Încă un test ratat de clasa politică – România tot la nivel de agricultură de subzistență!
În preajma sărbătorilor, ca un făcut, prețul produselor agroalimentare explodează. Fenomenul generează multe îngrijorări și explicații de tot felul. Pe fond, însă constatăm că România nu-și poate acoperi necesarul de consum și importa la greu produse pentru a-și hrăni populația.
Oferta internă este slaba iar importurile generează dezechilibre imposibil de controlat.
Strùctura de proprietate în agricultura românească este cu mari probleme.
Mai bine de 2,5 milioane de gospodării din mediul rural dețin sub un hectar de pământ, deci aproape un sfert din suprafața agricolă. Majoritatea acestora practica o agricultură de subzistență.
Nici cooperativele agricole, înființate pe baza Legii 566/2004, nu oferă o priveliște promițătoare.
In cele mai bine de 4 000 de cooperative înregistrate la nivel național, suprafața medie și numărul de lucrători sunt departe de performanta economică.
După studiile făcute de Uniunea Cooperativelor din Sectorul Vegetal,nivelul minim de rentabilitate al unei cooperative este de cel putin 3 000 de hectare, iar cel optim este între 8 500 -10 000 de ha.
In fapt, abia dacă ajungem la 10% din aceste praguri de rentabilitate/unitate. La număr mediu de acționari, stam tot „pe ghimpi”: abia 5,5 de membri/cooperativa.
Spre comparație, o cooperativa din Spania are de o sută de ori mai mulți acționari față de una din România.
O undă de speranță ne aduce, totuși, Planul Strategic Național de Dezvoltare a Agriculturii până în 2027, agreat recent și de UE .
De precizat, ca, in 2023, mai putem folosi, din exercițiul financiar trecut pe fonduri europene, aproape 3,1 mld. de euro, pentru investiții și redresare în agricultură.
Daca incetam cu voroveala și punem osul la treaba!
Prin PNS, România are la dispoziție pentru agricultură, până în 2027, fonduri nerambursabile de circa 6,7 mld. de euro,cu alocații extrem de avantajoase pentru cooperative în cazul în care acestea vor face investiții pentru dotări tehnice, în depozitare, comercializare prin rețele proprii sau procesarea produselor agricole.
În acest moment, cooperativele agricole din România au o cota de piata de 1,5-2 %. Daca vor fi susținute de către autoritățile publice, acestea, după aprecierea specialiștilor, vor putea atinge o cota de piata, prin 2030, de 25-30%, cu șanse mari în stimularea concurenței pe piata de profil și, prin urmare, in reducerea importurilor sau in dinamica prețurilor de consum la produsele agricole sau agroalimentare.
Fara aportul acestora, piața de profil nu se poate normaliza și nici reduce deficitul comercial sau cel de cont curent.
Fi-vom, oare, în stare de o asemenea ispravă!
Toma Pirau
