce faceți? Dacă nu puteți, vă cer tuturor demisiile, pentru a lăsa locurile libere pentru alții, care vor, care pot și care vor face! Faceți, sau plecați, de vorbe goale ne-am săturat! Scrisoare deschisă Adresată: • Primului Ministru al României, Ludovic Orban
• Primarului Brașovului, George Scripcaru • Prefectului județului Brașov, Cătălin Văsii • Parlamentarilor de Brașov: * & Deputații – Andronache Gabriel – PNL – Mareș Mara – PNL – Popa Mihai – PPR – Mohaci Mihai– PPR – Chiriac Viorel – PSD – Mânzatu Roxana – PSD – Benga Tudor – USR – Ambrus Izabella – UDMR * & Senatorilor – Dunca Marius – PSD – Orțan Florin – PSD – Zamfir Daniel – PSD ? – Allen Coliban – USR – Șerban Șovaiala – Consilier Local independent al municipiului Brașov”
„Saşii ne dispreţuiesc şi ne urăsc. Ne-au exploatat veacuri de-a rândul; acum nu le-a mai rămas decât ura. Însă nu ura bărbatului care te priveşte în ochii şi te înfruntă cu hotărâre, ci a reptilei care se târăşte, se mlădie, loveşte pe neaşteptate şi se luptă pe faţă numai când are adânca siguranţă că potrivnicul său e stors de vlagă. S-au aliat întotdeauna cu duşmanii noştri şi nu ne-au cruţat niciodată, când au avut prilejul să ne lovească. E bine să se ştie aceste lucruri ca în ceasul socotelilor să poată fi răsplătite! Stăpânirea ungurească şi nemţească pentru noi e moarte sigură. Datoria noastră a tuturora în aceste zile fără seamăn în istoria omenirii este, să punem la îndemâna celor ce se luptă pentru dezrobirea noastră, toate puterile de care dispunem. Din jertfele avutului şi sângelui nostru va răsări un neam românesc liber, o Românie puternică, ale cărei hotare, de la apele Nistrului până la pustele Tisei, vor cuprinde pe toţi cei ce vorbesc dulcea noastră limbă românească.” Vasile Stoica , Washington D. C., 1 Noiembrie 1917
„Suferințele din Ardeal” Capitol introductiv din cartea „Suferințele din Ardeal” Prefaţa autorului) Întâia ediţie a acestei cărţi apăruse în Bucureşti cu puţină vreme înainte de intrarea României în război. În câteva săptămâni fu aproape complet epuizată, în Septembrie 1916 mi se cerea să scot o a doua ediţie. Pe atunci însă eram cu puşca în mână în jurul Sibiului, apoi în munţi, pe Surul, pe Gorganul, la curmătura Coţilor şi la Măgura Racoviţii de Argeş alături de eroii Regimentului 1 Grăniceri. Ceva mai târziu zăceam în spital cu trupul sfâşiat, slăbit de multa pierdere de sânge, şi cu schijă de oţel în plămânul stâng, lângă inimă. Cum să mă fi gândit în acele zile la publicare de cărţi? Tămăduindu-mă la începutul verii trecute, fui trimis de Guvernul şi Marele Cartier General Român aici în America, unde mă străduiesc să-mi fac datoria conform îndrumărilor de acasa ce mi s-au dat. Şi am nădejdea că, nu peste multă vreme voi continua îndeplinirea acestei datorii iarăşi cu puşca în mână, de data asta pe frontul Franţei, alături de o ceată de voinici de ai noştri, dovedind în faţa lumii cu fapte şi cu jertfa propriului nostru sânge adâncul dor de libertate şi dezrobire al Românilor de sub ocârmuirea austriacă şi ungurească.
Pun acum această carte la îndemâna Românilor americani, la îndemâna ostaşilor sau viitorilor ostaşi, actualilor sau viitorilor mei camarazi, şi la îndemâna celor care rămân dorind biruinţă şi sănătate celor ce pleacă. Vor vedea dintr-însa că atât casa domnitoare din Viena, cât şi neamul unguresc, ne-au prigonit întotdeauna cu înverşunare că veacuri de-a rândul suprema lor ţintă a fost, cum este şi astăzi, desfiinţarea noastră şi că o împăcare între Români şi Unguri e cu neputinţă, câtă vreme dăinuiesc actualele graniţe ale Ungariei… În aranjarea materialului istoric şi social am căutat o astfel de grupare, care să uşureze cât se poate de mult priceperea frământărilor din diferitele veacuri. Conform dezvoltării noastre politice am deosebit 7 epoci în luptele noastre cu ungurismul:
I. De la venirea Ungurilor până la 1526, când în urma înfrângerii de la Mohaci, Ardealul şi părţile lui ungurene se despart de restul Ungariei, transformându-se în principat; II. 1526-1599, de la întemeierea principatului până la cucerirea lui de către Mihai Vodă Viteazul; III. 1599-1691, de la uciderea lui Mihai Viteazul până la înlăturarea principilor şi sosirea stăpânirii Habsburgilor în Ardeal; IV. 1691-1784, de la sosirea Habsburgilor până la revoluţia lui Horia; V. 1784-1848, de la revoluţia lui Horia până la revoluţia din 1848; VI. 1848-1867, de la înfrângerea Ungurilor revoluţionari până la împăcarea lor cu împăratul; VII. 1867-1914, de la ajungerea noastră iarăşi sub biciul şovinismului unguresc până la izbucnirea uriaşului război de astăzi.
Am consultat aproape tot ce s-a scris la noi şi la vecinii noştri asupra chestiunii române din monarhia habsburgică, în deosebi scrierile lui A. Bunea, Eudoxiu Hurmuzachi, E. Brote, Aurel Popovici, ale d-lor R. W. Seton Watson („Racial problems în Hungary”, „Corruption and Refonn în Hungar”), N. Iorga (mai ales admirabila „Histoire des Roumains de Transylvanie et de Hongrie”), T. Păcăţeanu („Cartea de Aur”), Dr. Onisifor Ghibu („Şcoala românească din Transilvania şi Ungaria”), I. Slavici („Die Rumaenen în Ungarn”, „Ardealul”) etc, ale istoricilor saşi Fr. Teusch, A. Schuller şi O. Wittslock („Geschcichte der Siebenbuerger Sachsen”, „Hundert Jahre saechsischer Kaempfe „), „Memoriile” lui Iosif Şterca Şuluţiu, ale lui I. Puşcariu şi studiile distinşilor istorici ardeleni Dr. Ion Lupaş şi Dr. Silviu Dragomir. Am adăugat la sfârşit o listă a unor isprăvuri de ale justiţiei şi administraţiei ungureşti. Nu fac nici un comentariu: faptele grăiesc ele destul de lămurit.
Stăpânirea ungurească şi nemţească pentru noi e moarte sigură. Datoria noastră a tuturora în aceste zile fără seamăn în istoria omenirii este, să punem la îndemâna celor ce se luptă pentru dezrobirea noastră, toate puterile de care dispunem. Din jertfele avutului şi sângelui nostru va răsări un neam românesc liber, o Românie puternică, ale cărei hotare, de la apele Nistrului până la pustele Tisei, vor cuprinde pe toţi cei ce vorbesc dulcea noastră limbă românească.
Despre un mare patriot român, avrigeanul Vasile Stoica Vasile Stoica, îndeobşte neglijat ori uitat, victimă a holocaustului roşu, aparţine generaţiei de aur a diplomaţiei române din perioada delimitată de cele două Congrese Mondiale ale Păcii din 1919-1920 şi 1946 şi de Tratatele de Pace aferente din 1919-1923 şi 1947. A fost, şi mai mult decât atât, unul dintre reprezentanţii ei străluciţi, un model. Cunoscutul Anuar diplomatic şi consular din 1942 l-a inclus, la rangul miniştrilor plenipotenţiari clasa I în funcţie, în tabloul corpului diplomatic al Ministerului Regal al Afacerilor Străine din Bucureşti alături de Victor Cădere, Vasile Grigorcea, Raoul Bossy, Ion Christu, Gh. Davidescu sau Frederic C. Nanu, cu toţii lansaţi sau activând sub ministeriatele străluciţilor Take Ionescu, I. G. Duca, N. Titulescu, Grigore Gafencu sau Mihai Antonescu, dintre care, desigur, nici unul nu are nevoie de vreo recomandare. În acelaşi breviar, aflăm şi o notiţă biografică privind activitatea diplomatului Vasile Stoica în care se marcau, cu exactitate, etapele carierei sale printre primii 20 în cadrele Ministerului Regal al Afacerilor Străine al României.
Vasile Stoica s-a născut la Avrig (Sibiu), la 1 ianuarie 1889. A făcut temeinice studii liceale la Sibiu şi Braşov, iar cele superioare la Budapesta, Paris şi Bucureşti, devenind licenţiat în Litere. A funcţionat iniţial ca profesor la Sibiu, în 1913-1914, apoi ca redactor la cotidianul „Românul” din Arad. Când a izbucnit Primul Război Mondial, tânărul sublocotenent a fost mobilizat în armata austro-ungară, dar, foarte curând după aceea, el a trecut în România, militând, alături de Take Ionescu şi N. Filipescu, în campania filo-antantistă. Om de vastă cultură, poliglot desăvârşit, cunoscând fluent nu mai puţin de 14 limbi străine, Vasile Stoica s-a impus şi ca luptător prin faptă şi scris în acţiunea pentru fondarea şi, după aceea, pentru recunoaşterea internaţională şi consacrarea României Mari. Aşa după cum ulterior avea să menţioneze, într-o declaraţie păstrată la dosarul său din 1947, el a fost acela care a redactat proclamaţiile către Ţară şi Armată lansate de regele Ferdinand I cu prilejul intrării României, în august 1916, în gloriosul Război al Unităţii Naţionale din 1916-1918. S-a înrolat voluntar în armată, distingându-se în lupte, fapt pentru care a fost decorat cu „Virtutea Militară”. A fost rănit şi operat în mai multe rânduri, la Iaşi, capitala vremelnică a României în 1916-1918. Dar, deja la 5/18 aprilie 1917, potrivit deciziei Guvernului Ionel I. C. Brătianu şi a Marelui Cartier General Român, Vasile Stoica a fost trimis, împreună cu Vasile Lucaciu, preşedintele Ligii Culturale, şi preotul Ion Moţa, în SUA, pentru a prezenta opiniei publice nord-americane adevărul despre acţiunea României în Războiul Mondial, pentru propagandă în folosul cauzei naţionale şi acţiune pentru reunirea voluntarilor transilvăneni din Lumea Nouă dispuşi să lupte,în cadrul unei legiuni aflate sub drapel american (peste 15.000 de oameni), Pe frontul din Franţa. în 1917 şi mai târziu, Vasile Stoica avea să coopereze strâns cu toţi ceilalţi membri ai emigraţiei române, în primul rând Epaminonda Lucaciu, dr. Nicolae Lupu şi Ludovic Mrazec, iar, asupra faptelor petrecute, el avea să stăruie în volumele sale de conferinţe ori de amintiri ca să nu mai vorbim de intensa activitate desfăşurată în calitate de colaborator al unor celebre cotidiane nord-americane („The New York Times”, „The Washington Post”, „The New York Herald Tribune”, „The New Republic”, „The Litteratury Digest” ş.a.).
La începutul lunii iulie 1917, Vasile Stoica a fost primit de Robert Lansing, liderul Departamentului de Stat al SUA, şi de N. Baker, titularul Apărării, pentru ca la confluenţa anilor 1917-1918 să efectueze un amplu turneu de conferinţe, un prilej fericit de a angaja discuţii cu fostul preşedinte Theodore Roosevelt ori cu unii dintre „monştrii sacri” ai presei nord-americane de la „The Washington Post” şi „The New York Times”. În context, activitatea lui Vasile Stoica a câştigat impuls la începutul anului 1918, cât a beneficiat şi de susţinerea Legaţiei României înfiinţate la Washington,, dar şi după aceea, stabilind strânse raporturi cu viitori lideri ai Cehoslovaciei, Poloniei sau Serbiei (Thomas G. Masaryk, Ignacyjan Paderewski, H. Hinkovici). si primit până la cel mai înalt nivel, inclusiv la Casa Albă, la 20 septembrie 1918, impreuna cu Masaryk, Paderewski şi Hinkovici, de către şeful executivului de la Washington, nimeni altul decât preşedintele Woodrow Wilson ,decisiv la Trianon , celebrul autor al „Celor 14 puncte” prezentate Congresului la 26 decembrie 1917/8 ianuarie 1918. De altfel, 1918 avea să fie anul marilor împliniri peste Ocean, mai ales în momentul când, în urma străduinţelor sale sistematice şi necontenite, la 22 iunie/5 iulie, s-a fondat Liga Naţională a Românilor din America, al cărei preşedinte a fost ales. Peste puţin timp, la 13 septembrie 1918, Liga avea să fuzioneze cu Comitetul Naţional Român din Transilvania şi Bucovina, fondat deja la Paris, în 17/30 aprilie 1918, sub preşedinţia lui Traian Vuia, După 20 septembrie/3 octombrie 1918, o dată cu formarea la Paris a Consiliului Naţional al Unităţii Române, diriguit de Take Ionescu şi numeroşi ardeleni (Vasile Lucaciu, Octavian Goga, Traian Vuia ş.a.) Astfel, liderii emigraţiei române din America s-au integrat armonios bătăliei generale declanşate pentru triumful României Mari. De asemenea, alături de dr. N. Lupu, Vasile Stoica n-a încetat demersurile la Casa Albă, pentru a obţine constituirea unei Legiuni distincte a voluntarilor români din SUA
Având în seamă bogata sa experienţă şi rezultatele deosebite obţinute, din momentul în care la 18 ianuarie 1919 s-a deschis Areopagul Păcii,Vasile Stoica a fost convocat, în februarie 1919, la Paris ca membru al Delegaţiei României la Versailles. Invitaţia venea din partea premierului Ionel I. C. Brătianu în persoană, iar acesta l-a numit ofiţerul său de legătură cu delegaţiile britanică şi americană din capitala Franţei. în acest fel, Vasile Stoica a debutat propriu-zis în activitatea diplomatică, In noiembrie 1947, când la Bucureşti, prin impunerea de către comunişti a Anei Pauker la conducerea Ministerului Afacerilor Străine, Centrala a fost dezafectată de… „elementele burghezo-moşiereşti” şi copleşită peste noapte de infuzia de „noi cadre diplomatice”- comunişti români şi minoritari, cu toţii agenţi şi unelte la dispoziţia URSS, puterea ocupantă a momentului în România ca şi în restul Europei Est-Centrale.
In fapt, alungarea diplomatului din Ministerul Afacerilor Străine, căruia îi dăduse peste un sfert de veac strălucire nu reprezenta altceva decât începutul infernului, pentru el şi pentru atâţia dintre iluştrii săi contemporani, întrucât pentru Vasile Stoica au urmat şase ani de închisoare (1948-1954), trei ani de vremelnică „libertate”, succedată de o nouă condamnare la zece ani temniţă grea (1957). A murit la Jilava, la 27 iulie 1959. În afară de rezultatele sale remarcabile pe tărâmul activităţii diplomatice, în afară de contribuţiile sale în presă ori de paginile memorialistice tratând epoca primului război mondial, Vasile Stoica a lăsat în urmă-i un bogat şi apreciat fond documentar, adăpostit în Arhivele Naţionale ale României, Arhiva Istorică Centrală din Bucureşti, unde poate fi investigat cu maximum de folos ştiinţific şi practic.
Valeriu Stoica mort în închisoarea Jilava
Activitatea publicistică a lui Vasile Stoica a fost, fără inutile exagerări, extrem de bogată şi variată. Nefiind posibil, în acest cadru, să detaliem, ne mulţumim a reţine în principal: lucrările consacrate de Vasile Stoica problemei naţionale esenţiale pentru românii de pretutindeni în epoca Primului Război Mondial (vezi, îndeosebi, Habsburgii şi România, Bucureşti, 1915, în colaborare; Suferinţele din Ardeal, Bucureşti, 1916 şi 1917; Bessarabia, Dobrodja, New York, 1919; The Roumanian Question, Pittsburgh, 1919;The Roumanian Nation a Sentry of Western Latin Civilization in Eastern Europe, Pittsburgh, 1919); paginile memorialistice (în America pentru cauza Românilor, Bucureşti, Editura Universul, 1926; O lămurire în legătură cu propaganda noastră în America. Scrisoare scrisă către D-l Anton Bibescu, Ministrul României la Washington, Bucureşti, 1924; Un episod de acum 25 de ani, în „Magazin Istoric”, nr. 12/1992, p. 5-8) şi amplele rapoarte diplomatice (în cea mai mare parte nepublicate); sinteza menţionată din 1937 privind Problema propagandei şi materialele pregătite la nivelul Ministerului Afacerilor Străine din Bucureşti pentru participarea României la Conferinţa Păcii de la Paris (1946) şi, în sfârşit, dar nu în cele din urmă, articolele diseminate cu maximă dărnicie în paginile presei nord-americane în cursul misiunii din 1917-1918 (Roumanian Question; The Roumanian Nation and the Roumanian Kingdom etc.). Dintre toate acestea, netăgăduit, cea mai distinctă carieră a fost rezervată Suferinţelor din Ardeal, care a înregistrat deja trei ediţii (Bucureşti, 1916-1917 şi Cluj-Napoca, 1994), iar, de data aceasta, graţie iniţiativei mai presus de orice laudă, a Editurii Vicovia din Bacău, sporeşte la cea de a patra. Specificăm că, deja în Prefaţa ediţiei secunde (scrisă pe când autorul se afla în America şi, deci, localizată şi datată precis – Washington, DC, 1 noiembrie 1917), Vasile Stoica a motivat necesitatea cărţii şi i-a explicitat structura, după cum i-a delimitat bibliografia, iar finalmente – descoperind că „faptele grăiesc ele destul de lămurit” – a anexat o amplă cronologie, sub titlul Un mănunchi de isprăvi ale autorităţilor ungureşti, Iunie 1897 – aprilie 1913. În rest, drept concluzie generală, Vasile Stoica observa, cu deplină îndreptăţire pentru acel moment că: „Stăpânirea ungurească şi nemţească pentru noi e moarte sigură. Datoria noastră a tuturora în aceste zile fără seamăn în istoria omenirii este să punem la îndemâna celor ce se luptă pentru dezrobirea noastră toate puterile de care dispunem. Din jertfele avutului şi sângelui nostru va răsări un neam românesc liber, o România puternică, ale cărei hotare, de la apele Nistrului până în pustele Tisei, vor cuprinde pe toţi cei ce vorbesc dulcea noastră limbă românească”.
Erau consideraţii care, în baza unei expuneri sintetice şi atrăgătoare a Suferinţelor din Ardeal ale românilor, sistematizate pe parcursul celor şapte capitole, aveau să se întregească magistral cu aceste premoniţii adeverite integral chiar în cursul anului 1918, marcat de întreitele clipe astrale de la Chişinău, Cernăuţi şi Alba Iulia:„Un lucru de acum încolo e sigur: Ardealul cu toate pământurile româneşti de sub stăpânirea ungurească şi austriacă, cu Banatul, cu Biharia, cu Sălagiul, Sătmarul, Maramureşul şi Bucovina vor fi eliberate şi împreunate cu România de azi, alcătuind astfel laolaltă un mare şi puternic Stat Românesc independent şi democratic. Tratatul, pe care la intrarea sa în război l-a încheiat România cu Aliaţii, înainte de toate cu Franţa, Anglia, Italia şi apoi cu Rusia, şi pe care l-a aprobat în declaraţia sa de război şi marea republică a Statelor Unite din America, garantează Regatului Român stăpânirea tuturor acestor ţinuturi româneşti, iar biruinţa Aliaţilor, ale căror izvoare de muniţii şi de arme, de bani şi de oameni sunt nesecate, e aşa de sigură, precum e sigur că râurile niciodată nu curg în deal spre vârfurile munţilor”! În concluzie, prin forţa realităţilor surprinse şi semnificaţia mesajului transmis, Suferinţele românilor din Ardeal s-au dovedit şi au rămas o carte mereu actuală, iar, în consecinţă, absolut necesară.
Prof. univ. dr. Gh. Buzatu
NOTA REDACȚIEI Sfârșitul vieții unui mare patriot român dupâ zece ani de arest… este unul a unui mare erou, este judecat și condamnat. „(…) În decembrie 1958, Tribunalul Militar Bucureşti l-a condamnat la 10 anii închisoare corecţională, învinuit că a manifestat o atitudine duşmănoasă faţă de ţara sa.(?) Bunurile i-au fost confiscate, iar familia a fost evacuată din imobilul în care locuiau. Patriotul român Vasile Stoica care a luptat întreaga viaţă pentru binele Neamului Românesc, a murit la data de 27 iulie 1959 în închisoarea de la Jilava. Aceasta a fost soarta tristă a unei mari personalităţi a neamului românesc, care, pe lângă multe altele, care şi-a slujit patria în toate împrejurările şi care a contribuit la făurirea României Mari, şi la apărarea drepturilor ei. Meritele sale în lupta pentru desăvârşirea unităţii naţionale şi consolidarea Statului Naţional Unitar Român, au fost recunoscute în anul 1970, când, printr-o sentinţă a Judecătoriei Bucureşti, patriotul Român Vasile Stoica a fost reabilitat”. Extrase in lucrarea prof. dr. Robert Stănciugel „Ambasadorul Vasile Stoica ilustru diplomat, scriitor şi publicist de înaltă cultură”
Termenul de depunere a Declarației unice este 16 martie 2020. Din informațiile existente în spațiul public, data de 16 martie 2020 este și termen de plată a impozitului pe venit pentru anul 2019 și a contribuției sociale de sănătate sau a contribuțiilor la pensie.
Declarația se poate depune în format electronic prin Spațiul Privat Virtual (SPV) sau pe hârtie. În situația în care se blocachează SPV-ul sau doriți o altă varianta, Declarația unică se poate depune prin Poștă.
Venituri ce trebuiesc declarate prin acest formular:
„Veniturile
obținute din străinătate, anume venituri din chirii, din vânzarea de
titluri de valoare, din dividende, din dobânzi, din activități
independente, venituri din membru de board pentru activități defășurate
în străinătate (chiar dacă veniturile din aceste activități au fost
impozitate la sursă, cum e cazul dividendului sau dobânzii – chiar și
așa, ele trebuie declarate). Există schimb de informații și la nivel de
persoane fizice și, la un moment dat, Fiscul va afla despre ele””.
Trebuie
declarate și veniturile care au sursă din România, venituri din
activități independente, din drepturi de proprietate intelectuală,
chirii. Nu dobânzi și dividende cu sursă din România pentru care
impozitul se reține la sursă. Totuși, toate aceste venituri pe care
le-am menționat trebuie cuantificate și în funcție de cât reprezintă ca
sumă, adică dacă cuantumul depășește 12 salarii minime/economie, atunci
voi datora și contribuția la sănătate”.
„Tot
prin această declarație, dacă avem și venituri care curg în cursului
anului 2020 și estimăm că cuantumul va depăși același plafon la
sănătate, atunci voi completa și secțiunea de venit estimat”.
De precizat că trebuie declarate, conform noii variante a formularului, și câștigurile din tranzacțiile cu criptomonede
Cateva recomandări:
* folosiți cu încredere SPV (Spațiul Virtual ANAF), cu evitarea datei de 16 martie, asta pentru că este posibil să se blocheze site-ul; * 16 martie, ora 14:00, este ultima oră la care Trezoreria procesează ordinul de plată astfel încât să intre în contul bancar al Trezoreriei; * Pentru că de 2 ani nu mai avem decizie de impunere, care să ne parvină (prin poștă), se impune ca până pe 16 martie 2020 să fie făcute plățile; * Nu așteptați deciziile prin Poștă pentru că nu o să vină. Până pe 16 martie 2020 trebuie să și achitați tot. Va reamintim că momentan avem o variantă a Declarației, varianta 2020, în dezbatere publică din data de 9 ianuarie.
În caz de neplată, ANAF nu a renunțat la practicile vechi, emite popriri pe toate conturile bancare pe care le găsesc. Băncile sunt obligate imediat să dea curs acelor popriri.
Sunt informții că Senatorul Daniel Zamfir s-a înscris miercuri în organizația PSD Sector 3. Anunțul a fost făcut de președintele PSD București Gabriela Firea. Înscrierea lui Zamfir în PSD redă partidului majoritatea politică la Senat. „Susțin în totalitate legea propusă de senatorul Daniel Zamfir – noul nostru coleg în echipa social-democrată de la București Sectorul 3 -, prin care împrumuturile pe care le contractează Ministerul de Finanțe, peste un anumit plafon, să fie aprobate în Parlament. Nu putem lăsa datorii uriașe generațiilor viitoare, din cauza că avem la conducerea Finanțelor un ministru inconștient! (…) Bine ai venit, Daniel Zamfir! Un parlamentar onest, care a muncit din prima zi de mandat în folosul oamenilor!„, a scris pe Facebook primarul general al Capitalei, Gabriela Firea.
Deși dna Firea face această declarație, formal Daniel Zamfir ar trebui să aparțină de Organizația Județeană Brașov, atâta timp căt este senator de Brașov. Sunt mulți cetățeni care așteptă o implicare politică serioasă la nivelul social-democraților brașoveni, un loc în care nu se mai întâmplă nimic de ani de ziele. Orașul și județul a fost și este cotrolat de o grupare PDL+PNL de aproape două decenii, care nu doar se rotește la nivelul administrației ci si la nivelul conducerii unor partide. Vezi si articolul: Partidul celor al căror nume nu poate fi rostit. Din jenă! În funcție de reacția liderilor Organizației Judetene PSD Brasov vom înțelege de ce Daniel Zamfir nu s-a inscris în partid la Brașov. Trebuie să vă reamintim că Daniel Zamfir s-a afiliat grupului PSD din Senat în septembrie 2019, motivul invocat de acesta fiind păstrarea funcției de președinte al Comisiei Economice, în urma destrămării grupului ALDE la Senat. Senatorul Daniel Zamfir a fost pe rând membru PD (consilier municipal în Consiliul General al Municipiului Bucureşt), PNL (exclus/demis de Ludovic orban) și ALDE. În perioada 2012-2016 a fost deputat USL (ales în circumscriptia electorala nr. 8 BRAŞOV, colegiul uninominal nr.1, zona Făgaraș-Victoria) iar din 2016 senator ales pe lista PNL.
Și este „sărit de pe fix” pentru că eu n-aș fi în stare vreodată, nici beat mort, să fac ce a făcut și face el. În anii din urmă, în care nici dracu n-a știut de el, a umblat pe dealuri, prin poieni, în frig, pe ploaie, și a săpat în căutarea victimelor comuniste îngropate fără cruce, fără vreun semn lumesc. A găsit schelete de oameni uciși și a alinat tragedii ale copiilor, rudelor acestora. A făcut multe excese cu limba lui ascuțită, pentru că societatea noastră este anchilozată ca multe altele. A spus cu înfumurarea lui multe tâmpenii. Dar, dincolo de astea nu este normal ca Marius Oprea, la 55 de ani, să fie șomer, să moară de foame. Da, este un câine de om, un câine de om de care avem nevoie! Uite situația lui ca om acum, pe o postare pe Facebook:
Sînt șomer la 55 de ani Am 55 de ani și s-ar spune că, dacă e să ne luăm după statisticile mondiale cele mai optimiste, aș mai avea o treime de viață în față. Cu toate acestea, de o săptămînă încoace m-am simțit aproape la capătul ei. Redus la tăcere, la a trăi doar vegetînd, într-un prezent lipsit de perspectivă – chiar și de aceea de a putea descrie starea contradictorie în care mă aflu. Pînă acum, cînd îndrăznesc să o fac, pentru a mă elibera de o povară. În anii mei de maturitate, mi-am aplecat preocupările și energia asupra victimelor comunismului din România, asupra torționarilor lor și, mai ales, am îndrăznit să merg pînă acolo încît să fac un pas înainte, trecînd la aducerea la lumină a osemintelor celor îngropați fără cruce, după ce au fost uciși sau au murit în temniță. În acest scop, am reușit, în 2005, să înființez o instituție specializată, și anume Insitututul de Investigare a Crimelor Comunismului, în subordinea primului ministru. L-am condus pînă în 2010, cînd am fost eliberat din funcție ”din motive politice”. Am fost reîncadrat la institutul pe care îl creasem în 2012 și pînă acum o săptămînă am lucrat acolo, ca ”detașat în interes de serviciu”. Vreme de șapte ani, nu mi s-a scos la concurs postul în care am fost încadrat în toți acești ani. Iar acum, în condițiile în care detașările ”de la privat la stat” au fost sistate, am fost automat scos din IICCMER. De o săptămînă, sînt deci șomer – chiar dacă nu ”pe hîrtie”, unde figurez în continuare ca angajat la ”Observator cultural”, prin bunăvoința prietenilor mei de acolo. Dar de fapt, prin imposibilitatea de a-mi continua proiectele și menirea într-un cadru instituțional, ca să nu mai vorbesc de brusca lipsire de venituri (să nu vă închipuiți că erau mari, dar pentru mine salariul de ceretător, cu 30 de ani vechime și doctorat, de 3.600 de lei ”în mînă” era principala sursă de venit). Căci asta sînt de fapt, un șomer fără drept la ajutor de șomaj. Mă doare mai puțin pierderea unui salariu, decît lipsa unei perspective de a-mi continua munca, așa cum am făcut-o pînă acum. Am înțeles de la noua conducere a Insitutului, cu care m-am întîlnit astăzi, că nu se preconizează, cel puțin în viitorul apropiat, să mi se scoată vreun post la concurs. Ar fi fost prea frumos ca să facă acum domnișoara Toader, care mă vedea la față pentru prima oară, ceea ce nu s-a făcut înainte – și anume, să pot da concurs, legal, pe postul pe care l-am ocupat șapte ani. Ani în care, dacă e să dau crezare ecourilor din presă și oamenilor care încă mă mai opresc pe stradă să mă felicite, sau să-mi mulțumească, mi-am făcut datoria și mi-am împlinit totodată destinul, după toate puterile mele. Am rămas deci la 55 de ani șomer, cu o mare de promisiuni și cu o singură certitudine: în România, nu contează ceea ce faci. Sau nu în fața oamenilor care au pînea și cuțitul în mînă. Sînt liniștit însă că a contat și contează în fața lui Dumnezeu. Și ce am făcut și voi face eu, și ce au făcut și fac ei.
Marius Oprea la ultima campanie arheologică, la Caransebeș (din 2019, căci 2020 e la început)
* * *
Da, este un câine de om, un câine de om de care avem nevoie! Adevărat, de mintea lui radicală, de gura lui diabolică trebuie să te ferești. Mănâncă criminali pe păine. Mi-a spus-o și mie de câteva ori de m-am crucit, de mi-a dat sângele pe nas. El este sărit „de pe fix” pentru că face ce niciunul dintre noi nu facem. Am uitat de cancerul comunist care în 50 de ani și-a îngropat victimele, în tăcere. Și le-a îngropat pe unde nici dracul nu știe. Trupuri schingiuite, trupuri maltratate, trupuri ucise. Marius Oprea se ocupă de gunoaiele astea umane care au ucis cu sânge rece oameni nevinovați. Ne-au omorât semenii. Marius Oprea deratizează lumea asta de ticăloși. Alină suferințe de mame, de soții, de copii, de rude. Mame, copii, rude care uitaseră și ele de lacrimile cu care au udat pernele așteptărilor în nopți reci de comunism. Marius Oprea ne vorbește cu fiecare săpătură a lui în mormânt, în pământ despre libertatea care nu trebuie îngrădită. Avem nevoie de Marius Oprea angajat la stat. De ce? Ca demersul lui pentru libertate să continue. Ce om din mediul privat ar da bani pentru un răzbunător, mai rău, pentru anchetarea comunismului? Nimeni. Nimeni nu înțelege obsesiile lui Marius Oprea pe lumea asta. Obsesiile lui nu aduc beneficiu, nu se pot lista pe bursă. Cum nici libertatea, dreptatea, adevărul fără rest pentru care Marius Oprea nu-și ține gura.
Pentru acești închipuiți statul consumă bugete înspăimântătoare cu ce folos? Nimicurile lor ridicate la nivel de cercetare. Doar pentru îngâmfarea lor, doar pentru că au avut “un spate”, au profit de pile și relații. A fost desființat Institutul lui Voican? Să fie și al lui Constantinescu desființat. Și cum nu mă pricep la niciun fel de bugete, uite să se facă buget pentru salariul acestui Marius Oprea și nebunia lui vindecătoare.
Știu, cu Marius Oprea nu te joci. Marius Oprea își atacă sângeros contemporanii. Și tocmai el a devenit victima luptelor cu breasla, în care a intrat. El însă are o obsesie vindecătoare pentru România de astăzi. Ne vindecă de propriul trecut criminal. El nu caută nimănui nod în papură. De n-ai vreun motiv să te temi, Marius Oprea te lasă viu și nevătămat. Marius Oprea știe istoria comunismului pe pâine și asta uneori este în dezavantajul lui că poate speculează chestii și crede prea mult în ele. Dar cine n-o face?
Aşa cum filmele XXX au premianţii-premiantele (nu facem discriminări de gen) lor şi ”democratură ” – combinaţia inventată de un ziarist între democraţie şi maculatură politrucă – şi politica românească are această categorie la nivel de nehaliţi cu mare priză la amatorii de aroganţă finanţată din conducta banilor publici.
Numele lor bine ascuns de SISTEM este ex-PD. Pentru că PNL şi PSD suferă de aceaşi infestare – virusil PDL. Şi pentru că ei mişună peste tot nu puteau lipsi nici de la Braşov. Unde edilul actual ex-PD, ex-APR, ex-PLD, ex-PDL actualmente PNL şi-a implementat în structuri politice „caporalii” în cele mai bine votate partide. Să amintim de PNL? Aproape nu mai există după căpuşare. Fragila conducere judeţeană a vechilor liberali stă la mâna epigonilor lui Băsescu şi implicit a pupilului său de suflet – şi de supt de la bugetul generos al statului – primarul actual din Braşov. Dovada? Mai trebuie?
Şef la municipiu este mult prea onerosul Oprică. Sau poate mai merită amintit PMP-istul băsisist Costel Mihai amator de funcţii publice şi viceprimar ocazional şi de vineri contracandidat de ,,mucava” a lui Scripcaru la şefia Primăriei Braşov? Pentru că acesta de cănd este viceprimar are un mereu un răspuns oficial ,,da şefu ai nedescriptibilă dreptate”. Parcă şi rinocerita lui Eugen Ionescu îi bântuie trufaş spondiloza morală lui Costel. Pe de altă parte… ,,Principalul” contracandidat al actualului edil – nu este nimeni altul decât măcelarul de salarii şi pensii Gheorghe Ialomiţeanu. Care provine din… Aţi ghicit. Nu insistăm. Spunem simplu PD.
La PSD infestarea s-a manifestat în
ultimii ani mai mult la nivelul doi. Un prefect devenit – Rasaliu – un
consilier de stat – Pătraşcu – un şef de la CNAIR urmaş demn al PD pe linia PCR
( este nepotul fostei reprezentante al propagandei comunismului în Braşov până
în 1989, madam Cebuc – apropo ce nume predestinat) respectiv Horia Stancu,
actualmente vicepreşedinte PSD sau consiliera cooperativei locale din Comisia
pentru activităţi ştiinţifice, social – culturale, muncă, familie, educative,
sportive, agrement, tineret, religie, învăţământ, sănătate şi protecţie
socială, Urse Gabriela.
O mai lungim cu poveşti sau să înfruntăm în sfârşit adevărul? PNL sau PSD – aceaşi cooperativă securistică pe care este pusă organic ştampila PD. Sau PLD sau PDL. Aceleaşi interese pecuniare şi aceaşi propagandă cu iz duhnind a neo marxism-corporatist anti democratic şi anti patriotic. Apropo: se tot vorbeşte peiorativ de titulatura de ,,baron” local. Termenul a fost inventat de cineva din mass – media pentru a defini un politruc local din PD. Cum care PD? Provenit – aşa cum spuneam – din vechiul FSN, ulterior aripa PD, PLD, PDL şi acum PNL. Cu voia dvs. ultimii de pe lista lor sunt acum la PSD. Dar chiar ultimii de pe listele cu locuri eligbile.
Pe măsură ce se afundă în mușamalizare și ridicol, cazul Caracal devine turnesolul perfect pentru demonstrarea complicității la crimă organizată a autoritatilor romane. Veți găsi aici adevărul în cazul Caracal. Adevărul relevat nu de probele de la dosar (care nu există sau care nu ne-au fost aduse la cunoștință) ci de logica formală. De inflexibila logică formală.
Plecăm de la următoarele premise și fapte documentate oficial: * (premisă) Zona Deveselu – Caracal, fiind de maximă importanță militară și strategică, a fost și este permanent supravegheată informativ, până la cel mai mic detaliu, atât de serviciile secrete românești cât și de cele ale SUA. Există imagini și înregistrări audio cu tot ce mișcă acolo, mai ales în lumea interlopă; * (premisă) După explodarea în presă a cazului Caracal, care a produs un impact mediatic uriaș, președintele României a primit de la serviciile secrete ale României (aflate în parteneriat strategic cu cele ale SUA) un raport detaliat și bazat pe probe irefutabile privind faptele petrecute acolo. De asemenea, acest raport conținea și o analiză a impactului și consecințelor acestui caz; * (faptă) La scurt timp după ce Dincă a declarat că le-a ucis pe cele două fete, atât președintele Iohannis cât și ministrul justiției Birchall au transmis public și oficial condoleanțe familiilor celor două fete, Alexandra și Luiza. Fără cadavre, fără AND-uri, fără minime probe juridice; * (faptă) Pe 25.09.2019 DIICOT (sub conducerea lui Felix Bănilă) a apelat pentru rezolvarea cazului Caracal la expertiza FBI (fapt neuzual, care se abate de la Codul de Procedură Penală); * (faptă) Pe 30.09.2019 președintele Klaus Iohannis cere demisia lui Felix Bănilă de la şefia DIICOT. Declară cu acea ocazie: „Este imperativ ca greșelile din ultimele săptămâni să fie asumate cu responsabilitate şi este nevoie de o schimbare la acest nivel pentru a recredibiliza această instituţie”; * (faptă) În raportul FBI, trimis procurorilor români la data de 25.11.2019, se solicită (printre altele): a) Absolvirea în mod public a membrilor familiei lui Dincă de orice vină în ceea ce privește participarea lor la și deținerea de informații legate de aceste crime; b) DIICOT să dea un Comunicat de presă în care să afirme că nu există probe din care să reiasă că familia lui Dincă a avut cunoștință despre sau a participat la pretinsele crime; * (premisă) Președintele Iohannis acordă tot sprijinul și toată atenția recomandărilor și intereselor partenerului strategic (SUA) privitoare la România; * (fapte) Rapoarte ale Comisiei Europene, bazate pe date de la autorităţile naţionale române, Paza de Coastă Europeană, Europol şi alte agenţii europene de profil, precum și presa din România semnalează nivelul de flagel, gravitatea deosebită pe care a atins-o traficul de carne vie în România. Iată doar câteva extrase:
Raport Comisia Europeană 2018: „Un raport, din 2018, al Comisiei Europene, arată căîn perioada 2015-2016, aproape trei sferturi (74%) dintre victimele traficului de persoane din Uniunea Europeană proveneau din România. Mai mult de jumătate dintre victimele de origine română, în procent de 61%, au fost recrutate pentru exploatare sexuală. Același raport arată că autoritățile din România au identificat 2.777 de persoane implicate în traficul de persoane. Dintre acestea, doar 737 fuseseră aduși în fața judecătorilor”.
Raport Comisia Europeană 2019: “La 12 ani de la aderare, cetăţenii români se află pe primul loc în topul naţionalităţilor traficate pe teritoriul Uniunii Europene. Proxenetismul este cea mai curentă formă de trafic de fiinţe umane. Raportul oficialilor europeni, publicat în decembrie anul trecut, centralizează date de la autorităţile naţionale, Paza de Coastă Europeană, Europol şi alte agenţii europene de profil.”
Platforma media Republica, noiembrie 2019 (ca să lucrăm și cu divizia de presă a SRI): În fiecare an, sunt identificate de către autorități sau ONG-uri 500 de victime ale traficului de persoane care provin din România, În jur de 42-43% dintre acestea sunt copii. În jur de 70% sunt exploatate sexual…(faptă) Pe 09.01.2020 Gheorghe Dincă își schimbă declarațiile anterioare, infirmând faptul că ar fi ucis-o pe Luiza Melencu: * (faptă) Pe 10.01.2020 procurorii DIICOT au finalizat rechizitoriul în dosarul „Caracal”, urmând ca Gheorghe Dincă, să fie trimis în judecată pentru uciderea celor două tinere. Și acum, pe baza celor de mai sus (3 premise și 7 fapte), deducțiile logice care prefigurează adevărul promis în titlu despre cazul Caracal.
Precizare esențială: toate faptele menționate mai sus sunt certe, toate premisele reținute mai sus au legătură directă cu președintele Iohannis. Premisa 1 ne asigură că serviciile secrete cu rol în protejarea informativă a obiectivului Deveselu au știut totul, în timp real, despre ce s-a întâmplat cu Luiza și Alexandra. Premisa 2 ne asigură că și președintele Iohannis a aflat imediat, din raportul primit, adevărul despre fete. Fapta 3 indică o reacție coordonată (a președintelui și a ministrului justiției) pe baza informațiilor din raportul SRI (premisa 2). Aici apar două posibilități: 1. Fie președintelui i s-a spus că fetele sunt, cu certitudine, moarte, și de-asta a prezentat condoleanțe; 2 Fie i s-a spus că Luiza a plecat vie din casa lui Dincă (poate și Alexandra), dar că, pentru a se evita un scandal cu consecințe nedorite pentru partenerul strategic, este preferabil să le declare pe ambele moarte și să se închidă cât mai repede cazul. Și de-asta a prezentat condoleanțe. Cert este că reacția președintelui de a îndolia cu cruzime aceste familii nu a fost una spontană, emoțională, empatica, ci una calculată (și impusă și ministrului justiției) în virtutea respectării întocmai a premisei 7. Dacă președintelui i s-a spus că fetele sunt moarte și acum, după ultima declarație a lui Dincă, se dovedește că a fost dezinformat, cu atât mai grav pentru el și pentru servicii.
Înlocuirea lui Bănilă (fapta 5) are două semnificații: – întâi că președintele Iohannis, când are interes și vrea, interferează fără reținere actul de justiție și încalcă fără scrupule chiar și Constituția țării (cum a făcut și cu Victor Ponta, dar și cu deciziile CCR), – apoi că Felix Bănilă a călcat (într-un fel sau altul) linia roșie, fie luându-și rolul prea în serios și încercând să facă o anchetă solidă, fie supărându-i pe americani că-i face copărtași la acest caz, dezgropând dosarul din 2014 cu Deveselu și apoi cerându-le să se implice în anchetă dacă vor să fie albiți. Cert este că scopul lui Klaus Iohannis prin înlocuirea lui Bănilă nu a fost nicidecum cel declarat, că ar urmări “o schimbare la acest nivel pentru a recredibiliza această instituţie”, ci acela, pe care evoluțiile ulterioare l-au dovedit cu vârf și îndesat, de a-l prezenta pe Dincă drept criminal în serie, lup singuratic și de a îngropa orice investigație temeinică despre rețelele de trafic cu carne vie din România.
Klaus Iohannis ar fi putut, dacă dorea, să se implice cu toată forța poziției sale în rezolvarea corectă a cazului Caracal și în destructurarea unor rețele de traficanți (măcar a acelora cu rol direct în acest caz). Cu atât mai mult cu cât unul dintre marii suspecți în tentativa de mușamalizare a cazului se profila a fi un pesedist de vază, fostul ministru al justiției, cel cu Ordonanța 13, Florin Iordache. Și totuși președintele Iohannis, mare amator în timp de pace de pesediști vii la proțap, a preferat de data asta să nu îi caute pricină lui Iordache, să lase DIICOT-ul să se compromită singur până la capăt cu instrumentări oarbe, surde și decervelate.
Sunt unii care se cred mari deștepți și cărora li se pare șic să facă, din când în când, pe proștii. Acestia, ca răspuns la raționamentul de mai sus, se vor grăbi să mă întrebe oțărât: “Cum ai vrea băi, comunistule, să se implice un președinte democrat în activitatea justiției? N-ar fi încălcarea separării puterilor în stat? Acestora le răspund așa: întâi că același președinte nu s-a sfiit să facă fapta 5, apoi că el conduce CSAT-ul.
Unde-i legătura? În faptele 8, care demonstrează mai presus de orice pretexte anesteziante că problema traficului de carne vie a devenit pentru România o problemă extrem de dureroasă, una de siguranță națională. Klaus Iohannis putea să declare acest flagel o problemă de siguranță națională și să intervină în consecință, hotărât, cu toate instrumentele excepționale de care dispune el, prin intermediul CSAT-ului. Nu a făcut-o! De ce? Iată adevărul logicii formale: pentru că americanii i-au cerut altceva. I-au cerut ca ancheta să nu-i atingă pe soldații americani de la Deveselu (la care ar fi dus o investigatie corectă), soldati care și-au alinat dorul de casă cu minore caracalene. Dovada că acești soldați chiar au beneficiat de serviciile de proxeneți ale familiei și clanului Dincă? Faptele 4 și 6. Altfel ce ar fi avut să caute SUA în ancheta DIICOT Craiova – România pe un caz individual, punctual, de răpire, viol, crimă? Și să mai si recomande protejarea unei familii suspecte?
Faptele 9 și 10 confirmă premeditarea mușamalizării. Schimbarea declarației lui Dincă referitoare la Luiza demonstrează că acesta a înțeles, în fine, mișcarea păpușarilor. Ei nu pe familia lui și pe complicii locali vor să îi protejeze ci pe soldații americani de la Deveselu și imaginea patriei în numele căreia aceștia au pribegit pe aici. Acesta este adevărul crud al logicii formale: Klaus Iohannis este complice, prin pasivitatea lui controlată, la toate nenorocirile ce derivă din mistificarea cazului Caracal. La necăutarea fetelor, la asigurarea traficanților de impunitate, la compromiterea DIICOT și a ideii de stat de drept și de justiție română liberă și independentă. El, nefăcând nimic, a făcut, de fapt, ce i-au cerut “partenerii strategici”. A încurajat ancheta să intre într-o fundătură. Iar în timpul acesta poate Luiza, poate Alexandra, respiră ultimele guri de oxigen. Fără să le caute nimeni. Fără să încerce nimeni a le mai acorda o șansă la viață. În vreme ce altor copile, ca ele, li se pregătesc execuții lente similare, pe trotuare abjecte care să le înghită necruțător, ca nisipurile mișcătoare.
Iveco va livra în următorii patru ani 942 de camioane militare și platforme de transport pe roți în diverse configurații conform unui contract semnat în ultima zi a anului trecut, anunță Ministerul Apărării. Contractul cu o valoare de peste 216 milioane de euro (fără TVA) este primul contract subsecvent dintr-un acord mai larg ce prevede livrarea a peste 2.900 de camioane și platforme militare încheiat cu Iveco.
Este primul contract subsecvent la acordul cadru privind achiziționarea a 2.902 platforme de transport pe roți în diverse configurații, echipamente ce vor intra în înzestrarea Armatei României, după cum se arată într-o notă transmisă de MApN. Documentul a fost semnat în ultima zi a anului 2019 (31 decembrie 2019), de locțiitorul șefului Departamentului pentru armamente cu reprezentantul operatorului economic IVECO Defence Vehicle SPA din Italia.
Conform instituției, contractul
subsecvent nr. 1, în valoare de 1.015.676.538,05 lei, fără TVA, se va
derula pe o durată de 4 ani și prevede achiziția unui număr de 942
platforme, „furnizorul având obligația ca produsele livrate în baza
contractului subsecvent să fie realizate în facilități integrate în
industria de profil din România, în conformitate cu Planul de realizare a
capabilităților privind nivelul de implicare a industriei naționale în
realizarea produselor și asigurarea suportului logistic integrat pe
toată durata de viață a acestora”.
„Totodată, valoarea obligației de compensare asumată de furnizor (offset) este de cel puțin 80% din valoarea, fără T.V.A., a contractului. Capabilitățile privind nivelul de implicare a industriei naționale în realizarea produselor se vor realiza în baza acordului de compensare, ce se va încheia de către IVECO Defence Vehicle SPA Italia cu OCATS (Oficiul de Compensare pentru Achiziții de Tehnică Specială) în baza OuG nr. 189/2002”, transmite MApN.
Conform unui comunicat publicat miercuri de către Iveco Defence Vehicles, contractul subsecvent semnat cu MApN prevede patru tipologii de vehicule militare din gama Iveco High Mobility – 4×4, 6×6, 8×8 și 8×8 Prime Mover – care la rândul lor vor fi împărțite în 16 variante diferite, cu o treime având cabină blindată. Compania mai amintește că Armata Română a mai achiziționat 57 de camioane militare de la Iveco în 2015 și alte 173 de camioane militare în 2017. Contractul prezent este parte a unui acord cadru semnat cu Iveco în urma unei mega-licitații lansate de MApN în iulie 2018.
MOTTO: „Întrebat, la Adevărul Live, dacă Dragnea mai are influenţă în partid, Ciolacu a spus că nu ştie şi că nu are «nicio comunicare» cu fostul preşedinte al PSD. El a adăugat că nu se numără printre cei care l-au vizitat pe Dragnea în penitenciar.«Înseamnă că jignesc votul dumneavoastră, sunt preşedintele Camerei Deputaţilor, nu îmi pot permite să mă duc la penitenciar să vizitez. Dacă era vorba de o rudă sau … aş fi avut o justificare.(…)Ar însemna ca eu să nu vă respect pe dumneavoastră şi votul dumneavoastră şi să nu îmi respect poziţia socială pe care mi-aţi conferit-o prin vot» a spus șeful interimar al PSD”.( HOT NEWS.ro, 15 ianuarie 2020)
Se vede treaba că Excelența sa Nunțiul Apostolic în România, Mons. Miguel Maury Buendia, Decan al Corpului Diplomatic, care i-a făcut o vizită lui Liviu Dragnea în penitenciar, cu urări din partea sa și din partea Papei Francisc, nu s-a gândit că i-ar putea jigni pe credincioșii Bisericii Catolice. Nici baroneasa Emma Nicholson nu s-a gândit că ar fi o lipsă de respect pentru liberal-democrații din Camera Lorzilor sau pentru simpatizanții acestora faptul că l-a vizitat în penitenciar pe Adrian Năstase. Bine, ca să fim drepți, ei nici nu aveau anvergura lui Marcel Ciolacu…
Sigur că, dacă l-ai auzit deja pe Marcel
Ciolacu de două-trei ori în viață, pare o fantezie masochistă să
asculți o conferință de presă susținută de cuplul Ciolacu-Stănescu, la
Călărași. Îți trebuie nervi din corzi de vioară și o voință nemăsurată
pentru a lupta cu plictisul. Pe de altă parte, însă, tu, simpatizant „dă
stânga” în capul căruia „stânga” e cu totul altceva decât ceea ce vezi
în conferința de presă, trebuie să știi cum stai… pe care parte a
șoselei, adică. Sau chiar în mijlocul ei, cu mașinile trecând haotic
când pe lângă tine, când direct prin tine, diferența -pentru mașini-
fiind complet nesemnificativă.
Cu toate acestea, acceptând că „pe lângă
unele lipsuri, tovarăși, mai avem și unele neajunsuri”, eu am urmărit
conferința de presă. V-aș fi și reprodus și câteva pasaje, dacă ar fi
fost măcar ceva-ceva să-mi fi atras atenția. Dar zău că nu era nimic
memorabil acolo. Această lipsă totală de idei să fie tot ce-a mai rămas
din falnica și hotărâta CIUMĂ ROȘIE? Dâra asta roz-gălbuie pe pereții
istoriei contemporane? Cu așa ceva crede echipa Ciolacu-Stănescu-Firea
că va fermeca publicul? Tocmai când mă gândeam că alte surprize minunate
în zona social-democrației, cu previzibilii ăștia la conducere, nu vor
mai apărea, numai ce-l văd, dintr-o dată, răsărind în bolboroseala
„supei primordiale” din care se va naște NOUL PESEDEU, pe tânărul și
neliniștitul Sorin Grindeanu. Care a zis așa, la ședința filialei PSD
Olt:
„PSD se află într-un moment de cotitură și deciziile pe care le va lua PSD în lunile următoare vor decide soarta stângii. Resursa umană la nivelul conducerii PSD în această perioadă a fost slabă, prost pregătită. Am pierdut la nivel central atuul partidului de profesioniști care atunci când vin să guverneze știu să facă acest lucru foarte bine. Acest lucru se poate redobândi dacă înțelegem că în fruntea partidului nu mai poți face echipe de compromis. E bine să luăm anumite decizii în lunile viitoare, dacă nu dorim ca PSD să devină tot mai irelevant. (…) Figurile uzate ale PSD trebuie să facă un pas în spate”.
Ei, ați auzit asta „figurilor uzate”
numite Șerban Nicolae, Titus Corlățean, Liviu Pleșoianu, și alții ca
voi? A venit timpul „figurilor neuzate” ca Grindeanu, Stănescu, Ciolacu …
ah! și al veșnic „neuzatului” Tudose! Și mărturisesc că nu-mi dau seama
dacă Gușă Cozmin e și el cam consumat sau e proaspăt ca laptele muls în
zefirul dimineții?
Însă fără să se-nfioreze de nedumeririle și frământările mele, Grindeanu a continuat: „Dacă PSD nu face aceste lucruri, PSD va deveni irelevant. Trebuie făcută opoziție la PNL, trebuie făcută opoziție dură, exactă, punctuală, cu profesioniști, cu figuri credibile. Nu trebuie să facem compromisuri dacă vrem să recâștigăm încrederea românilor”, după care a spus răspicat, de la obraz:
„PSD are respect pentru partenerii strategici ai României, și pentru UE și NATO!!!”.
Vai, dragă Sorine, dacă uitai să spui
chestia asta cu partenerii strategici, cred că Radu Tudor nici n-ar fi
avut somn, perpelindu-se de pe-o rână pe cealaltă și gândindu-se, ca
orice analist militar matur și responsabil: „O fi având PESEDEUL respect
au ba”? Pe când așa… problema e ca și rezolvată.
Cu Mircea Geoană la NATO, cu George
Maior Prim-ministru, peste Guvernul de Uniune Națională, după ce pică
prostovanul de Orban, care încă nu înțelege de ce să-și dea demisia și
nu vede „…ciiiineee eeeesteee geeeneeeraaaluuuul!”, cu Vasile Dâncu, din
„Grupul de la Cluj” în chip de strateg al stângii, ca de-obicei, cu
Gabriel Vlase la SIE, cu Ana Birchall prezentându-și scrisorile de
acreditare, în genunchi, la Washington D.C., cu Marcel Ciolacu
președinte al Camerei Deputaților … și cu „devotatul” Sorin Grindeanu
șef la PESEDEU, aplaudat de Ponta Victor, ce se mai poate zice! Full de
ași cu Stănești în coadă!
Așa o reprezentare social-democrată la
nivel înalt pentru România nici că s-a pomenit, monșer! Să mai zică
cineva că Iohannis nu împarte bucuros puterea cu adversarii și că
„băieții de la Servicii” nu e democrați!
Chear daca știu ca au greșit, politicienii, nu recunosc sau le este frică sa recunoască ca au îndreptat tara intr-o direcție greșită in '90 sau, si mai grav, au dus țara către distrugere cu buna știință pentru avantaje si avere!!! Ne-au vîndut cu tot cu țară!!!
Vă dați seama ce cloacă e politica asta a noastră în condițiile în care personaje tragicomice gen Andrei Caramitru, Moise Guran, Marian Ceaușescu, Nicușor Dan, Dan Barna, Cosette Chichirău s.a.m.d. au loc în prim planul scenei? Cum adică să se uite cineva în gura lui Moise Guran? Sau a lui Andrei Caramitru?
Cum poate lua cineva în serios aberațiile pe care le spun ăștia? E clar că e ceva putred atât la noi, cât și în sistemul pe care l-am ales. Într-adevăr, democrația are păcatul fundamental de a reduce totul la cel mai mic numitor comun, însă sunt țări care reușesc să compenseze acest neajuns prin promovarea unor personalități menite a echilibra cumva balanța.
La noi e situația cea hidoasă: sistemul încurajează proștii și proștii îl acaparează. De-aceea nu se mai poate respira.
Politica e invadată de proști imbecili, cultura de lumpenintelectuali, iar instituțiile statului colcăie de nulități. Sunt convins că mlaștina în care ne scufundăm nu se va putea corecta niciodată, astfel încât singura șansă de contracarare este dezvoltarea unei structuri paralele care să nu interfereze cu statul, sau, dacă o face, să o facă la modul minimal.
Spun toate acestea deoarece, la fiecare
articol în care prezint neajunsurile sistemului în care-am fost târâți,
mult prea mulți mă întreabă care sunt soluțiile. Singura soluție pe care
o văd este ignorarea actualului stat și construirea unui alt stat bazat
pe principii solide. Ridicarea de jos în sus, pe fundația solidă a
rădăcinilor naționale, a principiilor noastre care ne eliberează, nu pe
baza toxicelor ideologii de import.
Treptat, în perioada următoare, o să
încerc să creionez ceva mai multe, invitându-vă să participați atât la
partea de construcție intelectuală a acestui sistem, dar, mai ales, la
cea fizică. Schimbarea României nu se mai poate face decât de jos în
sus. Nu vă așteptați minuni că nu se vor întâmpla. Dacă vreți să
schimbați ceva, schimbarea trebuie să fiți voi!
Asineta Cristache – comentariul cititorului Exact! Nimeni nu are curajul sa spună adevărul! Bineînțeles că ideologiile străine ne-au distrus țara, ne-au distrus valorile, cultura si principiile! Ne-au îngenuncheat distrugindu-ne si acaparind economia! Mă uit cu mare scârbă cum nici-o persoana publica nu are curajul sa spună acest adevăr trist! Chear daca știu ca au greșit, politicienii, nu recunosc sau le este frică sa recunoască ca au îndreptat tara intr-o direcție greșită in ’90 sau, si mai grav, au dus țara către distrugere cu buna știință pentru avantaje si avere!!! Ne-au vîndut cu tot cu țară!!!
Cam asta practică vajnicii noștri conducători în ceea ce ei numesc politică externă: tehnica fofilării și a sustragerii. Sunt seduși de avantajul handicapului de a fi mici: să treacă neobservați și să fie taxați la prețul paușal al neglijabilului. Uneori mi se face dor de puțină nebunie. De o imprecație în limba noastră rară la adresa vorbitorilor de limbi universale. Cam cum a făcut Băsescu cu Macron: „Un marxist nenorocit. În loc să consolideze relaţia cu SUA, sună la Putin”. Nu neapărat că ne-ar băga cineva în seamă. Dar asa, de răcoreală, să se înregistreze undeva, în subconștientul subconștientului, că existăm.
M-am săturat să tot fim tratați ba ca mămăligi, ba ca legume. Adică flasci și fără calorii care să-i împovăreze cu colesterolul lăcomiei pe cei tentați să ne devoreze. Niște cărniță ne-ar prinde bine la imagine, cu un os la mijloc în care, măcar teoretic, cine încearcă să ne muște să aibă teama că și-ar putea rupe dinții. Până la urmă, marii noștri voievozi și-au creat piedestalul prin neînfricare, prin șuieratul flamurii cu cap de lup, prin vorba demnă, neechivocă și unificatoare de neam. Vom muri cu zile, ca măgarul lui Buridan, cu acești politicieni incapabili de a alege ce e mai bine pentru țară când evenimente globale majore ne vâjâie pe la urechi. Ca acum, cu Iranul. Ei cred că o poziție ambiguă ar fi soluția optimă. Așa că din cap spun că da, pe buze că nu. Când SUA cere o implicare mai consistentă a NATO în acest conflict din Orientul Mijlociu clătinăm, muțește, capul pe verticală. Iar cu buzele, pe la Munchen sau Bruxelles, șoptim Germaniei și Franței ce vor ele să audă. De-asta nu contăm, de-asta nu ne bagă nimeni în seamă. Nu îndrăznim să șocăm prin personalitate, spirit de inițiativă și combativitate patriotică.
Până la urmă, deasupra tuturor acestor probleme planetare, România mai are și propriile ei interese depinzând de marii jucători. La americani vizele și o mai mare implicare economică aici, la nord de Dunăre, la UE intrarea în Schengen și renunțarea la ideea unei Europe cu două viteze. N-am auzit de vreo negociere a acestor interese cu ocazia demersurilor recente de poziționare. E adevărat că, în general, capul plecat sabia nu-l taie. Dar la fel de adevărat este și că cine nu riscă, nu câștigă. Ungaria, Polonia, nu s-au sfiit să înfrunte, punctual, tendințele hegemonice ale SUA și UE, atunci când interesul național le dicta astfel. Noi ne sfiim neîntrerupt! Am devenit apostolii muțeniei și plecăciunii. Tocmai de aceea ele au obținut mult mai mult decât România în materie de drepturi și recunoaștere internațională.
Ai noștri lideri sunt mielușei cu marii jucători planetari, în schimb sunt adevărați prădători pe plan intern. Să elimine, să destituie, să desființeze, să extermine. Atâta știu. Comportament de gangsteri periferici și primitivi. Măcar de-ar extirpa în acest elan demolator intern nu doar pe dușmanii lor politici ci și clanurile de interlopi care au crescut în toate județele țării ca niște metastaze înfiorătoare. Căci nu e doar Oltenia cu renumitul ei trafic de carne vie. Este și Timișul cu traficul de case, este și Dobrogea cu traficul de arme, este și Clujul cu traficul și consumul de droguri, și, dacă am lua la citit anchetele jurnalistice din presa locală, am vedea că oamenii onești nu mai au loc în țara asta de clanuri, clici, găști, coterii ori cum or mai fi fost denumiți exponenții acestui cancer invaziv. Dacă tot s-au împăcat cu gândul că pe plan extern nu contăm, liderii noștri șopârloși ar trebui să arate că măcar aici, între hotare, există și funcționează cu un oarece folos. Să facă ceva, de exemplu, pentru a epura societatea românească de jegurile interlope care au eutrofizat-o, lăsând-o fără oxigen.
Cazul Caracal demonstrează că nici vorbă de astfel de ambiții. Este incredibil cum, în acest scandal, protejarea rețelelor de proxeneți, a clanurilor de trafic de carne vie a devenit pentru cei mai înalți guvernanți români o prioritate de interes național. Președintele, când i-a fost de folos pentru campania electorală, a intervenit fără niciun fel de scrupule să ceară demisia procurorului șef al DIICOT. Deci nu se pune problema că l-ar preocupa să evite acuze de eventuală ingerință în actul de justiție. Acum însă, ales fiind, și-a tras din nou pe ochi oblonul indiferenței față de abuzurile incalificabile pe care procurorii le fac pentru a duce acest caz într-o fundătură. Nu-l interesează, nu-l scandalizează modul în care DIICOT, acest parchet considerat de elită, se face de râs cu fiecare zi de investigație în plus care trece. Martori cheie nu sunt audiați, fapte strigătoare la cer privind legătura cu traficul de ființe vii rămân neinvestigate, se distrug probe, principalul acuzat și rudele lui se bucură de precauții și răsfăț în vreme ce familiile – victimă sunt hărțuite și umilite… Totul ca și cum un ordin foarte înalt le-ar fi interzis oficialilor din această anchetă să-și facă meseria cum ar trebui.
Procurorul Dan Voinea a găsit o explicație plauzibilă acestor comportamente aberante: clanul care a acționat la Caracal funcționează, pe sute de milioane de euro, de ani de zile. Pentru ca această mega-afacere să meargă strună, în ea au fost atrași și cointeresați mai toți șefii locali din procuratură, poliție, politică. Șefi care acum se opun din răsputeri aflării adevărului. Iar influența lor e uriașă, ajungând chiar până la conducerea centrală a țării, până la foști miniștri și magistrați de rang înalt. De-asta s-a instaurat diversiunea generalizată și omerta! Până la un punct pot să înțeleg această încrengătură și efortul disperat al membrilor ei de a mușamaliza totul, de a-l scoate unic vinovat, țap ispășitor, pe Dincă. Ceea ce însă îmi depășește puterea de înțelegere este cum de reușește banda asta de nelegiuiți să-l anihileze chiar și pe președinte, chiar și pe primul ministru al țării. De ce nu se implică Klaus Iohannis (căci de la Ludovic Orban nu am nicio așteptare) în destructurarea mușuroiului? De ce, într-un caz cu atâta tragism, ecou și emoție publică, nu mișcă nici măcar un deget în direcția înfăptuirii justiției adevărate?
Eu nu cred că tentaculele acestor nemernici care le-au răpit și
traficat / ucis pe Alexandra și Luiza au ajuns să-l murdărească și pe
Klaus Iohannis. Ceea ce bănuiesc, însă, mai ales după solicitarea
oficială a FBI ca familia lui Dincă să fie disculpată de DIICOT, este că
președintele Iohannis susține mușamalizarea cazului Caracal la cererea SUA.
Probabil că zvonurile cu implicarea soldaților americani de la Deveselu
în aventuri sexuale cu fețițe furnizate de clanul Dincă nu sunt
fabulații ci au un miez de adevăr ce trebuie, cu orice preț, împiedicat
să iasă la lumină.
Asta ar fi de reținut, în concluzie: politica struțului și a șopârlei nu caracterizează doar comportamentul în plan extern al demnitarilor români ai momentului. Această politică se aplică și în gestionarea treburilor interne ale țării, iar cazul Caracal demonstrează dramatic cât de profundă este imoralitatea celor ce pretind că ar apăra statul de drept, lupta anticorupție și justiția liberă din România.
„Suntem un stat unitar, poate cel mai omogen din Europa.”
– Domnule general, aţi conceput strategii privind apărarea naţională şi aţi identificat potenţialele pericole şi agresiuni care ne pândesc. În ce moment al existenţei noastre ne aflăm? – General de brigadă (r), dr. Gheorghe Văduva, Din 1989 încoace s-au întâmplat lucruri îngrozitoare. Unele dintre ele au şi explicaţii. Ştim că societatea capitalistă este una concurenţială, bătălia economică fiind cumplită, este fără cruţare, nu se menajează nimeni în această bătălie pentru pieţe şi resurse. Asistăm la reconfigurări geopolitice şi geostrategice semnificative, reţeaua amplificând practic acest conflict. Aşa au apărut ameninţări cu totul şi cu totul noi, care nu existaseră până acum. Gradul de interdependenţă a crescut, s-a „spart” bipolaritatea, iar lumea a intrat într-un fel de haos în vederea unei noi organizări. Noi am trecut puţin de această etapă, însă n-am depăşit-o, fiind destul de departe de ceea ce înseamnă noua organizare.
– Suntem deosebit de vulnerabili… – General de brigadă (r), dr. Gheorghe Văduva, România este o ţară care practic a fost distrusă. Cauzele sunt multiple. Putem da vina pe cei „de-afară” care ne-au făcut tot soiul de şicane, care au intervenit brutal în organizarea noastră, însă nu cred că acesta este răspunsul. Nu era posibil acest lucru fără complicităţi din interior, fără interese personale, sau fără o mare doză de prostie. E adevărat că economia socialistă era una uriaşă cu „picioare de lut”, centralizată, cu planificare complicată, dar funcţiona. România avea o piaţă, oamenii aveau loc de muncă, salarii… Problema e că, după reconfigurare, am dat de o piaţă europeană extrem de eficientă, concurenţială, dură. Nu poţi să intri în ea oricum şi cu orice. Dintr-odată s-a declanşat agresiunea asupra acestui tip de economie socialistă a dus, în primul rând distrugerea sistemului bancar, concomitent cu „privatizarea” întreprinderilor – practic distrugerea acestora – în toate marile oraşe ale ţării. Nu spun că acele combinate gigantice erau nemaipomenite, însă unele, precum cel de la Călăraşi, deţineau tehnologie de ultimă oră, utilajele importate din Germania fiind încă sigilate în momentul distrugerii acelor coloşi. Totul a fost dat la fier vechi. Ba mai mult, statul român şi-a asumat şi ecologizarea zonei respective. Sunt lucruri cutremurătoare, n-am învăţat nimic din lecţia Argentinei. Trecerea asta de la un sistem la altul ţine de o bătălie geopolitică, de un nou tip de război, generat de o violenţă politică inexplicabilă. Uitaţi-vă în toată lumea asta, agresiunea a ajuns să vină şi din cultură, deşi în cultura adevărată nu poate exista violenţă, deoarece cultura înseamnă valoare, iar valoarea nu generează războaie. Practic, vorbim despre violenţa de pe piaţa culturală, alimentată cu „produse” culturale. A invada lumea cu produse de acest tip înseamnă a o domina. Filme, cărţi, reţele de socializare… Mai avem apoi violenţa financiară, economică, informaţională…
– Cât mai putem suporta acest „bombardament” extrem de agresiv? – General de brigadă (r), dr. Gheorghe Văduva, România a suportat aceste presiuni mari care, ciudat, sunt justificate. Ele vin din această schimbare dintr-un „efect de falie”. Trecerea bruscă la un alt tip de sistem – pe care nici nu l-am identificat prea bine -, deocamdată asistăm la un capitalism vulgar, nemaivorbind de faptul că însuşi capitalismul este într-o perioadă de aşezare pe alte structuri. În tot sistemul, sunt dezbateri intense vizavi de intervenţionismul statului în economiile ce stau să se prăbuşească. Obama a băgat 780 de miliarde, bani publici, în bănci, într-un mediu privat care a creat criza, chipurile pentru a-l revigora. Suntem practic în situaţia crizelor din ’29 şi ’39 încheiate cu Al Doilea Război Mondial. Toată nebunia aceasta a creat un comportament haotic din care nu mai ştim cum se poate ieşi.
– Cine va plăti oalele sparte? – General de brigadă (r), dr. Gheorghe Văduva, Ţările sărace, ca de obicei. Oamenii de rând vor plăti, aşa a fost întotdeauna. Vom plăti propriile noastre neputinţe, uriaşa noastră prostie. Aproape că nici nu-nţelegi cum se poate ca, în ultimii douăzeci de ani, când am avut o grămadă de şanse să corectăm ce-a fost rău în vechiul sistem, să păstrăm ce-a fost bun, am reuşit să distrugem tot: Electroputere, Tractorul, uzinele mecanice, sistemele de irigaţii, combinate de toate tipurile, tot, tot…! Întreprinderile au fost făcute prin munca oamenilor, nu aveau amprenta „socialism”. Hodoronc-tronc, având izmenele rupte-n fund, ne mai şi confruntăm cu perspectiva intrării într-un război în Orient… În Orient se întâmplă un lucru formidabil. Vorbim despre o mare ruptură între lumea democratică şi lumea aceea cramponată în fundamentalism, însă bineînţeles la mijloc este petrolul. Acolo se joacă o carte foarte mare. Sper să le vină mintea la cap şi la unii, şi la alţii, să depăşească această situaţie…
– Dacă nu le vine mintea la cap spre ce ne-ndreptăm? – General de brigadă (r), dr. Gheorghe Văduva, Spre o uriaşă catastrofă! În eventualitatea unui război purtat de evrei în Iran, s-ar putea să avem un conflict care să-l copieze pe cel din Irak. Prin implicarea americanilor, vom vedea o forţă colosală care va mătura tot. Atunci vom asista la un război asimetric, purtat după toate regulile acestui tip de război.
– Vor fi atrase în joc China şi Rusia? – General de brigadă (r), dr. Gheorghe Văduva, Este foarte puţin probabil. Nu cred că va exista un asemenea scenariu. Nimeni nu are interese de globalizare a conflictului. Există peste 12.000 de capete nucleare active în lume, şi, dacă unul singur explodează, s-a cam terminat cu ceea ce înseamnă omenire. Pentru că, evident, vor exploda şi celelalte…
– Putem face o simulare luând în calcul scenariile unor conflicte zonale şi generalizate? – General de brigadă (r), dr. Gheorghe Văduva, Un asemenea război ar putea începe cu un atac israelian asupra capacităţilor nucleare ale Iranului, de tipul celui efectuat tot de evrei, în 1981, asupra reactorului Osirak din Irak. Desigur că Iranul ar riposta. Forţa Iranului nu constă numai în rachetele Shahab, care, din punctul meu de vedere, pot fi contracarate cu uşurinţă de sistemele antiarachetă pe care le au americanii, israelienii şi europenii. Toată zona aceea care este de partea Iranului deţine tot felul de mijloace, inclusiv arme biologice, şi ar putea declanşa o ripostă greu de imaginat şi greu de controlat. Au şi ei specialişti prin toată lumea care pot lansa virusuri cu efecte cumplite. Pe de altă parte, luptătorii fundamentalişti s-au dotat cu armament individual reactiv modern. Uitaţi-vă ce se întâmplă în Afganistan; câteva mii de talibani s-au luptat şi se luptă cu super-puteri. Israelul ar trebui să se potolească! Ar trebui să ştie că din momentul în care s-a dotat cu arma nucleară, toate ţările din jur, mai devreme sau mai târziu, se vor dota cu aşa ceva. Nu poţi să te opui acestui proces. S-a creat o discrepanţă strategică uriaşă. Pe de-o parte sunt cele cinci ţări care au câştigat Al Doilea Război Mondial, apoi sunt ţările precum India şi Pakistanul, care s-au dotat cu arma nucleară sub ochii celorlalţi şi e posibil ca multe alte ţări să deţină armament nuclear cumpărat de la alţii. Nimeni nu ştie cu exactitate ce se întâmplă. Sigur, Israelul are interesul să deţină controlul în zonă, însă au fost generate soluţii anomice şi antinomice. Dacă ar fi existat vreo soluţie salvatoare, cu siguranţă, până la această oră ea ar fi fost pusă în aplicare. Criza aceea e cumplită. Butoiul cu pulbere reprezentat odinioară de Balcani în Europa s-a mutat acolo. Nu cred că e cineva nebun să-şi ridice peste 80 de milioane de oameni în cap. Primăvara Arabă, dincolo de realităţile care nu se spun, a relevat tendinţa ieşirii din dictaturi personale. Era conducătorilor matusalemici a trecut. Rămâne totuşi atracţia faţă de coridorul energetic al lumii, adică nordul Africii şi ţările arabe. Se încearcă crearea unor puncte strategice care să nu permită o reacţie comună a ţărilor respective în războiul pentru acapararea resurselor.
– Revenim la noi… Decidentul politic mai ţine cont de părerile specialiştilor? – General de brigadă (r), dr. Gheorghe Văduva, Să ştiţi că armata a pregătit o reformă adevărată, însă totul a rămas pe hârtie, deoarece nu s-a primit nimic pentru programele de înzestrare. Mai mult decât atât, domnii ăştia decidenţi politici au atacat armata română din toate părţile, cum le-a venit lor mai bine, făra excepţie. În primul rând că au acordat cu nemiluita gradul de general. Acesta nu se acordă decât coloneilor activi care au competenţe strategice şi doar în limita în care armata are nevoie de ei. Avem cei mai mulţi generali pe cap de locuitor din lume. S-au făcut cu nemiluita, în bătaie de joc. Nu ştiu dacă au făcut-o intenţionat, pentru a umili acest grad care ţine de competenţă strategică şi de încrederea militarilor. Generalul este cel care duce soldaţii la luptă şi este ultima creastă în sistemul de rezistenţă al unei naţii. Atunci când intervine armata, dacă se trece peste acest nivel, s-a terminat cu ţara aia! Armata se poate pregăti sute de ani pentru a se întrebuinţa o dată, poate zece minute, sau un an. Pe nimeni nu interesează acest aspect: „hai mai lăsaţi-mă cu ameninţările astea!”. Trebuie să le vină ăstora odată mintea la cap. Naţia asta trebuie să înţeleagă că politicienii pe care-i votează trebuie să fie oameni de calitate care să înţeleagă interesele naţionale şi să apere ţara aceasta, pentru că suntem într-un moment de răscruce. Se vrea acum Moldova Mare a lui Ştefan, se vorbeşte că Transilvania este altceva decât România, însăşi stema ţării noastre nu reprezintă un simbol al unităţii naţionale. România nu este o aglomerare de provincii cum au arătat tâmpiţii ăştia-n stemă. Suntem un stat unitar, poate cel mai omogen din Europa. Există o unitate lingvistică de excepţie; limba română nu are dialecte ca în Franţa sau Italia, ci graiuri. Toţi românii din lumea asta se înţeleg, vorbesc aceeaşi limbă, în pofida faptului că ne-au separat şi ne-au distrus de-atâţia ani. Şi nu mai ştiu de ce acest popor înţelegător şi răbdător este certat ba că n-a ieşit la vot, ba că n-a făcut nu-ştiu-ce… Este scârbit de ticăloşii ăştia care-şi bat joc de el. Este ca o turmă de oi mânată de nişte ciobani tâmpiţi într-o prăpastie.
– Rămânem pesimişti? – General de brigadă (r), dr. Gheorghe Văduva: Sub nicio formă! Ne vom trezi la timp, nicio grijă, şi ne vom păstra ţara aşa cum e acum, pentru că aşa e mai bine şi pentru Europa, şi pentru noi, şi pentru pământul ăsta. Mă scârbeşte însă această violenţă politică stupidă, care se manifestă de fapt în întreaga lume, dar care la noi a atins cote inimaginabile. Noroc cu formele de rezistenţă ale unei Românii tăcute care n-a intrat în aceste jocuri şi care îşi păstrează nivelul de credinţă, de cultură şi de bun simţ. Profesorii Bădescu şi Dungaciu în «Sociologia Frontierelor» aminteau de rezistenţa de sută la sută prin cultură, de renaşterea nu prin Hegel şi Kant, ci prin păstrarea moştenirii naţionale, prin tradiţie, prin obiceiuri, prin Biserică. Nici măcar exodul românesc în lume nu este o atât de mare dramă. Se vor întoarce mulţi mai căliţi, mai pregătiţi, mai bine informaţi. Eu sper că ne vom maturiza după ce am traversat o perioadă extrem de grea, un examen cumplit… Ar trebui ca şi politicienii să înţeleagă că vremea clanurilor care se bat pentru putere, precum ţiganii, a apus şi că sunt reprezentanţii acestui popor, slugile acestuia, şi că dezbaterile nu trebuie să fie conflictuale. Să înţeleagă că n-au fost votaţi pentru a-şi etala costumele şi cravatele de firmă, ci pentru a rezolva nişte probleme care dor. Ar mai trebui definit interesul naţional, căci nimeni n-a avut timp de aşa ceva, iar soluţia de redresare va trebui să fie una acceptată de tot spectrul politic.
O adevărată rețea de persoane extrem de influente care au lucrat coordonat sau care au beneficiat de activitățile pe care le finanțează miliardarul George Soros fac parte, astăzi, din cercul zero de încredere al Palatului Cotroceni, în perspectiva alegerilor prezidențiale din România și a bătăliei care se dă, zilele acestea, pentru instalarea unui guvern al liberalilor. Consilieri prezidențiali, foști consilieri prezidențiali, numiți, recent, ca judecători la Curtea Constituțională, un șef al celui mai important serviciu secret intern, precum și un prim-ministru desemnat au avut și unii încă au legături cu rețeaua de ONG-uri finanțate de Soros.
Toate aceste forțe sunt concentrate acum într-o singură direcție:
Guvernul lui Iohannis care să-i organizeze acestuia alegerile, în
vederea realegerii pentru un nou mandat. Pe lângă persoanele fizice care
sunt legate între ele de această apartenență la organizațiile
miliardarului, mai există și o zonă de presă coordonată de unul dintre
directorii zonali ai unui ONG de investigații implicat în mod direct în
încercarea de punere sub acuzare a președintelui american Donald Trump.
Structura multi-instituțională care, așa cum se vede, coordonează, în
subterane, campania electorală atipică pentru alegerile prezidențiale
din 2019 de la București și care are legătură directă inclusiv cu
eforturile de a instala, în mod artificial, un Guvern PNL, în ciuda
faptului că liberalii numără, astăzi, în Parlamentul României, doar 96
de membri, este împânzită în mai multe funcții oficiale, la nivel înalt,
interconectată de ani buni. „Jurnalul” prezintă, pe scurt, această
schemă.
Sandra Pralong, fondatoarea ONG-urilor lui Soros în România, consilier la Cotroceni. Sandra Pralong, un nume cu rezonanță, mai ales în rândul societății civile, este, începând cu decembrie 2014, consilier prezidențial, consilier de stat la Administrația Prezidențială și conduce Departamentul pentru Relația cu Românii din Afara Granițelor, Este primul și cel mai important colaborator al controversatului miliardar George Soros în România, înființând, în numele acestuia, în anii ’90, Fundația Soros România, devenită, ulterior, Fundația pentru o Societate Deschisă. În anul 1998, Sandra Pralong a ocupat, de asemenea, funcția de consilier prezidențial al fostului președinte al României, Emil Constantinescu, fiind responsabilă pentru comunicarea internațională și coordonarea politicilor către românii din afara țării. Atunci, Sandra Pralong a avut-o în subordine directă pe Violeta Alexandru, fost ministru pentru Dialog Social în cadrul Guvernului Cioloș, actual președinte al PNL București și propusă de către Ludovic Orban să devină ministru al Muncii. La Violeta Alexandru vom reveni mai jos. Sandra Pralong este fondatorul și ex-managing partner al Grupului Synergy Communications București, conducând această entitate între anii 2000 și 2004. Entitatea se ocupă cu punerea bazelor unui serviciu de consultanță pentru a consilia organizații internaționale și corporații în managementul strategic al comunicării, reputație și PR. Printre clienți s-a aflat și USAID (Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională), care, potrivit Judicial Watch, a demarat “Open Government Partnership”, o inițiativă sprijinită de Soros’s Open Society Foundation România. În urma unui proces din SUA, au fost scoase la lumină documente cu privire la modul în care fonduri ale Agenției USAID au fost scurse către fundațiile finanțate de Soros, în 2016 și 2017, în vederea susținerii unei campanii pentru reforma justiției realizate de Guvernul Albaniei, iar aceeași sursă susține că mecanisme similare au fost realizate în România și Ungaria.
Violeta Alexandru, din aceeași rețea, ministru în Guvernul PNL!! Violeta Alexandru, despre care am precizat, deja, că a lucrat cu Sandra Pralong la Administrația Prezidențială, pe vremea președintelui Emil Constantinescu, a devenit, în 2001, licențiată în științe politice la SNSPA. În perioada 2004–2006, ea a urmat cursuri masterale în Afaceri Internaționale și Managementul Conflictelor, tot la SNSPA, iar în perioada 1994 – 1997 a fost coordonator de relații publice la Pro Democrația, un ONG finanțat de George Soros prin Fundația Soros. Violeta Alexandru a fost chiar director executiv la Asociația Pro Democrația, până în anul 2001. Între 2001 și noiembrie 2015, Violeta Alexandru a ocupat funcția de director și de membru fondator al Institutului pentru Politici Publice, un alt ONG care face parte din rețeaua lui George Soros. De remarcat este faptul că, dintre membrii boardului IPP a făcut parte, pe lângă Violeta Alexandru, și un alt actual consilier prezidențial al lui Klaus Iohannis, care coordonează chiar Departamentul Securității Naționale și este director al Oficiului de Informații Integrate din Administrația Prezidențială. Este vorba despre Constantin Dudu Ionescu.
Constantin Dudu Ionescu Mai mult, din boardul IPP, alături de Violeta Alexandru și de Constantin Dudu Ionescu, a mai făcut parte și celebra Elena Simina Tănăsescu, fost consilier prezidențial pe probleme juridice al lui Klaus Iohannis și pe care, în primăvara acestui an, Iohannis a numit-o, prin proprie inițiativă, în funcția de judecător la Curtea Constituțională.
Elena Simina Tănăsescu„EȘUATĂ! la CCR Violeta Alexandru este, așadar, un membru cu acte al organizațiilor finanțate de Soros care, în 2016, a fost introdus în Guvernul României, sub prim-ministeriatul lui Dacian Cioloș, ocupând funcția de ministru pentru Dialog Social. În prezent, Violeta Alexandru a fost transferată la PNL, unde, prin voința lui Ludovic Orban, a fost pusă la conducerea Organizației de București și nominalizată, la sfârșitul săptămânii trecute, de același Ludovic Orban, să ocupe în guvernul lui Iohannis funcția de ministru al Muncii. Actualul director civil al Serviciului Român de Informații, Eduard Hellvig, numit de Iohannis, pe 19 februarie 2015, și votat de Parlament pe 2 martie 2015, i-a fost subaltern colegului de ONG soroșist al Violetei Alexandru, Constantin Dudu Ionescu. Mai exact, în perioada 1999-2000, pe când Violeta Alexandru era subalterna Sandei Pralong la Cotroceni, Hellvig era consilierul lui Dudu Ionescu la Ministerul de Interne.
Eduard Hellvig, șeful SRI, apropiat al Fundației Soros. Eduard Hellvig a lucrat îndeaproape cu rețeaua lui George Soros din România încă de pe băncile facultății. În 1997, când actualul director al SRI urma cursurile universitare la Facultatea de Științe Politice și Administrație Publică din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a obținut o bursă din partea Fundației Soros pentru proiectul “Cine guvernează sau cine deține puterea în România?”. Conform unor surse avizate, Eduard Hellvig a coordonat, în anul 1996, filiala Cluj a Fundației Soros. În anul 1999, Eduard Hellvig a urmat cursurile Școlii de Vară a Centrului de Studii Post-Comuniste a Universității Maryland College Park, cu sprijinul Fundației Soros, iar în anul 2009 și-a dat doctoratul în științe politice la SNSPA, adică acolo unde s-a școlit și Violeta Alexandru.
Ludovic Orban, instruit în SUA de USAID. Când vorbim despre legături cu Soros, nu îl putem omite pe însuși Ludovic Orban, “uns” președinte al PNL și cel mai fervent susținător al lui Klaus Iohannis, cel pe care șeful statului în funcție l-a utilizat drept unealtă perfectă cu ajutorul căreia a dărâmat Guvernul Dăncilă și pe care, în data de 15 octombre, l-a desemnat în funcția de prim-ministru însărcinat să alcătuiască un guvern monocolor care să-i organizeze alegerile prezidențiale. Interesant este că și Ludovic Orban a urmat studii post-universitare la SNSPA, în anul 1993. Însă, cu un an înainte, în 1992, a participat la un program internațional de instruire denumit „Cunoașterea sistemului politic și electoral american”, realizat de Agenția de Informații a Statelor Unite (USAID) și finanțat de George Soros. Orban a obținut, atunci, diploma „Arkansas Traveler”, care i-a fost înmânată de către Bill Clinton, care ocupa, la acel moment, funcția de guvernator al statului Arkansas. Clinton a fost președinte al SUA, iar soția sa, Hillary, a ocupat funcția de secretar în Administrația Obama și a candidat la alegerile prezidențiale precedente, fiind susținută de întreaga rețea controlată de Soros împotriva lui Donald Trump. Ludovic Orban mai are însă o calitate esențială prin intermediul căreia este legat ombilical de Palatul Cotroceni. Fratele său, Leonard Orban, este consilier prezidențial al lui Klaus Iohannis și conduce Departamentul de Afaceri Europene al Administrației Prezidențiale.
Klaus Iohannis, membru în European Council of Foreign Relations, un think-tank finanțat de George Soros. Din aceeași rețea, dar ca beneficiar asumat, face parte și președintele României în funcție, Klaus Werner Iohannis, un susținător necondiționat al politicilor Bruxellesului, sprijinitor al mișcării #rezist și al protestelor antiguvernamentale din perioada 2017-2018 din Piața Victoriei, organizate de ONG-urile finanațate de Soros. Iohannis a susținut-o, în tandem cu aceleași ONG-uri ale lui Soros, pe Laura Codruța Kovesi și a pus umărul activ la „ungerea” acesteia în funcția de procuror-șef al EPPO. Iohannis aplaudă politicile PPE, care se intersectează perfect cu agenda miliardarului George Soros în privința statelor din estul Europei. Iar în 2015, după tragedia de la Colectiv, s-a consultat cu toate ONG-urile finanțate de Soros pentru a-l numi pe Dacian Cioloș în funcția de prim-ministru. Guvernul tehnocrat instalat atunci, la Palatul Victoria, era „plin” de persoane care făceau parte din rețeaua Soros. În noiembrie 2016, presa a dezvăluit faptul că președintele în funcție al României era, la acel moment, membru în organismul numit European Council of Foreign Relations, respectiv un think-tank finanțat de același miliardar controversat George Soros. Iohannis este singurul președinte de țară care avea calitatea de membru în această organizație, în ciuda faptului că prevederile Constituției României interzic ca, în timpul mandatului, președintele să îndeplinească o altă funcție publică sau privată. Numele lui Klaus Iohannis apărea pe lista membrilor acestei organizații alături de cel al lui Daniel Daianu, Monica Macovei, Alina Mungiu Pippidi și Ion Sturza. Iohannis a recunoscut că a fost „ofertat” să facă parte din acel „club”, însă a infirmat că s-ar fi aflat în stare de incompatibilitate. „Într-adevăr, mi s-a propus să fiu membru al acelui consiliu și am spus că sunt bucuros și că îmi doresc acest lucru, dar după încheierea mandatului de președinte”, spunea Iohannis. În schimb, Daniel Daianu (ajuns academician cu acte în regulă) a subliniat, la vremea respectivă, că este imposibil să figurezi cu numele pe acea listă, dacă nu ești membru al consiliului. La scurt timp după această dezvăluire, numele lui Iohannis a dispărut de pe lista membrilor. De remarcat este faptul că, pe lista membrilor, din partea Ungariei, dar și a SUA, figurează numele lui George Soros, fondator și conducător al Open Society Foundation, dar și al fiului acestuia, Alexander Soros, director al Open Society Foundation.
Dan Barna O altă conexiune, de această dată mediatică, dintre Soros, Palatul Cotroceni și alegerile prezidențiale din România și nu numai, o reprezintă portalul de investigații Rise Project, care, practic, l-a „înmuiat” pe principalul contracandidat al lui Klaus Iohannis de pe așa-zisa parte de dreapta a eșichierului politic în alegerile prezidențiale. Rise Project a publicat celebra investigație referitoare la posibilele fraude cu fonduri europene pe care le-a derulat, în urmă cu câțiva ani, compania de consultanță a actualului lider USR, Dan Barna. Dezvăluirea, care conține date reale de o gravitate evidentă, a fost detonată odată cu începerea campaniei electorale prezidențiale și în condițiile în care USR nu prea ar fi avut chef să voteze în Parlament pentru instalarea Guvernului Orban. Barna a fost „răzgâdit” după ce DLAF și DNA au deschis dosare de cercetare pe marginea aspectelor semnalate de Rise Project.
Aflăm însă că unul dintre coordonatorii Rise Project este Paul Radu, care este și director executiv al Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP) – România, o filială a OCCRP, structură de jurnalism de investigații – ONG – finanțat de George Soros prin Open Society Institute, alături de USAID, despre care am făcut referire mai sus, în care este, de asemenea, implicat George Soros. Ei bine, OCCRP se află în spatele campaniei mediatice din Statele Unite care a întocmit un raport împotriva președintelui american Donald Trump (adversar declarat al lui George Soros), în legătură cu așa-zisa intervenție a liderului de la Washington pe lângă președintele ucrainean, pentru a-l convinge pe acesta din urmă să dispună investigarea fiului contracandidatului său Joe Biden. Scopul operațiunii este suspendarea lui Trump, punerea sa sub acuzare și scoaterea actualului președinte din cursa prezidențială.
Consilierul prezidențial pentru Diasporă, primul colaborator al lui Soros în România. Ex-subalterna acesteia, propusă ministru în Guvernul Orban. Aceasta a lucrat pentru IPP – ONG sorosist, alături de alt consilier prezidențial, care coordonează Departamentul Securității Națonale, dar și de un actual judecător CCR Premierul desemnat, frate al unui alt consilier prezidențial, a primit, în 1992, o diplomă din partea lui Bill Clinton, în cadrul unui proiect finanțat de Soros. Iar șeful SRI în funcție a fost bursier Soros și a coordonat o filială a organizației acestuia din Cluj-Napoca.
Ion ALEXANDRU Sursa: jurnalul.ro
Notă: „Diagramă: Structura Relațională dintre «Grupul Bilderberg» și organizațiile subordonate lui «Friends of Europe» și «European Council on Foreign Relations». Spunem «relații subordonate» față de Grupul Bilderberg pentru că atât organizația «Friends of Europe» cât și «European Council on Foreign Relations» sunt conduse de membri marcanți ai grupului Bilderberg: Etienne Davignon conduce «Friends of Europe» în timp ce Carl Bildt conduce «European Council on Foreign Relations». Observați modul în care conduce lumea «Grupul Bilderberg». Secretarul General ONU este membru al Grupului Bilderberg, iar Barroso, cel care a condus timp de 10 ani Uniunea Europeană, este şi el membru al Grupului Bilderberg.
Mai mult, personaje marcante din Grupul Bilderberg conduc alte organizații subordonate grupului. Astfel Etienne Davignon, fost președinte și membru Marcant al grupului Bilderberg, conduce «Friends of Europe», în timp ce alt membru marcant al Grupului Bilderberg, Carl Bildt, conduce «European Council on Foreign Relations». Observați că GEORGE SOROS e implicat atât la «Friends of Europe» unde este finanțator și stakeholder cât și la «European Council on Foreign Relation». Fostul prim-ministru al României, Dacian Julien Cioloș este membru al organizației «Friends of Europe». Președintele României, Klaus Werner Iohannis este membru al organizației «European Council on Foreign Relations». Nici Iohannis și nici Cioloș nu și-au declarat apartenența la aceste organizații în declarațiile lor de interese. Cine ne garantează nouă că Iohannis și Cioloș nu implementează de fapt în România agenda globalistă a acestor organizații progresiste internaționaliste? NIMENI. Toate luările lor de poziții coincid întru totul cu politica și ideologia acestor organizații.” (Sursa: fluierul.ro)
Prev
