Si Ion Iliescu a fost la Versoix, in ’92, insă fără mari comentarii în media romanească…
Multi terchea-berchea il acuza pe Iliescu ca ar fi fost marele „dujman” al Regelui Mihai ! Da de unde… Interesele politice au fost si pentru Iliescu si pentru Regele Mihai cele care au dictat interese reciproce, dar pentru Rege au insemnat atuncicel putin: Palatele Peles, Elisabeta, Pelisor,S avarsin, trenul regal, si destule tantieme ascunse intre copertile Regiei Protocolului de Stat!
Pentru a nu se declara surprinse pe picior greşit, presa, radioul şi televiziunea au preferat să prezinte acea nesteptata vizită la Versoix din 1992 drept rezultatul ad-hoc al unei invitaţii a Regelui către preşedintele Iliescu… Regele l-ar fi invitat dupa aflarea veştii că acesta din urmă ia parte la Forumul de la Crans Montana. Iar preşedintele Iliescu n-ar fi zis nu, fiindcă tot avea cîteva ore libere, şi… a dat o fugă, discret, la Versoix.
Chiar dacă s-a desfăşurat departe de ochii şi urechile presei această vizită nu e mai puţin importantă şi ea a fost stabilită în prealabil, nu …într-un schmb de telefoane în Elveţia.
Faptul că şi de această dată Regele Mihai şi preşedintele Iliescu au preferat ca presa să nu fie implicată înseamnă că întîlnirea lor a fost una în care s-au discutat secrete şi unde s-au pus la cale strategii despre care n-ar fi fost bine ca ziariştii să aibă informaţii.
Importanţa acestei vizite… pe blat a comunistului Iliescu se cuvine privită în sine. Prin invitaţia pe care i-a adresat-o, Regele a transmis un mesaj implicit în România. La rîndul său, preşedintele Iliescu, dînd curs acestei invitaţii, a oferit propriul său mesaj, fără cuvinte, dar greu de semnificaţii. Mesajul Regelui ar fi acela că reconcilierea sa cu dl Iliescu nu ţine numai de vizita sa istorică la Bucureşti,
Iar acea normalizare a trecut de stadiul imaginilor pentru presă, cum s-a întîmplat la Bucureşti. In Elveţia era mai degraba un anonim, nu se bucura de atenţia unui fost şef de stat, iar preşedintele Iliescu n-a fost vînat de presa internaţională. Era un proces în desfăşurare, în care normalizarea are acelaşi sens şi la Versoix, la Curtea Regelui, ba a scăpat chiar şi de vigilenţa ziariştilor români aflaţi la Crans Montana…
Fără a străluci prin îndrăzneală în această privinţă, Iliescu accepta totuşi riscul de a-şi pierde o parte dintre susţinătorii nesiguri, pentru a contura o opinie clară în rîndul adevăraţilor săi suporteri. În aceată privinţă, fostul preşedinte Iliescu a formulat o opţiune înainte de vizita sa la Versoix. Mai exact în ziua cînd a declarat că Antonescu a fost un criminal de război şi că acest lucru nu poate fi trecut cu vederea în România.
Prin această declaraţie Iliescu s-a disociat de cei care l-au acuzat pe Regele Mihai că ar fi jucat un rol nedemn în predarea lui Antonescu ruşilor. Eliberat de toate temerile sale antimonarhiste, preşedintele Iliescu n-a scăpat atunci prilejul de a se despărţi clar de cultul ceauşist (si mai apoi Basist)… acordat Conducătorului Antonescu, aliatul lui Hitler…
