Becali îi dă dreptate lui Johannis: „…aia era spioancă, e musulmancă si e piaza rea!”
Cristian Sima, fostul celebru olimpic „european” la Matematici, este omul care l-a descifrat din prima pe Marele Mut ! Adica, cel care l-a citit la fix pe Johannes a fost celebrul brooker Cristian Sima, pana sa o taie...out! Fostul olimpic stie multe, dar stie sa le si povesteasca! O marturie, chiar cartea sa de „Spovedanii”, pe care si-o apreciaza astfel: Cea mai frecvanta intrebare pe care am primit-o in ultima vreme este: de ce te spovedesti? Ce speri sa obtii cu spovedaniile tale? Recunosc ca aceste intrebari mi-au sporit dubiile si nu am reusit sa dau un raspuns care sa ma multumeasca. Poate nu e intimplator ca cel mai bun raspuns, cel mai aproape de crezul meu, l-am gasit tot la Cioran: «On ne devrait écrire des livres que pour y dire des chosesqu’on n’oserait confier à personne». Va dati seama ca si despre Klaus W.Johannis a gasit ce sa ne spuna, tocmai din proprie experienta… Au trecut de atunci cativa ani, cand nu stia nici KWJ ca va candida. …Chiar ca la intuit la fix:
„Odată ales preşedinte al Bursei din Sibiu, în aprilie 2011, am considerat necesar să discut personal cu edilul sibian. Întâlnirea la primărie mi-a aranjat-o Cătălin Predoiu, care mi-a şi dat sfaturi cum să-l abordez. La o bursă, nimeni nu poate cumpăra mai mult de 5%, cel puţin teoretic , după legea pieţei de capital. Pentru a dezvolta Bursa, aveam nevoie de acţionari, Cel mai mare acţionar sibian era Werner Kuehl, trezorierul lui Johannis la Frontul Democrat German.
După incidentul cu trădarea votului la Bursa de Marfuri, m-am prezentat la Klaus şi, între patru ochi, la el în birou, l-am întrebat direct dacă sunt binevenit, eu şi investitorii străini, în oraşul pe care-l administrează. Evident că i-am prezentat un plan de dezvoltare a Sibiului ca viitoare capitală financiară şi ce avantaje ar avea oraşul dintr-o bursă de marfuri europeană serioasă. Eu sunt foarte direct, iar el era foarte alunecos. I-am spus direct că protejatul (şi trezorierul) său s-a amestecat în trădarea de la vot şi mi-a spus foarte calm că se va informa.
Am încercat să abordez o conversaţie intelectuală cu primarul, de la cultură (voiam să organizez un concurs de vioară sponsorizat de Bursă), până la emiterea de obligaţiuni municipale pe care să i le vând prin Bursă şi cu care să-şi finanţeze proiectele.
Rar mi-a fost dat să văd pe cineva uitându-se prin mine fără să schiţeze niciun zâmbet sau încruntare. Am avut senzaţia că ori abia aşteaptă să se termine întâlnirea, ori era total blocat de ceea ce-i spuneam… Părerea mea, şi atunci, dar mai ales acum, după ce l-am văzut în campanie, e că Johannis nu vorbeşte rar pentru a câştiga timp de gândire, ci pentru ca nu reuşeşte să se concentreze şi să spună concis şi coerent ce vrea. Aduceţi-vă aminte de primul mesaj de după turul I: “Acum ştim că am rămas doi în cursă, eu şi domnul Ponta”... Această frază a spus-o pentru că nu reuşea să scoată o idee coerentă şi asta îl apăsa.
Am plecat de la Johannis din Primărie cu promisiunea că voi fi sunat înapoi şi că vom continua discuţia. Aştept şi azi să fiu sunat! Poate i-am făcut impresia unui escroc financiar sau poate am folosit prea multe cuvinte mai deosebite deodată… Cu timpul,fiind presedinte, vom afla! Johannis are, însă, si o calitate, e poate singurul primar care nu negociază. Din relatările sibienilor care au avut afaceri cu el, ori îţi spune “da” din prima, ori rămâne “nu” şi nu negociază. Este un lucru bun, atipic pentru noi, românii, dar pe care saşii îl au în sânge. În acelaşi timp, Johannis este un adept al averii, al transmiterii acesteia catre generaţii,dar şi al economiei.E un zgarcit…
Johannis nu se îmbracă, precum Carmen cu ultimele branduri, dar la el în antecameră găseşti o bibliotecă cu cărţi rare, piesele de mobilier ale Primariei,care sunt alese cu mult bun gust şi au o vechime de peste 150 de ani. Este de departe primăria cu bun gust din ce am văzut eu prin ţară, şi am văzut ceva primării. Un alt aspect important. Nu am văzut la Johannis acea cohorta de profitori care să-i roiască în jur şi nici agitaţia din alte urbe, semn că lucrurile sunt bine „aranjate” şi bine organizate. Când am fost la el în audienţă, nu era coadă, nu era nimeni pe holuri, o linişte desăvârşită domnea peste tot, deci “teoria lucrului bine făcut” are pe ce să se bazeze. E drept, cred că la el e lucru “bine organizat”, şi când nu e “bine făcut”, e… organizat foarte bine, chiar să fie… prost făcut.
E foarte importantă etnia din care provine, dacă vrem să-i înţelegem reacţiile. Când a spus “ghinion”, el spunea asta ca neamţ. Adică e un ghinion că ceilalţi, profesori ca şi el, nu s-au descurcat să aibă 6 case. Neamţul strânge cureaua şi doreşte să facă avere, să strângă active, Pentru unul ca Johannis, destul de limitat în plasamente financiare, casele şi pământul sunt mai importante chiar decât vacanţele sau bijuteriile de la Graaf.
Este esenţial să-l privim aşa cum el ne priveşte ca romani , lăsând, evident, la o parte discuţia dacă averea sa este cinstit şi corect acumulată.NU E ! Că doar Krupp, Quandt sau mai ştiu eu ce familii germane au făcut averile cinstit, ba chiar au călcat pe mii de cadavre pentru ele. Să facem şi la Klaus un exerciţiu de imaginaţie şi să vedem ce viitor ne poate aduce. Johannis nu va trăda principiile sale, dar nici nu va putea să fie flexibil, în caz de forţă majoră.E convins ca are intodeauna, nu doar noroc,dar si dreptate…
Nu va fi un nou Carol I, pentru că nu are cultura, anvergura şi educaţia unui Hohenzolern. Problema mare apare în caz de criză. Klaus nu îşi va lua consilieri deştepţi, el este cultural şi profesional complexat, a rămas un mediocru profesor de fizică de liceu. Nu are umor şi asta e tragic la români.. În cazul unei conflagraţii, va alege sigur spre Vest, dar nu va fi un interlocutor simpatic nici măcar pentru d-na Merkel…. Îl vom vota pe Klaus doar pentru că acest popor se trădează de sute de ani şi, aşa cum istoria a demonstrat, doar un neamţ poate avea coloană vertebrală.
Poate între timp vom găsi un corespondent integru, ca Mareşalul Antonescu, abil ca Iuliu Maniu şi cu principiile Brătienilor. Aşa, vom putea să avem şi un neamţ la Cotroceni, fără să ne pese ce face el acolo. Dacă nu iubiţi trădarea şi dacă nu sunteţi avizi de surprize de proporţii în politica românească, Klaus Werner Johannis e cea mai bună alegere. Dar nu vă aşteptaţi la minuni! Nu mută munţii, doar îi „păzeşte” pe cei care taie padurile….”
După incidentul cu trădarea votului la Bursa de Marfuri, m-am prezentat la Klaus şi, între patru ochi, la el în birou, l-am întrebat direct dacă sunt binevenit, eu şi investitorii străini, în oraşul pe care-l administrează. Evident că i-am prezentat un plan de dezvoltare a Sibiului ca viitoare capitală financiară şi ce avantaje ar avea oraşul dintr-o bursă de marfuri europeană serioasă. Eu sunt foarte direct, iar el era foarte alunecos. I-am spus direct că protejatul (şi trezorierul) său s-a amestecat în trădarea de la vot şi mi-a spus foarte calm că se va informa.
Am încercat să abordez o conversaţie intelectuală cu primarul, de la cultură (voiam să organizez un concurs de vioară sponsorizat de Bursă), până la emiterea de obligaţiuni municipale pe care să i le vând prin Bursă şi cu care să-şi finanţeze proiectele.
Rar mi-a fost dat să văd pe cineva uitându-se prin mine fără să schiţeze niciun zâmbet sau încruntare. Am avut senzaţia că ori abia aşteaptă să se termine întâlnirea, ori era total blocat de ceea ce-i spuneam… Părerea mea, şi atunci, dar mai ales acum, după ce l-am văzut în campanie, e că Johannis nu vorbeşte rar pentru a câştiga timp de gândire, ci pentru ca nu reuşeşte să se concentreze şi să spună concis şi coerent ce vrea. Aduceţi-vă aminte de primul mesaj de după turul I: “Acum ştim că am rămas doi în cursă, eu şi domnul Ponta”... Această frază a spus-o pentru că nu reuşea să scoată o idee coerentă şi asta îl apăsa.
Am plecat de la Johannis din Primărie cu promisiunea că voi fi sunat înapoi şi că vom continua discuţia. Aştept şi azi să fiu sunat! Poate i-am făcut impresia unui escroc financiar sau poate am folosit prea multe cuvinte mai deosebite deodată… Cu timpul,fiind presedinte, vom afla! Johannis are, însă, si o calitate, e poate singurul primar care nu negociază. Din relatările sibienilor care au avut afaceri cu el, ori îţi spune “da” din prima, ori rămâne “nu” şi nu negociază. Este un lucru bun, atipic pentru noi, românii, dar pe care saşii îl au în sânge. În acelaşi timp, Johannis este un adept al averii, al transmiterii acesteia catre generaţii,dar şi al economiei.E un zgarcit…
Johannis nu se îmbracă, precum Carmen cu ultimele branduri, dar la el în antecameră găseşti o bibliotecă cu cărţi rare, piesele de mobilier ale Primariei,care sunt alese cu mult bun gust şi au o vechime de peste 150 de ani. Este de departe primăria cu bun gust din ce am văzut eu prin ţară, şi am văzut ceva primării. Un alt aspect important. Nu am văzut la Johannis acea cohorta de profitori care să-i roiască în jur şi nici agitaţia din alte urbe, semn că lucrurile sunt bine „aranjate” şi bine organizate. Când am fost la el în audienţă, nu era coadă, nu era nimeni pe holuri, o linişte desăvârşită domnea peste tot, deci “teoria lucrului bine făcut” are pe ce să se bazeze. E drept, cred că la el e lucru “bine organizat”, şi când nu e “bine făcut”, e… organizat foarte bine, chiar să fie… prost făcut.
E foarte importantă etnia din care provine, dacă vrem să-i înţelegem reacţiile. Când a spus “ghinion”, el spunea asta ca neamţ. Adică e un ghinion că ceilalţi, profesori ca şi el, nu s-au descurcat să aibă 6 case. Neamţul strânge cureaua şi doreşte să facă avere, să strângă active, Pentru unul ca Johannis, destul de limitat în plasamente financiare, casele şi pământul sunt mai importante chiar decât vacanţele sau bijuteriile de la Graaf.
Este esenţial să-l privim aşa cum el ne priveşte ca romani , lăsând, evident, la o parte discuţia dacă averea sa este cinstit şi corect acumulată.NU E ! Că doar Krupp, Quandt sau mai ştiu eu ce familii germane au făcut averile cinstit, ba chiar au călcat pe mii de cadavre pentru ele. Să facem şi la Klaus un exerciţiu de imaginaţie şi să vedem ce viitor ne poate aduce. Johannis nu va trăda principiile sale, dar nici nu va putea să fie flexibil, în caz de forţă majoră.E convins ca are intodeauna, nu doar noroc,dar si dreptate…
Nu va fi un nou Carol I, pentru că nu are cultura, anvergura şi educaţia unui Hohenzolern. Problema mare apare în caz de criză. Klaus nu îşi va lua consilieri deştepţi, el este cultural şi profesional complexat, a rămas un mediocru profesor de fizică de liceu. Nu are umor şi asta e tragic la români.. În cazul unei conflagraţii, va alege sigur spre Vest, dar nu va fi un interlocutor simpatic nici măcar pentru d-na Merkel…. Îl vom vota pe Klaus doar pentru că acest popor se trădează de sute de ani şi, aşa cum istoria a demonstrat, doar un neamţ poate avea coloană vertebrală.
Poate între timp vom găsi un corespondent integru, ca Mareşalul Antonescu, abil ca Iuliu Maniu şi cu principiile Brătienilor. Aşa, vom putea să avem şi un neamţ la Cotroceni, fără să ne pese ce face el acolo. Dacă nu iubiţi trădarea şi dacă nu sunteţi avizi de surprize de proporţii în politica românească, Klaus Werner Johannis e cea mai bună alegere. Dar nu vă aşteptaţi la minuni! Nu mută munţii, doar îi „păzeşte” pe cei care taie padurile….”
