O țară sufocată de micimea și prostia liderilor ei
Cât de puțin la minte să fii ca să distrugi tot, fără să ai cea mai mică idee despre ce a reprezentat arta și cultura într-o țară sufocată de micimea și prostia liderilor ei?
În urmă cu vreo doi ani, când încă mai consumam TV, am nimerit pe un post, la o emisiune, în care ședeau pe o canapea, vreo cinci dudui. Urlau una la alta, dând ochii peste cap, bătăile din genele ultra mega supradimensionate suplinind, cu succes, cred, lipsa aerului condiționat.
Pe altă canapea zăceau tolăniți, Ei. Suficienți, auriți, cu barbă și freze gelate. Ele reușeau, cu greu, să scoată niște sunete dezarticulate, din care am înțeles că toate se certau pentru unul din crai, iar el răspundea monosilabic și „abstract”.Am privit siderată, preț de câteva minute. Nu era nicio atenționare „că capodopera” dăunează grav sănătății mintale. Apoi am aflat că are un succes nebun și m-am prins că eu am probleme, neînțelegând adevărată „artă contemporană”.
Azi aflu că, în schimb, în curând, nu vom mai avea voie să ne uităm liniștiți, ci doar serios avertizați, la seria „B.D.”. Sau la „Operațiunea Monstrul”. „Nea Mărin Miliardar” va fi, probabil, interzis pentru că promovează un stil de viață nesănătos, din care lipsesc meniurile pe bază de alge și băuturile din sevă de cocotier. Filmele lui Mircea Daneliuc și Pintilie le vom salva, in extremis, pe un stick, ce va circula pe sub mână, manevrat cu mai mare atenție decât diamantele. „Toamna bobocilor” încalcă politicile privind egalitatea între sexele 28 și 34, iar „Coana Chirița” e prea ironică.
Sper să nu se oprească aici. Cărțile lui Augustin Buzura, arse. Cărțile lui Păunescu, la fel. Muzica lui Fugaru și Marcel Dragomir, interzisă. Angela Similea și Aurelian Andreescu declarați dușmani ai Noii revoluții. Scheciurile cu Toma Caragiu sper că vor fi catalogate toxice pentru mai tinerele generații.
Televiziunea Română să nu îndrăznească să reia vreo piesă de teatru, în care să apară Iordache și Dinică, niște comuniști, nu-i așa? Depășiții de Caramitru și Ovidiu Iuliu Moldovan, recitând Eminescu, ce oroare… Emisiunile lui Iosif Sava să fie și ele aruncate deîndată la gunoi, prea se cânta la pian acolo și se discuta despre cultură.
Cât de puțin la minte să fii ca să distrugi tot, fără să ai cea mai mică idee despre ce a reprezentat arta și cultura într-o țară sufocată de micimea și prostia liderilor ei? În care oamenii simpli jinduiau după cărți bune?
Îi mulțumesc Lui Dumnezeu că sunt muritoare și sper să nu Îl tenteze să mă trimită înapoi. La ce umor are și ce ghinionistă sunt, sigur m-aș reîncarna într-un funcționar responsabil cu cenzura. Voi fi nevoită, probabil, să analizez capodopera vreunui neînțeles, ce tratează conflictul mocnit între un cuplu de fierari betoniști, atei convertiți la confuncianism și soacrele lor (care inițial le-au fost socrii), pe tema numelui potrivit pentru porcușorul de Guineea, adoptat recent.
Acesta a fost un pamflet, dacă nu v-ați dumirit…
„À la guerre comme à la guerre!”
Cu ochii umeziți de emoție, precum fecioara ce își așteaptă mirele, Românica așteaptă venirea francezilor și americanilor. Suntem pregătiți să îi întâmpinăm cu fete botoxate și darnice. Jucătorii de albă neagră vor ieși din nou la lupta, să le ia câțiva euroi și dolărei fraților care ne apară. Rapsozii se vor grăbi să le cânte de bun venit, cu pâine și sare. Statul va sări cu tot felul de facilități, gen cauze de nepedepsire pentru soldații străini dacă mai calcă, din greșeală evident, un prăpădit de român.
Nu cred că există pe planetă asta o nație atât de slugarnică cum suntem noi. Pare că suntem o bărcuța găurită, lăsată în voia vântului și valurilor, fără țel și fără busola. Cum am putea fi altfel dacă ne-am distrus orice urmă de intelectualitate și decentă? Cum am putea să fim altceva decât slugile perfecte și supuse când promovăm numai incompetenți, hoți și impostori ce își urăsc cu strășnicie țara și neamul? Când adevăratul proiect de țară se cheamă “Sus minciuna”….
Am excelat la uciderea elitei și am dat lumii “mari exemple” Gherla, Sighet, Pitești. Învață cineva despre ele? Nu. Avem nevoie de Esca în cărțile de istorie. Am excelat la distrugerea unei economii, clădite pe sângele bunicilor și părinților. Învață cineva despre asta? Nu. Dar avem un milion de vizualizări ale poveștilor de alcov ale intelectualei și marii femei de afaceri Prodan.
Vin americanii să ne apere. O, ce veste minunată… Vom ieși la lupta și noi. Vom asigura liniștea sufletească a bravilor apărători, cu „fetițe dulci din București”. Vom curăța dormitoarele și vom lustrui bocancii. Vom face mămăligă și vom turna vinul în pahare.
La sfârșit, vom încerca să apărem, disperați, în poză de grup, strecurându-ne penibil, cum facem de zeci de ani, sfârșind cu o scatoalcă după cap și trimiși să mai aducem țigări. Nu ne întrebăm nicio clipă ce vom face dacă vor fi alții în poză de grup, iar noi să fim, din nou, doar pierderi colaterale. Nu cred, însă, că ne vor lua prizonieri. Știu din experiență înaintașilor că nu se pot baza pe noi. Îi vom trăda cu prima ocazie. Și le mai furăm și vodka…”.
Autor: Adriana Stoicescu
Sursa: art-emis.ro
