O sinteză uluitoare – CUR un cuvănt cu un inventar consistent!
Probabil românii au cea mai elaborată utilizare a cuvântului cur în comunicarea verbală.
Poți comunica aproape orice, folosind doar curul.
Un inventar exhaustiv (sau aproape):
a cădea în cur – a fi uluit
a sta pe cur – a ezita
a te mânca în cur – a provoca
a da din cur – a atrage atenția
a da cu curul – a face sex
a te durea în cur – a fi nepăsător
a te trage pe cur – a te eschiva
a sări de cur – a te enerva
a pupa în cur – a linguși
a mușca de cur – a agresa, a bârfi
a sta cu mâna-n cur – a sta degeaba
a veni cu mâna-n cur – a veni fără cadou
a-ţi băga un deget în cur – a te complica
a sta cu capul băgat în cur – a te ascunde, a nu te implica
a strânge din cur – a fi speriat, îngrijorat
a-ţi mânca de sub cur – a fi zgârcit
a fi cu curul în sus – a fi supărat
a fi cu morcovul în cur – a fi stresat, a te simți amenințat
față de cur – arogant
îţi rup curul – te aranjez, te bat
fără cur în pantaloni – foarte slab
mişcă -ţi curul! – tai-o! dispari!
a căuta și-n cur – a căuta peste tot
a-ţi pune curul la bătaie – a te expune unui pericol
a merge ca un cur – a merge prost
(cu varianta “substantivul” curului – ex.: politicienii curului – de slabă calitate, prost)
Şi ar mai fi, desigur, expresiile:
gura bate curul
cur obraznic
cald ca un cur de cloșca
Cu un asemenea bagaj obsesiv, nu e de mirare că ne interesează atât de mult ce face vecinul cu curul lui.
