Home Editorial „Doamne Dumnezeule, parcă e o epidemie de viroză spirituală“!

„Doamne Dumnezeule, parcă e o epidemie de viroză spirituală“!

Editorial

mai 7, 2024

1 42

„V-a apucat pe toți sfînta streche“, Mirel Palada!

Ce face fetele?
V-ați vindecat de pioșenia gomoasă și falsă și enervant de ubicuă din aceste sfinte zile?
Doamne Dumnezeule, parcă e o epidemie de viroză spirituală. V-a apucat pe toți sfînta streche.
Sînt cîteva zile pe an în care pur și simplu nu ai ce face pe Internet, pe site-urile de știri, pe social media. În cazul meu, pe Facebook.
De Paște. O săptămînă întreagă! Creștini spoiți, consumatori vremelnici de Denii virtuale. De Crăciun și de Anul Nou. Iar o săptămînă întreagă! De 1 Decembrie. Patrioți de carton. Nu mai spun de ziua ta. Dacă mai ai și nume sfințibil, de ambele tale două zile. În loc să te bucuri, trebuie să gestionezi zeci de mesaje. Sute de mesaje. Zeci de telefoane.
Nici nu știi cînd ți-a trecut ziua, teoretic moment de bucurie. Mai rău, îți dorești să treacă mai repede.
Parcă îi apucă pe toți viroza de sfințenie. Vestitul “Fie ca”. Nu mai vezi nimic altceva pe Internet decît grețos de fățarnicul “
Toată lumea e lovită de o bruscă criză de pioșenie. Doar în zilele alea. E un soi de FOMO: Fear Of Missing Out. Frica să nu care cumva să fii considerat păgîn, eretic, ateu, nu „în rînd cu lumea”, dacă nu dai din tine din toți plămînii virtuali, în toate zările, vestitul “Fie ca” și toate celelalte onctuozități pentru mine grețoase, căci le simt fățarnice.
Puterea amplificatorului de comunicare și de informație în care ne băltește viața se simte amarnic.
Pe toate canalele pe care le accesăm, o năvală de pioșenie.
Pe Facebook, am ajuns să-mi fie dor de prostiile “obișnuite”, de pisici și de alte fleacuri viralo-cretine. Dar și mai enervantă e avalanșa pe canalele mai private, pe WhatsApp și pe SMS-urile obișnuite, acolo unde de regulă te hrănești din informația utilă, relevantă.
În loc să te uiți pe WhatsApp ce s-a mai întîmplat, cine ce a mai zis (după cum spuneam, frica aia FOMO), fluxul de informație îți este practic năpădit de “Fie ca”, “Lumină”, “Sărbători Fericite / Familie / Har / Grație”. Printre ele, stingher, rătăcit într-o baltă de “Fie ca”, mai scoate capul și cîte un mesaj normal la cap, sau – și mai important – necesar.
Trebuie să le pescuiești cu grijă, să nu-ți scape. Altă bătaie de cap. Altă pierdere de vreme.
Cele mai enervante, de departe, sînt acele persoane care nu iau legătura cu tine niciodată și care, brusc și dintr-o dată, se trezesc în aceste momente să se bage în seamă.
În mod ritualic, în mod enervant. Ia uite-l și pe ăsta. Și-a luat toată agenda la rînd și transmite mesaje de virtute.
Ce căutați în viața mea, ipocriților?
De ce îmi năpădiți realitatea cu bălăriile voastre patetice?
De ce-mi îmbîcsiți ochii și mintea? Aaaaah, de ce n-am zece vieți, Să te-njur, pioșenie de-o zi.
Să mă iertați, scuze, n-am găsit altă rimă.
Hristos a înviat!