„Sfârșitul abundenței?
Când a fost abundență, vreodată, până și în bogatul Occident?”
`Momentul pe care îl trăim și pe care compatrioții noștri îl trăiesc alături de noi, poate fi structurat de o serie de crize, unele mai grave decât altele și am putea vedea destinul nostru ca unul în care trebuie să gestionăm permanent crize și urgențe.
Din punctul meu de vedere, cred că ceea ce suntem pe cale să trăim este mai degrabă o mare schimbare, o mare bulversare.
Mai întâi, pentru că trăim asta nu numai din această vară sau din ultimii ani, finalul a ceea ce pare ca abundență, aceea a lichidităților fără costuri și vom trage consecințele în ceea ce privește finanțele publice, dar lumea se reorganizează, pentru sfârșitului abundenței, a produselor tehnologiei care ni se păreau disponibile pentru totdeauna, am trăit asta în timpul perioadei covidului și o retrăim acum și mai puternic, ruperea lanțurilor valorice, raritatea unora sau altora dintre materiile tehnologice reapare, sfârșitul abundenței pământului sau a materiilor și aceea a apei, și aici avem de luat decizii pentru a trage toate consecințele”, a precizat Emmanuel Macron la prima reuniune a Consiliului de miniștri. (RFI)
Sfârșitul abundenței? Când a fost abundență, vreodată, până și în bogatul Occident? Abundență pentru cine? Că, după prăbușirea ”comunismului” sărăcia a crescut dramatic și în Vest, odată cu dezindustrializarea, delocalizarea producției, degradarea serviciilor publice, dereglementării și privatizărilor sălbatice.
Am scris despre asta: ce trăim acum este revanța capitalului față de muncă, revanșă începută în Estul european unde orice înseamnă ”stat social” a fost distrus cu metodă, iar exploatarea celor care trăiesc din muncă a atins cote demne de ”capitalismul sălbatic”.
Discursul lui Macron este semnul că revanșa se extinde și în Vestul Europei. Ce s-a întâmplat dramatic, de în câteva luni de zile se trece de la ”abundență” la lipsuri acute? Nimic!
Nu am trăit un dezastru tehnologic. Nici unul climatic. Nici unul energetic. Nu poate nimeni afirma că pe piața energiei este lipsă de ofertă, din cauze naturale.
Criza ofertei este artificială. Cum artificială este și criza ”alimentelor”. Sau cea a îngrășămintelor și a fertilizatorilor.
Totul este premeditat. Pentru ce, ei bine, dincolo de delirul celor care vor cât mai mulți bani, cu orice preț, eu nu văd alt proiect. Banii au luat mințile multora.
Crede cineva că în Ucraina este vorba despre valori, democrație, libertate? Nu! E vorba despre bani! Acum! Imediat! Nicio grijă față de viitor, nimic! Acum!
Nimeni nu-și pune probleme despre mâine! E ca și când viitorul a fost anulat!
În acest condiții e ridicol să crezi că există vreun stat capabil să țină sub control mulțimile furioase, dacă se se strânge prea mult cureaua. Cu toate astea, delirul se accentuează.
Să spui că epoca abundenței s-a încheiat, iar asta să apară alături de statistica miliardarilor, și analiza despre cum a crescut numărul lor în doi ani de zile, ei bine, e ca și când ai agita o capă roșie sub nasul unui taur deja furios. Dar cui îi pasă?
Autor: Constantin Gheorghe
Sursa: facebook.com
