Alegerile europarlamentare şi referendumul particular al lui Klaus Iohannis s-au soldat cu nişte rezultate neverosimile. Atât de neverosimile, încât par chiar foarte dubioase. Toţi sociologii, altfel oamenii cei mai disciplinaţi şi supuşi Sistemului, s-au înşelat pe toată linia.
Asta dovedeşte ce? Că şefii lor i-au depăşit în înşelătorie, în mistificare, şi i-au înşelat şi pe ei, pe sociologi.
Votul pentru UDMR în câteva judeţe din Moldova (Vaslui, Botoşani) şi din sudul ţării (Ialomiţa, Giurgiu, Olt, Călăraşi), în care nu există alegători maghiari ai UDMR (UDMR e doar o organizaţie etnică!), a pus sub lumina reflectoarelor softul cu care s-a lucrat puţin cam tembel.

PSD e istorie, USR-Plus e „în marș”

Dar să luăm rezultatele aşa cum ne-au fost livrate de cei care ne guvernează de fapt. Care evident că nu sunt guvernul Vioricăi Dăncilă, cu al său ministru de Interne, Carmen Dan, tot din Teleorman, ca şi Viorica Dăncilă şi mai ales Liviu Dragnea. 
E limpede, PSD a pierdut foarte multe procente faţă de alegerile din 2016 pentru Parlamentul României, ALDE, asociatul său, nu a trecut pragul, iar marele câştigător e partidul urmaşilor securiştilor şi comuniştilor, copii şi nepoţi cu diplome, USR-Plus.

Dar mari câştigători sunt şi PRO România lui Ponta, Tudose, Corina Creţu şi ceilalţi transfugi din PSD, UDMR şi PMP-ul lui Băsescu (europarlamentar, vă rog !), care puteau foarte bine să nu treacă pragul de 5 %. Asta dacă îl vor fi trecut într-adevăr.
Dar marea mistificare vine din confuzia pe care Sistemul, prin presa sa mainstream, prin televiziuni, dar şi prin pseudo-altermedia, a instilat-o mincinos, cum că, după aceste scoruri la europarlamentare şi pentru referendum, trebuie neapărat să i se dea lui Iohannis un nou guvern al său. Să guverneze şi el cât de cât, nu numai să doarmă, să vorbească împiedicat şi să se plimbe prin lume şi la Sibiu. Pentru că va trebui reales. E şi el o opţiune. Şi doar cu rezultatele prea de tot surprinzătoare, mai ales cu prezenţa la vot, nu există încă o bază convingătoare.

Dincolo de mistificările din interpretarea rezultatelor, s-au produs totuşi multe mutări importante. Europarlamentarele nu sunt alegeri interne, Parlamentul European e încă perceput ca un congres al babelor (precum cel de la Viena din 1815), unde nu se decide nimic.
Cu toate acestea, europarlamentarele se constituie într-un mare sondaj, unul în mărime naturală, care poate schimba major percepţia asupra eşichierului politic intern. Astfel, Liviu Dragnea (a şi fost întemniţat a doua zi), Călin Popescu Tăriceanu sau Gabriela Vrânceanu Firea (17 % pentru PSD în Bucureşti contra 41 % USR-Plus) nu vor mai candida la alegerile prezidenţiale de la sfârşitul acestui an. Sau vor candida degeaba. Desigur, Liviu Dragnea e out.
Laura Codruţa Kövesi a pierdut şi ea, probabil definitiv, trenul prezidenţialelor pentru că nu s-a implicat deloc în această campanie electorală. Candidatul USR-Plus va fi Dacian Cioloş, un alt lider USR sau un independent.

Tot un independent a propus fostul preşedinte PSD Adrian Năstase pentru partidul său. Pentru că ar fi dezastruos să se prezinte cu actualul prim-ministru PSD, Viorica Dăncilă, care, pentru câteva zile sau, poate, câteva săptămâni, va fi principalul beneficiar al morţii politice subite a patronului ei, Liviu Dragnea.
Acesta a pierdut într-un timp record totul şi, probabil, pentru totdeauna. În iunie, după decizia CCR pe completurile de trei judecători, poate fi şi eliberat. Pentru fostul preşedinte PSD vine din urmă şi dosarul Tel Drum, muşamalizat sau moşmondit de DNA atâta vreme.

PSD e în groapă, iar Klaus Iohannis e pe culmi. 
Lucrurile se pot schimba până la alegerile prezidenţiale. Candidatul cel mai puternic pentru prezidenţiale se prefigurează a fi, de fapt, Dacian Cioloş, pe modelul lui Emmanuel Macron în Franţa. La fel cum USR-Plus are toate şansele să repete performanţa LREM (La République En Marche!), partidul lui Macron. Dar pentru asta USR-Plus are nevoie de anticipate, are nevoie să apropie cât mai mult alegerile parlamentare de cele prezidenţiale. De aceea insistă USR-Plus pentru anticipate, strategia e destul de transparentă.

Pe scurt, după aceste spectaculoase alegeri europarlamentare (cu referendumul iohannist cu tot), reale sau manipulate, PSD pare a fi deja istorie, iar partidul viitorului este USR-Plus. Că ne place sau nu. 
Strategia scamatorilor globali care conduc azi România, împreună cu servanţii lor locali, „factorul intern”, se vede din avion. Dacă au reuşit deja în Franţa, e greu de crezut că nu vor reuşi şi în România. 
Cine să li se opună ? PSD, cu Viorica Dăncilă, şi Antena 3 ?!

Petru ROMOȘAN

Adrian Năstase a lansat, luni, un apel către social-democrați pentru reformarea PSD, în contextul pierderii alegerilor europarlamentare. Fostul premier a făcut o petiție on-line pentru reformarea partidului, precizând că inițiativa nu este o disidență în interiorul formațiunii.

„Apel către social-democrați, Noi, semnatarii acestui apel, ne adresăm actualilor și foștilor membri ai Partidului Social Democrat, simpatizanților acestuia, tuturor celor care împărtășesc valorile social-democrației, precum și celor care consideră că România are nevoie, in continuare, de un partid politic de stânga modern si puternic. În fața eșecului politic al PSD în alegerile pentru Parlamentul European, considerăm că este datoria noastră morală să sprijinim principalul partid al stângii să iasă din criza în care se află”, arată Adrian Năstase, în textul petiției postate pe blogul personal.

Acesta precizează că acest grup de inițiativă al social-democraților nu dorește crearea unei disidențe în interiorul PSD și nu vizează obținerea unor funcții în partid.

„O spunem cu tărie, pentru a evita confuziile: nu suntem o disidență în interiorul PSD, nu dorim să constituim un partid în interiorul partidului. Nu suntem animați de dorința de a dobândi înalte demnități în statul român. Nu suntem noi cei care trebuie să personifice adaptarea PSD la noile realități. Însă, dorim și credem că este posibilă reformarea Partidului Social Democrat, pentru a juca în continuare un rol decisiv pentru progresul României. Misiunea uriașă a reclădirii stângii românești are nevoie de toate resursele umane disponibile, de toate mințile și sufletele oamenilor de stânga. Suntem împotriva oricăror acțiuni de revanșă ori răzbunare. „Să mergem împreună!” este și dorința noastră sinceră”, potrivit sursei citate.

Redăm în integralitate textul Apelului ce însoțește petiția:

Apel către social-democrați
Noi, semnatarii acestui apel, ne adresăm actualilor și foștilor membri ai Partidului Social Democrat, simpatizanților acestuia, tuturor celor care împărtășesc valorile social-democrației, precum și celor care consideră că România are nevoie, in continuare, de un partid politic de stânga modern si  puternic.

În fața eșecului politic al PSD în alegerile pentru Parlamentul European, considerăm că este datoria noastră morală să sprijinim principalul partid al stângii să iasă din criza în care se află.

O spunem cu tărie, pentru a evita confuziile: nu suntem o disidență în interiorul PSD, nu dorim să constituim un partid în interiorul partidului. Nu suntem animați de dorința de a dobândi înalte demnități în statul român. Nu suntem noi cei care trebuie să personifice adaptarea PSD la noile realități. Însă, dorim și credem că este posibilă refondarea Partidului Social Democrat, pentru a juca în continuare un rol decisiv pentru progresul României. Misiunea uriașă a reclădirii stângii românești are nevoie de toate resursele umane disponibile, de toate mințile și sufletele oamenilor de stânga. Suntem împotriva oricăror acțiuni de revanșă ori răzbunare. „Să mergem împreună!” este și dorința noastră sinceră.

Refondarea PSD se poate realiza doar dacă sunt înțelese și asumate cauzele crizei în care se află. Nu rezultatele scrutinului din 26 mai a.c. sunt cauza crizei, ci pierderea confruntării electorale a fost consecința inevitabilă a politicilor PSD din ultimii ani. PSD are nevoie de refondare, pentru a supraviețui, deoarece criza sa are patru dimensiuni esențiale: de identitate, de management, de resurse umane și comunicațională.

După câștigarea alegerilor parlamentare din 2016, PSD s-a aruncat, total nepregătit, într-o luptă pentru schimbarea justiției penale. În locul unor necesare schimbări de sistem (si nu, in principal, de persoane) care să fie asumate și explicate public, s-a procedat prin măsuri luate pe ascuns, lipsite de explicații credibile. Ca atare, percepția inițială s-a transformat în credință: PSD nu urmărește corectarea numeroaselor abuzuri din justitie, ci dobândirea impunității pentru unii din liderii săi. Manifestațiile de protest din 2017-2018, din țară și străinătate, au determinat acumularea unui val uriaș de ură împotriva PSD, care s-a „descărcat” cu ocazia alegerilor europarlamentare. Schimbarea a două guverne care  nu și-au asumat măsuri nepopulare în domeniul politicii penale au fost lovituri puternice pentru credibilitatea PSD.

Criza de identitate s-a adâncit prin preluarea unor instrumente din arsenalul Dreptei politice. Până la așa-numitul „referendum pentru familia tradițională” PSD nu a promovat măsuri prin care să fie divizată societatea. Spre deosebire de Traian Băsescu și Klaus Iohannis, care au utilizat instrumentul referendumului, în trecut PSD a negociat marile probleme din societate, a propus politici integrative și abordări consensuale, nu a divizat prin întrebări tranșante asupra unor chestiuni foarte complexe. Eșecul referendumului pentru familia tradițională a pregătit psihologic rezultatul alegerilor europarlamentare.

Impactul electoral devastator l-a avut însă retorica suveranistă, prin care s-a creat percepția că PSD dorește „ruptura de Europa”. Mesajele critice la adresa Uniunii Europene (unele intemeiate – dublul standard, „conditionalitătile „democratice”, MCV, Shengen), a străinilor, retorica etnocentrică au produs o fractură traumatică în tradiția proeuropeană și multiculturală a identității PSD. Rezumată într-un mod brutal, credința în societate a devenit următoarea: „PSD ar fi în stare să scoată România din Uniunea Europeană, doar pentru a-și rezolva ei probleme penale!”. În fața percepției unui pericol vital pentru viața lor, o parte din votații stângii au mizat pe Pro România, iar restul societății s-a mobilizat pentru a apăra ceea ce consideră a fi principala realizare a ultimilor trei decenii: aderarea la Uniunea Europeană.

În acest context politic, chiar măsurile pozitive privind creșterea salariilor și pensiilor și-au pierdut din impactul electoral, deoarece nu au fost percepute drept instrumente ale unei viziuni social-democrate asupra societății, ci o mită electorală ascunsă. Așa se și explică faptul că o bună parte a beneficiarilor politicilor sociale ale PSD nu s-au simțit datori să-l apere electoral.

Criza de conducere a PSD a lovit deopotrivă în imaginea publică a social-democraților și în militantismul membrilor de partid. Într-un ritm rapid și brutal, democrația internă a fost suspendată în PSD, iar cei care au dorit revenirea la normalitate au fost considerați „puciști”, „securiști”, nu colegi de partid care au o altă viziune, legitim a fi exprimată. S-a format un mecanism decizional prin care conducerea autocratică și unipersonală era prost disimulată prin pseudo-unanimități. Lașitatea colectivă a cuprins nu doar conducerea centrală a PSD, ci s-a întins ca o molimă până în organizațiile locale. Epurările și marginalizarea unor lideri naționali ai PSD au avut corespondent și în organizațiile locale de partid, ceea ce a scăzut în mod inevitabil performanța lor.

Criza resurselor umane este consecința directă a crizei de management politic. Criteriul competenței politice și profesionale a fost suprimat, fiind înlocuit cu logica „recompensei” și „pedepsei”. Organizațiile de partid sau persoanele considerate a fi apropiate de Lider erau recompensate, toți ceilalți erau marginalizați sau chiar excluși. Această stare de lucruri a avut trei consecințe importante: în PSD nu s-au mai înscris intelectuali sau oameni cu recunoaștere profesională, care sunt esențiali pentru o guvernare de succes; intelectualii din PSD au preferat „exilul intern”, dorind să-și păstreze intactă credibilitatea, prin tăcere; PSD și-a pierdut prestigiul de a putea asigura guvernări competente.

Corolarul celor trei crize anterioare este criza comunicațională. Politica fostului lider al PSD s-a dorit a fi promovată și apărată de persoane care nu erau în măsură să câștige simpatia publicului. După cum se știe, PSD a investit resurse în comunicarea în spațiul virtual, însă eficiența acesteia nu putea fi decât limitată, din cauza conținutului transmis și a credibilității reduse a comunicatorilor.

Consecința celor patru crize, descrise succint anterior,  a fost pierderea unui milion de votanți în 30 de luni. Dacă înfrângerea electorală ar fi survenit în contextul unei crize economice, iar partidul ar fi luat măsuri corecte dar nepopulare, PSD ar fi avut fundamentul moral al renașterii politice. Eșecul electoral s-a transformat insă într-o catastrofă politică pentru că a survenit în contextul creșterii economice, a optimismului social dublat de pesimism politic. Dacă PSD nu va avea voința vitală de a se reinventa, îl așteaptă nu doar pierderea alegerilor prezidențiale, ci  el va putea fi spulberat în alegerile locale și, ulterior, la scrutinul pentru Parlamentul României.

Noi, semnatarii acestui mesaj politic, suntem conștienți de consecințele negative pentru România ale unui colaps al PSD la următoarele scrutine. Nu doar că implicarea partizană a lui Klaus Iohannis ar fi mai fățișă și mai sfidătoare, dar un guvern de coaliție al PNL/Alianței 2020 USR-PLUS va readuce România în epoca instabilității politice, a certurilor permanente, după modelul Convenției Democratice și al Alianței „Dreptate și Adevăr”. Alternativa la acestea trebuie să fie o guvernare modernă, eficientă și incluzivă cu PSD pivot central, la care să se ralieze alte forțe politice progresiste.

Noi, autorii acestui apel, avem curajul speraței că PSD nu este „condamnat de istorie”, dimpotrivă, că principalul partid al țării poate fi salvat prin refondare. Suntem conștienți de dificultatea acestei provocări, cu atât mai mult cu cât în interiorul PSD mai există speranța naivă că social-democrații vor putea simula transformarea și lucrurile se vor desfășura la fel ca în trecut. În 26 mai electoratul a transmis că dorește o revoluție politică, iar PSD a devenit ținta acesteia. Dacă nu este asumat acest adevăr, dacă legăturile de solidaritate din PSD nu se refac, idealurile de justiție socială, egalitate și democrație socială din interiorul societății își vor găsi alte reprezentări politice la viitoarele scrutine electorale. Asumarea unui proces de refondare dă o nouă șansă partidului care a realizat aderarea la NATO a României, a reușit eliminarea vizelor și finalizarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană.

Noi, semnatarii acestei scrisori, considerăm că propunerile noastre pentru refondarea PSD nu au valoarea unor adevăruri evanghelice, ci sunt doar o primă contribuție la o dezbatere pe care o dorim tot mai amplă și profundă, la finalul căreia Stânga să-și recapete vitalitatea, capacitatea de a guverna profesionist iar optimismul să revină în mințile și inimile românilor, oriunde ar locui și munci ei:

Definirea identității PSD. Stânga românească a avut succes atunci când a reușit să le dea sentimentul apartenenței la aceeași comunitate politică locuitorilor din lumea satelor și orășenilor cosmopoliți, muncitorilor industriali și intelectualilor, lucrătorilor în companiile multinaționale și funcționarilor publici. Miza strategică a PSD este să reprezinte în continuare generația Revoluției, însă trebuie să atragă de partea sa și generația Erasmus. Cu toții, seniori, elevi, studenți sau tineri aflați la început de carieră au nevoie de politicile de solidaritate și echitate pe care le poate aduce doar un partid social-democrat.

Politica urii și divizării trebuie să înceteze, deoarece români, maghiari, sasi, romi sau alte etnii suntem cu toții cetățeni ai României. „Străinii” nu trebuie considerați dușmani, ci ființe umane care adesea ne pot ajuta, de la care putem învăța sau cărora le putem demonstra calitățile noastre.

Stânga democratică mizează în mod fundamental pe justiția socială, iar politica penală are rolul de asigura protecția societății împotriva îmbogățirii nemeritate ori a abuzului de putere. Intruziunea serviciilor secrete în viața civilă ori acțiunea deasupra legii a celor chemați să o aplice nu poate fi rezolvată prin tranzacționism sau prin culpabilizarea colectivă a instituțiilor. Soluția este o discuție transparentă și responsabilă, dublată de decizii predictibile, principiale și ferme.

Pentru PSD este esențial să reafirme faptul că statul-națiune rămâne principala structură de protecție a comunității naționale, iar orice transferuri de suveranitate către instituțiile comunitare se poate face doar simultan cu asigurarea mecanismelor de control democratic. Subsecvent, în relația cu Uniunea Europeană va sprijini forțele politice favorabile întăririi solidarității europene, inclusiv politicile de coeziune în viitorul Cadru Financiar Multianual.

Revigorarea guvernării. Principala așteptare a cetățenilor față de PSD este să asigure o guvernare transparentă și eficientă. Guvernarea are nevoie deopotrivă de noi nume și de noi idei. Auditul intern al performanțelor administrării țării devine un pas obligatoriu în vederea relansării activității. Noua echipă și programul de guvernare adaptat realităților ar trebui să asigure nu doar oprirea hemoragiei electorale, ci inversarea tendințelor, pentru a putea câștiga alegerile locale. După alegerile parlamentare, PSD trebuie să fie în măsură să formeze o nouă coaliție de guvernământ.

Deschiderea spre societate. PSD are nevoie de o autentică deschidere spre societate, atât prin primirea de noi membri cât și prin preluarea ideilor care vin de la cetățeni. Considerăm utilă introducerea unui sistem de alegeri interne pentru desemnarea candidaților în alegerile locale.

În mod fundamental însă, deschiderea spre societate trebuie să se manifeste sub aspectul politicilor promovate. PSD trebuie să găsească soluții constituționale și realiste care să permită votul tuturor cetățenilor, din țară și străinătate.

Întărirea democrației interne și o politică de resurse umane centrată pe competențe. Noua structură de organizare internă trebuie să permită PSD atât luarea cu rapiditate a deciziilor cât și să ofere garanția caracterului lor democratic. Simultan, reinstaurarea criteriului competenței politice și profesionale ar putea mobiliza militanții partidului, atât pe  cei cu vechime în partid, cât și pe cei care ar urma să fie invitați sa facă parte în baza prestigiului de care se bucură în societate.

Un nou stil de comunicare. PSD a fost înfrânt electoral pentru că s-a bazat pe rețelele interne de comunicare și pe canale mass-media cu un public restrâns. Comunicarea în spațiul virtual a fost coordonată de la nivel central, însă a fost prea puțin bazată pe convingere și militantism. Pentru a reuși, PSD trebuie să devină o „organizație care comunică singură”, în care rolul esențial îl au nu funcționarii de partid, ci militanții și mai ales simpatizanții stângii progresiste.

Refacerea legăturilor cu social-democrația internațională. Situația umilitoare de „înghețare” a relațiilor cu Partidul Socialiștilor Europeni nu doar că trebuie să înceteze imediat, însă PSD trebuie să se implice mult mai ferm în acțiunile stângii europene, inclusiv în privința dezbaterilor ideologice. Refacerea relațiilor cu stânga internațională poate ajuta PSD și în următoarele bătălii politice interne, deoarece este de anticipat ca Popularii și Liberalii să sprijine partidele naționale afiliate. Ieșirea din izolarea politică internațională va ajuta social-democrația din România să spargă zidul de ură care s-a manifestat cu ocazia alegerilor europene.

Într-o scrisoare deschisă, noi, semnatarii mesajului, suntem conștienți că nu putem analiza complexitatea crizei în care se află PSD, la fel cum nu putem propune toate măsurile de care este nevoie pentru refondarea stângii românești. Nutrim speranța că demersul nostru va găsi ecourile necesare în rândurile stângii românești, fiind urmat de decizii dificile dar necesare, care insă – subliniem – nu ne aparțin nouă, ci celor aflați în conducerea actuală a  PSD.

Cu speranța că PSD va merge în direcția așteptărilor societății românești, având sentimentul datoriei împlinite,

Adrian Năstase

Dezvăluirea șoc privind cazul Dragnea:
Știu cine a dat comanda. Arestarea lui a făcut și face parte dintr-un plan

Dezvăluirea momentului după arestarea lui Liviu Dragnea. Un fost director SPP, Dumitru Iliescu, transmite marți, într-o amplă postare pe Facebook că liderul PSD urma să fie condamnat indiferent de rezultatul alegerilor, deoarece „arestarea lui a făcut și face parte dintr-un plan bine gândit și pus la punct de forțe externe în colaborare cu cele interne aservite, de destructurare a PSD-lui, plan inițial cu ani în urmă, dar reactualizat permanent”.
Dumitru Iliescu spune că ştie cine a dat comanda, dar nu va da nume, pentru că nu are elementele de probă necesare. Mai mult, acesta a adăugat că „cei care s-au ocupat de soluționarea acestui dosar și de condamnarea liderului PSD nu au fost decât cei din conducerea actuala a SRI”, a mai spus Iliescu.

Prezentăm mai jos postarea integrală de Facebook a fostului şef SPP:
„PSD, INTRE DEZASTRU SI REVIGORARE

CONDAMNARE POLITICA?
S-au inchis urnele de vot, a inceput numararea, si rezultatul a venit ca o lovitura napraznica, PSD in pozitia a doua, cu o pierdere procentuala majora. Si, cum nu era de ajuns ca primisera lovitura de baros a electoratului, a venit si a doua: arestarea liderului formatiunii politice, Liviu Dragnea!
Unii sustin ca nu este nicio conexiune intre cele doua, si multi o sa-i creada, eu insa nu pot sa o fac pentru ca, spre deosebire de ei, am avut privilegiul de a avea acces la informatii care mi-au permis sa vad lucrurile dintr-un alt unghi, sa vad realitatea curatata de propaganda ostila social-democratilor, de fake-news.

Multi isi pun intrebarea daca in ceea ce-l priveste pe Dragnea condamnarea a fost normala, legala, sau a fost una politica, iar eu le raspund cu deplina convingere ca a fost una comandata, si solutia data anterior zilei de 27 Mai. Desi stiu cine a dat comanda, nu voi da nume, pentru ca nu am elementele de proba necesare, dar stiu cine s-a ocupat de ducerea ei la indeplinire, si de aceasta data am suficiente elemente.

Cei care s-au ocupat de solutionarea acestui dosar si de condamnarea liderului PSD, nu au fost decat cei din conducerea actuala a SRI.

Pe data de 24 Aprilie 2019 am primit informatia ca s-a luat decizia de catre cei din completul de judecata, sub presiunea celor de la SRI, sa se mentina solutia data in prima instanta. Cum nu fac demersuri sa informez opinia publica pana cand nu verific corectitudinea informatiilor, am asteptat confirmarea lor, si ea a venit dupa cateva zile.
Convins fiind suta la suta ca asa stau lucrurile, l-am apelet la telefon pe unul din liderii de la varful partidului, foarte apropiat domnului Dragnea, si i-am spus ca acesta va fi condamnat, ca deja s-a luat decizia, iar solutia va fi ca cea de la fond, si ca este bine sa ia masurile pe care le considera necesare. Mi-a raspuns ca nu crede ca asa se vor derula lucrurile, si sunt convinsi ca liderul lor va fi achitat, dandu-mi argumentele care sustineau aceasta afirmatie. Am ramas in cumpana daca sa fac publice sau nu informatiile pe care le aveam, si am ales varianta sa nu le fac, desi persoana respectiva mi-a sugerat acest lucru, crezand ca poate nu am toate elementele pe care le au ei, dar si posibilitatea ca judecatorii sa se fi razgandit si sa nu tina cont de presiunile facute asupra lor. Dupa aceea am avut discutii cu inca doi prieteni carora le-am spus cum vor evolua lucrurile, si asa s-a intamplat.
Initial se hotarase sa se dea solutia inainte de alegeri, dar si-au dat seama ca o asemenea masura poate crea o emotie colectiva favorabila PSD si au decis sa o amane pana dupa scrutin. Cei din conducerea PSD si simpatizantii lor traiau cu speranta ca daca vor obtine un scor semnificativ la alegeri Dragnea nu va fi condamnat. Mare eroare! El urma sa fie condamnat indiferent de rezultatul scrutinului, pentru ca arestarea lui a facut si face parte dintr-un plan bine gandit si pus la punct de forte externe in colaborare cu cele interne aservite, de destructurare a PSD-ului, plan initiat cu ani in urma dar reactualizat permanent. (s.r.)

Majoritatea oamenilor, chiar si a celor care nu iubeau aceasta formatiune politica au ramas surprinsi de rezultatele obtinute la scrutin. Cum s-a ajuns la acesta situatie? Care au fost elementele care au determinat o asemenea evolutie? Din puncul meu de vedere au fost doua categorii de factori cu implicatii grave asupra credibilitatii sale si asupra suportului electoral.

Prima categorie se refera la factori interni si anume la modul in care lucrurile au evoluat in interiorul partidului, la stilul de conducere impus de liderul acestuia, la deciziile luate, care de multe ori nu au fost cele mai inspirate, la ezitarile frecvente in asumarea unor decizii importante care trebuiau sa vina in intampinarea asteptarilor electoratului si pentru care primisera votul masiv al acestora in 2016. Dintre acestea amintim promisiunile facute in campania electorala privind adoptarea Legii raspunderii magistratilor, modificarea Codurilor penale in conformitate cu deciziile Curtii Constitutionale, adoptatea Legilor Sigurantei Nationale, a Legii privind amnistia si gratierea, lege care viza in special pe cei bagati dupa gratii in mod abuziv, si exemplele pot continua.

Ezitarea permanenta in luarea unei decizii hotarate de suspendare a Presedintelui cand acesta a incalcat de foarte multe ori si foarte grav Constitutia, inclusiv blocajul instituit asupra activitatii legislative, asupra celei executive, prin refuzul de a desemna persoanele propuse sa ocupe portofoliul de premier, dar si pe cele de membrii ai guvernului, de a numi sau revoca in functii publice conform prevederilor legale, a dus la formarea opiniei in randul electoratului ca in zadar au acordat puterea PSD-ului daca nu stie ce sa faca cu ea, sau nu are capacitatea sa o faca.

Pe aceeasi linie se inscrie si desemnarea in functiile executive cele mai importante, pe alte principii decat cele normale, a unor persoane incompetente, cu grave carente de instruire, dar si in ceea ce priveste inteligenta, cultura generala, incapabile sa comunice atat cu subordonatii, dar si cu mass-media, sau a unor persoane asupra carora planau acuzatii grave de coruptie prezentate in diverse moduri opiniei publice. Un impact profund negativ asupra capacitatii de organizare, de coordonare si de actiune ofensiva a partidului au avut si masurile de marginalizare a principalilor lideri si personalitati politice, devenite vizibile in spatiul public si din acest motiv incomode presedintelui formatiunii, dar si frictiunile interne amplificate artificial, unele chiar generate de catre adversarii din exterior, care au dus la plecari semnificative din partid. Chiar l-am avertizat in mai multe randuri, in mod public, prin postari pe retelele de socializare si nu numai, pe domnul Dragnea ca, daca va continua pe aceasta linie, isi va semna singur falimentul politic, si nu ma bucur ca am avut dreptate.
Deloc lipsita de importanta, a fost si cochetarea permanenta cu liderii Statului Paralel, a carui desfiintare o promisese ferm in campania electorala.

Una dintre marile erori ale conducerii PSD a fost si aceea de a considera ca masurile luate in plan social si nu numai, de fapt masuri foarte importante, unele fara precedent, vor acoperi pe cele prezentate anterior si vor mentine optiunea electoratului exprimata in 2016. Nu in ultimul rand trebuie mentionata si lipsa de preocupare in comunicarea cu partenerii externi, si in special cu Bruxelles-ul, si prezentarea corecta a modului in care evolueaza lucrurile in Romania sub guvernarwa PSD. Am putea continua cu multe exemple dar spatiul postarii ne obliga sa ne oprim aici, lasand la dispozitia celor interesati sa le completeze si dezvolte.

A doua categorie de factori se refera la cei care apartin de adversarii partidului, atat din interiorul dar mai ales din exteriorul tarii. Va imaginati ca aceste alegeri, campania de convingere a alegatorilor, au fost doar apanajul formatiunilor politice interne? Daca o faceti, va inselati! Lucrurile nu au stat deloc asa! Interesele majore ale puternicilor lumii, ma refer aici la structuri statale dar si la multinationale, inclusiv interesele decidentilor europeni fata de bogatiile si piata Romaniei, au generat o campanie puternica, nemaiintalnita, planificata in amanunt, derulata de catre acestia si aservitii lor din interior, impotriva PSD-ului, liderului acestuia, dar si a executivului actual.

Prin masurile luate, imediat dupa instalarea guvernului social-democrat la Palatul Victoria, au fost afectate grav interesele acestora, care erau obisnuiti sa obtina profituri colosale si sa nu dea nimic la bugetul de stat. Majorarea etapizata a salariului minim pe economie, precum si cresterea salariilor bugetarilor cu mult peste nivelul celor din domeniul privat, a generat o crestere semnificativa a retributiilor de la nivelul de baza pana la cel de decizie, si implicit cresterea cheltuielilor multinationalelor cu forta de munca si scaderea deloc importanta a profiturilor lor din aceasta cauza.

O noua lovitura li s-a dat atunci cand s-au gandit solutii noi de impozitare, prin care acestea sa nu mai poata evita plata taxelor la bugetul de stat. S-a continuat cu adoptarea Legii Offshore in varianta Dragnea, prin care se punea capat jafului in domeniul resurselor din Marea Neagra, dar si posibilitatii de a dispune de ele dupa bunul plac. Controalele declansate in ultima perioada si masurile luate impotriva celor care comercializeaza produse daunatoare sanatatii populatiei, ca si intentia adoptarii Legii dublului standard prin care se permitea doar comercializarea produselor care respecta sandardele impuse in tarile VEST-EUROPENE, dar si a Legii privind interzicerea exportului de masa lemnoasa neprelucrata, au determinat – si determina – multinationalelor (si nu numai), pierderi de zeci si sute de miliarde de euro.

Dezvoltarea continua a economiei nationale, ajungand sub aspectul ritmului de crestere economica pe locul doi in Europa, investitiile in toate domeniile, inclusiv in agricultura care, prin masurile luate, indeosebi prin programul de sprijinire a agricultorilor romani, prin acordarea la timp si in totalitate a subventiilor, prin refacerea sistemului de irigatii pe mii de hectare, in urma carora tara noastra a ajuns deja pe primul loc in Europa la productia de cereale, devine din ce in ce mai competitiva, atat pe piata interna cat si pe cea externa, creand o concurenta deloc dorita de partenerii nostri externi si de firmele lor.

De fapt, scopul celor care incearca sa ne domine in continuare este acela ca Romania sa stagneze, sa nu se dezvolte, sa fie doar o piata de desfacere pentru rebuturile lor, pe care si asa le vand la suprapret fata de produsele de calitate comercializate la ei. Din aceasta perspectiva interesele lor promovate si prin intermediul cozilor de topor din interior au ajuns in flagranta contradictie cu intentiile si programul promovat de PSD. De aici hotararea de a lupta cu toate fortele si mijloacele pentru daramarea PSD-ului si a guvernului sau.

Au luat decizia sa sponsorizeze cu zeci de milioane de euro actiunile agresive impotriva acestora, sa sponsorizeze campaniile electorale ale formatiunilor politice favorabile, sa le asigure sprijinul logistic in campaniile promovate pe retelele de socializare, prin promovarea informatiilor false, nereale, la adresa social-democratilor, speculand si lipsa de preocupare a lor in acest domeniu, si castigand astfel lupta de influentare in masa a electoratului, de manipulare agresiva a acestuia, si de intoarcere a lui impotriva PSD, actiuni care vor continua pana la atingerea scopului final. In acest context amplu, si cu evidenta tenta de razboi informational, condamnarea lui Dragnea nu este deloc intamplatoare si ea a fost foarte bine gandita si aplicata. Asta trebuie sa dea de gandit actualilor lideri ai partidului, dar si celor care vor deveni in perspectiva lideri, pentru a lua masurile ce se impun.

Fara pretentia de a fi prezentat toate elementele care au generat dezastrul social-democratilor, inchei aici aceasta analiza, nu inainte de a le sugera sa se gandeasca bine daca mai raman la guvernare sau nu. Continuarea guvernarii sub atacurile dure ale lui Iohannis si formatiunilor de dreapta, atacuri fundamentate de aceasta data pe scorurile electorale obtinute, nu face sa duca decat la erodarea si mai accentuata a partidului cu singura finaliate: trecerea in opozitie pentru cel putin 4 ani.
Ca sa se revigoreze partidul si sa recastige electoratul el trebuie sa treaca in opozitie, sa paraseasca pozitia de tinta si sa o ocupe pe aceea de tragator, sa-si aleaga o noua conducere care sa inspire incredere celor chemati la vot si sa-i atraga spre valorile social-democrate, cum trebuie sa aduca inapoi oamenii valorosi care au plecat din partid si care nu au intreprins masuri care sa-i lezeze interesele si multe altele…”, scrie Iliescu, pe Facebook.

Autor: Claudiu Popa
Sursa: Ion Coja

Prada numită România, pe care puseseră mâna asasinii economici planetari cu concursul inamicilor tradiționali, trebuia devorată în tihnă. Cum era de așteptat, s-au ivit însă iubitorii de neam și de țară care agitau spiritele în speranța trezirii din letargie a însetaților de liberatate și democrație.
Râvnitorii importantelor resurse ale noii colonii au început metodic selecția cadrelor noii propagande de discreditare, izolare și anihilare a turbulenților patrioți.

Au fost scoși, în diferite moduri, rând pe rând din arenă: Radu Ceontea, Gheorghe Dumitrașcu, Titus Raveica, Eugen Barbu, Valeriu Buzea, Mircea Mușat, Ion Alexandru Munteanu, Florin Constantiniu, Gheorghe Buzatu, Ion Coja, apoi Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor, Eugen Mihăescu, Mihai Ungheanu, Gheorghe Funar ș.a..

Cu aceștia, ONG-urile finanțate de cercuri interesate din exterior, bursierii Soros și medaliații unor ambasade au dat o luptă grea, lovindu-se nu numai de imunitatea la șantaj,  momeli și tentații ariviste ci, mai ales, de probitatea morală și profesională a acelor strălucite personalități ale științei și culturii naționale.

A apărut apoi un alt soi de „naționaliști”: descurcăreții, deschiși concomitent chiverniselii personale dar și „servirii binelui public” și „interesului  national”, precum Adrian Năstase, Mircea Geoană, Victor Ponta și Liviu Dragnea.

Ultimul e puțin mai ciudat decât ceilalți pentru că nu are nici un fel de apetit cultural, singurul lui talent fiind cel de administrator al averii personale și al avuției publice, uneori confundându-le sau combinându-le.

De ce o fi ales el să fie și un pic, măcar 5% acolo, naționalist, e greu de decodificat. Să nu fi înțeles el, cu mintea lui destul de abilă și cu pronunțatul lui instinct de conservare, lucrul elementar că i se va tolera orice, să se îmbogățească oricât, să se dedulcească la orice plăcere, să-și care banii în paradisuri fiscale, să facă orice numai să nu deranjeze interesele marilor putori de acaparare a importantelor resurse naturale de petrol, gaze, lemn, etc. ?

Să nu fi văzut el la maestrul lui, Traian Băsescu, și la alții, că trădarea consecventă a țării către „marii licurici” este cel mai fertil izvor de fericire și cel mai sigur scut de protecție și apărare? Ce l-o fi apucat pe el să le modifice proiectul de lege pentru cedarea gratuită a gazelor din Marea Neagră celor de la Exxon Mobile? Ce, or să se pricopsească românii cu cei 10% redevențe pe care nici nu avem cum să-i calculăm, neavând nici un control precis asupra cantităților reale ce vor fi extrase? De ce nu i-o fi lăsat cu 3,5% ca la OMV?

Dacă Dragnea trăda grosier România și pe români nu avea azi nici o problemă, nu îl condamna nimeni pentru referendumul anti-Băsescu și nici pentru că niște femei nu s-au dus la serviciul lor bându-și cafeaua pe la partid.

Ponta și Tăriceanu au înțeles, s-au conformat și s-au salvat.

Nu ar mai fi fost nevoie de mișcările haștag istericilor lui Soros, nici de avertismentele lui Klem, Timmermans, Verhofstadt, ori de spectacolul funambulesc al urmării sale de către hoardele de huiduitori în drumul spre penitenciar.

Acum îl au puțin pe conștiință Codrin Ștefănescu, Olguța Vasilescu și Șerban Nicolae, naționaliștii PSD-ului, chiar dacă nici lor nu le-a surâs mereu norocul din aceeași pricină hiper absurdă: iubirea pătimașă pentru români și România, cultul pentru eroii nreamului și respectul pentru valorile naționale.

Sacrificiul nimănui nu va putea opri România de pe topoganul căderii din Istorie, pentru că se pare că atât ne-a fost scris să rezistăm ca stat național unitar, independent și suveran. Cine se opune acestui proces este scuipat, huiduit, supus ritualic oprobriului public și aruncat în temniță, spre satisfacția buimacă a unor desțărați mancurtizați, bătuți în cap ca să-și uite părinții.

 De vină nu e „hoția lui Dragnea”. Pentru hoție ar fi fost protejat, adulat, sărutat părintește pe frunte de șefii structurilor continentale. De vină e bizara lui opțiune de a face, măcar cât de puțin, printre picături, și politică națională. Toată zarva din presa acestor zile stă mărturie de halul deplorabil în care a fost adusă autodistructiva obște românească.

Diabolizarea programatică a oricărui oponent al spolierii României de resurse va avea de acum încolo succes garantat, atât timp cât foarte puțini români se mai îndârjesc să gândească cu propriul cap, celor mai  mulți fiindu-le mai la îndemână televizorul.

Mircea COSTACHE

Corect! La fiecare scrutin voteaza mereu 200-300 mii iar diaspora e de 5 mil.

Un mesaj primit pe site-ul „Justițiarul” a declanșat o adevărată „furtună” pe Facebook, după ce l-am postat pe pagina mea. Publicăm comentariul Elenei (Paris, Franța) la articolul Nu mai confundați diaspora cu gruparea #rezist din străinătate! despre așa-zisa „diaspora” – numită impropriu așa, deoarece termenul inițial se referea la exilații politici, nu la migranții economici – și reacțiile unor români stabiliți în străinătate, unii definitiv, alții temporar.

Elena, Paris: „Tot aud de diaspora, diaspora. Eu m-am nascut la Paris in 10 august 1990 si stiu ce spun pentru ca am vorbit cu foarte multi «capsunari» de Paris sau aiurea. Cine sunt? Niste tarani fugiti de foame si saracie din cauza lenei si a consumului de alcool. Marea lor majoritate sunt analfabeti sau semi-analfabeti.
Mai puneti si toate satrele de tigani ce sunt la furat sau cersit. A mai aparut o noua satra ce ocupa Parisul. Se numesc rudari si pretind ca ei sunt adevaratii urmasi ai dacilor. Cine iese noaptea pe strazile Parisului poate vedea diaspora cum doarme prin ganguri, trotuare si corturi, alcolizati si scandalagii.
Mai sunt unii ce se dau constructori. Daca au cladit case din chirpici si au lipit cu balega in satele lor, aici se dau zidari sau decoratori. Nu incercati sa-i angajati. Putinii oameni de calitate nu se vad. Am impresia ca tot ce a fost mai rau in Romania, astazi se cheama pompos, «diaspora».
La Paris, in ziua votului, (intre orele 15-16) urla un betiv folosind cuvinte obscene si deranja toata strada dar niciun barbat nu s-a dus sa-l puna la punct. Radeau ca niste dobitoci si-l credeau spiritual. Asta-i diaspora din Paris. Toti cersetorii din Paris sunt in proportie de 90% cetateni romani.”

Stelian Bogdan, New York, două comentarii: „Sunt plecat din Romania de foarte multi ani. Am locuit si-n Italia si-n Elvetia si sunt de peste 20 de ani in Statele Unite. Niciodata nu m-am considerat diaspora. Sunt roman si atat dar acesti parveniti care au plecat si lucreaza la negru, ciorditorii, proxenetii si sezonierii s-au «etichetat» de la sine cu «diaspora». Cei care au fost in diaspora sunt oameni trecuti de 50 de ani si nu sunt multi. Eu nu inteleg de ce in Romania nu se da o lege care sa nu permita celor care locuiesc permanent in afara tarii sa voteze. Ori sa se introduca votul obligatoriu si gata. Si cand spun parveniti stiu la ce ma refer pentru ca lichele romanesti sunt si aici in America nu numai in Europa. Mai rau este ca Romania a ajuns sa fie condusa de un NAZIST ordinar dupa comanda celor de la Bruxelles sub stricta indrumare a securitatii si dupa vocea nebunilor din strada.Daca romanii nu se trezesc vom pierde cat de curand identitatea si ADN-ul pur romanesc.”
„Noua generatie nu da un rahat pe cei care s-au sacrificat si au indurat atata mizerie pe timpul cizmarului. «EI» nu-si mai recunosc si respecta parintii si dascalii . «Generatia batrana» cum ne-au etichetat acesti imbecili nu mai este buna de nimic in viziunea lor. Corect # Mari Necula, nu inteleg de unde atata ura. Mie imi este foarte greu sa vad ce se intampla acolo in Romania si ma gandesc si ma doare cand vad cum cei care sunt de varsta a treia sufera si inghit toata mizeria creata de un NAZIST ORDINAR.”

Tina Dima, două comentarii: „La fel și eu și mai multi lucrăm afara Nu ne consideram diaspora Ne iubim tara Diaspora , fugiți de munca de bănci ,de lege în special Nu dau doi bani pe aceasta categorie.”
„Formidabil, nici că se putea descrie mai bine categoria diaspora lui Iohannis, agramatul nazist ajungând cu ajutorul lor președinte Ce mă intrigă foarte tare e că și televiziunile, in care am crezut, ne spun că trebuie sa vina in țara, bl- bla, cu salarii bune. Cat circ. Rușine! Cum sa vina baaaa in țara? In care țara, pe care o urăsc de moarte? Nu au ei nimic, nici cu Dragnea și nici cu PSD, nuuu habar n-au. Ei, acesta categorie «diaspora» urăște România.”

Eustina Popescu: „Eu am muncit 12 ore duminica si oricum nu mergeam sa aud cine stie ce injuraturi.”

Iri Ciobanu: „Sunt o masa ce poate fi controlata si de care se foloseste hidosenia asta umana. Rau e ca li se permite unora, ca nu toti sunt betivi si elemente rele, sa se exprime acolo unde nu e cazul.”

Marco Jura, Madrid: „Domnule Marinescu, sunteti un om serios si cu atat mai mult ma mira faptul ca ati preluat ineptiile debitate de o romanca plina de ura la adresa conationalilor ei. Locuiesc de douazeci de ani in Spania si pot spune ca ma mandresc cu calitatea umana de care dau dovada romanii traitori aici. Exceptand anumite cazuri de care se pot plange absolut toate natiile, comunitatea romaneasca este foarte respectata datorita seriozitatii si profesionalismului demonstrat de compatriotii nostri. Ati preluat un mesaj plin de ura si lipsa de bun-simt care, dupa cum bine puteti citi, a generat niste reactii total absurde.”

Cătălin Titi: „Am o informație,dar pe care nu o pot proba, cum că la ultimul scrutin ce s-a desfășurat duminică cei care votaseră mai rămâneau în zonă pentru a se vedea că sunt mulți care așteaptă,nu sunt mai multe secții ,etc. Eu unul ,NU am votat! Cea mai apropiată secție era la 250 km şi nu «frec» gazul pentru aşa ceva! Eram în ţară votam! Cu stimă și deosebit respect pentru cei ce vor comenta! Vă salut din Franța!”

Atitudinea necivilizată a unui analfabet din „diaspora”, cu fotografia unui BMW la profil – ca orice cocalar care se respectă, confirmă afirmațiile Elenei de la Paris. Îl citez întocmai pe acest mitocan, care nici măcar nu a înțeles că mesajul la care comentează vulgar aparține unei femei!
Antonel Constantinescu: „Imi pare rau pentru tine ca te-ai nascut in Paris sincer si pe lunã dacã te nãsteai erai considerat Român dar daca bagi pe toti la oala si te iei de cei plecati sincer pot sa iti urez multa muie din partea tuturor celor plecati, pisamas pe tine si pe parinti tai care te-au nascut in paris bã jeg imputit tu nu esti Român tu esti un cacat de om pe cine crezi ca intereseaza de tine compari 5milioane de Români plecati cu câtiva cersetori dar o intrebare de sfarsit parinti tai nu au cersit alta situatie materiala inainte sa te nasca?, sory te-ai nascut in paris Cacamas pe tine si pe parinti tãi”

A trebuit să șterg, în cele din urmă, postarea cu comentariul Elenei, deoarece discuțiile online degeneraseră și riscam să fiu suspendat de Facebook pentru „discurs care generează ură”, găselnița globaliștilor ca să ne închidă gura și să ne cenzureze pe rețelele de socializare. Oricum, sunt obișnuit cu suspendările de pe Facebook. SRI și propaganda iohanistă mă monitorizează permanent, fiind „cotat” ca INAMICUL PUBLIC NUMĂRUL 1 pentru impostorul de la Cotroceni, în urma dezvăluirilor făcute de mine despre toate ticăloșiile plăvanului și din cauza raportărilor sunt blocat mai tot timpul de administratorii Facebook.

Marius Albin MARINESCU

Actualizare, 31 mai 2019, comentarii pe Facebook ale unor români din străinătate la articolul de mai sus:

Ana Maria Tubita, Germania: „In ziua alegerilor am stat 9 ore la coada la vot in Stuttgart . Ce am văzut acolo a fost dovada clară a faptului ca, din păcate , România se afla exact acolo unde merita sa se afle astăzi. Pot spune ca 80% dintre cei aflati la coada erau analfabeți functionali, nu aveau nici cea mai mică idee ce și de ce se Votează …tot ce știau era «muie Dragnea» și «la pușcărie“. Am văzut așa zisa «diaspora», o gloata de masculi mioritici care stăteau la coada cu berea in mâna, o mulțime de părinți cu copii de mâna care strigau mândrii «muie PSD» , o mulțime de doamne și domnișoare elegante și cochete care erau numai cu «muia» in gura , iar acestora li se adăugau evident si cei care treceau strada pe unde aveau chef , aruncau chistoacele și paharele de cafea pe jos , plănuiau cum sa se ia la bătaie cu forțele de ordine după închiderea urnelor și așa mai departe . Pe lângă aceștia mai erau și un grup de persoane «infiltrate» la coada, care, de fiecare data când primeau ordin in handsfree-urile din dotare dateau tonul la «muie PSD» și «vrem sa votam» și, din pura coincidenta , apăreau de fiecare data când se scanda alți posesori de «handsfree» cu telefoanele și filmau. Cam de aici și asa au apărut faimoasele filmări de pe Facebook in care se insinua ca «diaspora nu este lăsată sa voteze»… a și bine înțeles pe lângă ăștia mai erau și cei care umflau artificial coada . Cam asta era atmosfera din ziua votului …. și din genul asta de oamenii era formată «diaspora» lui iohanis . Bineînțeles, printre ei erau și oamenii de buna credință care chiar veniseră acolo de buna voie sa voteze… dar foarte putini.”

Marina Ivan, Germania: „Are dreptate fata asta, este exact așa cum descrie ea, din păcate și vin și întăresc spusele ei. Locuiesc în Germania, de aproape 17 ani, prima dată când am ieșit la vot a fost la Referendumul pentru familie, deci după 16 ani. Totdeauna am gândit că nu am dreptul să înclin balanța nici măcar cu un vot, din moment ce nu trăiesc în România, dar am considerat că la Referendumul pentru familie trebuie să merg și am mers și nu a fost multă lume, am votat și asta a fost.
 A venit și ziua de 26 mai și am hotărât din nou să ies la vot din cauza tupeului lui Iohannis cu Referendumul lui aberant și am ieșit. M-am bucurat foarte mult când am citit pe site-ul Consulatului de la Bonn, că este o secție de votare chiar în oraș la mine, proaspăt deschisă, exact pentru ziua asta, pentru că fiind și europarlamentare și Referendumul să meargă totul bine și ușor.

 La ora 9:30 dimineața eram la adresa respectiva și am avut un șoc : era un rând pe 6 coloane înșirat pe două străzi.  Nu-mi venea să cred ce văd, dar m-am așezat la rând și am așteptat 7 ore să ajung la punctul de a vota, doar că n-am reușit să ajung. În tot acest timp am văzut adevarata față a acestei așa zise diaspore, care așa cum spune și Elena, este total falsă. Erau la rând oameni de toate categoriile, dar predominant erau romi penticostali, foarte mulți, care din timp în timp se schimbau cu alții și care țineau rândul pe loc . În fața secției de votare erau foarte multe persoane care blocau pur și simplu întrarea și care la fel se rânduiau.  Atunci pe moment nu prea mi-am dat seama seama, dar după ce am renunțat în jur de ora 19 și după ce am ajuns acasă am început să revăd în minte tot ce-am făcut cât am stat acolo la rând și mi-am dat seama că la rândul ăla erau oameni puși să țină rândul pe loc și să blocheze intrarea în secția de votare.  Ăștia sunt diasporeni?  Vai de capul lor! Vai de viața lor, în ce hal am ajuns, români împotriva românilor.

Poate s-o găsi cineva în România, care să facă o lege prin care votul să fie doar în România  și în felul acesta să înceteze aceasta bătaie de joc pe bani publici și poate încetează și fraudarea votului, pentru că votul din străinătate este folosit doar pentru fraudare.  Ăștia sunt «diasporenii» lui pește prăjit, exact așa cum îi descrie Elena.  Mă bucur pentru mine că nu am prieteni români  și pe viitor voi face la fel, nu am nevoie de astfel de oameni în preajma mea.”

Larisa Birta: „Evident ca nu Guvernul a sabotat. Rezistentii au manipulat. La sectia la care am vrut sa votez au scos doar 2 stampile, desi aveau 6. Au instalat doar 2 cabine, sub pretextul ca sunt putini si sa nu se fure. Nu le-a spus Melescanu cate cabine sa instaleze, asta cei din comisie, probabil la sfatul usr-istului, au hotarat. De altfel, chiar le voi face plangere penala, caci usr-istul din comisie a scris asta. Cei din comisie n-au cerut personal suplimentar, Melescanu a raspuns favorabil tuturor cererilor. Fiica mea era pe lista de rezerva, dar n-a fost solicitata, desi cei din comisie se plangeau ca nu fac fata.”

Dan Stelian: „La Birmingham tinerii romani erau acostati pe strada inainte de alegeri de activisti USR. Li se spunea ca trebuie neaparat sa voteze USR+ pentru ca Marea Britanie sa nu mai iasa din UE…. Multi au halit vrajeala asta…”

Mecanismul care generează mobilizare la vot și consens majoritar politic în România a fost unul clădit pe demonizarea liderului, a partidului și a categoriei sociale care are opțiuni greșite.
Oamenii au fost scoși la vot pe baza alimentării unei frustrări sociale canalizate către „hoți”.

Depozitul de resentiment și invidie este produs mai degrabă de un sentiment de genul „vreau mai mult, dar nu am cum pentru că fură ăștia”. Sigur că viața de la noi, în mod obiectiv este grea, fiind specifică statutului de periferie pe care-l avem, însă furia populară a fost direcționată eficient către o grupare politică transformată imagistic în PCR-ul ceaușist.

Acum, însă, că „revoluția” a reușit din nou, se pune o întrebare simplă: cine va fi următorul dușman al poporului?

„Dictatorul” a căzut, probabil va merge la pușcărie, PCR-ul diminuat și docilizat, cel mai probabil preluat de „reformiști” de tip Ponta, cu o agendă pe măsură, menșevicii și bolșevicii devin principalii pretendenți la putere. Așadar, următoarea problemă se pune: cum va fi asigurat consensul dacă dușmanul poporului, colectiv și individual, nu mai este vizibil, ca să capteze mânia?

Pentru că mânie va fi, mai devreme sau mai târziu. Guvernarea de „dreapta” nu va fi în stare să producă niciun bine în România și metrul de autostradă va fi la fel de scurt și peste câțiva ani.
În cel mai bun caz vom plăti facturi mai scumpe și vom „beneficia” de servicii private extinse în tot mai multe servicii astăzi încă publice sau subvenționate. Dar asta nu durează la nesfârșit. O criză similară cu cea din 2009 va urma și știm ce măsuri va lua „dreapta” la noi.

Așadar, efervescența de astăzi se va acri, iar marii manipulatori ai afectelor naționale vor trebui să inventeze noi ținte ale furiei sociale.

Cum, însă, roata s-a inventat demult, probabil se va aplica și la noi rețeta din alte părți și se vor relua good old habits din fosta guvernare de „dreapta”. Transferarea antagonizărilor și polarizării sociale către alte subiecte și segmente sociale și, mai ales, strategia divide et impera la firului ierbii. Oricum ele erau deja prezente în imaginarul antipesedist, însă mai mult ca atribute. Naționalistul, euroscepticul, religiosul, iar pe plan social, medicul, profesorul, și cine știe ce alt bugetar sunt candidații previzibili.

La urma urmei, au rămas privatizări nefinalizate din mandatul lui Băsescu și încă sunt mentalități regretabile care pun în primejdie siguranța națională, nu? Din atribute ale PSD, toate acestea vor fi transformate în ținte și vinovați de serviciu pentru a direcționa, iar și iar, furia socială, către altceva decât către meta-corupții și meta-mafioții străjuiți de câinii de pază ai inteligentsiei sicofante și pentru a avansa agenda „reformelor”.

Concretizând, preconizez, în linii mari, un scenariu în care oamenilor li se va spune că nu o duc bine din cauza BOR, căci ierarhii sunt corupți și trăiesc în lux, iar „afacerea” lor nu este impozitată de stat. Oamenilor li se va spune că trăiesc rău pentru că nu există mariaje gay și pentru că asta ne face să fim în pericol de a ieși din UE.
Li se va spune că orice punere în discuție a repartizării beneficiilor în societate și orice discurs despre resursele noastre este ceaușism pășunist. Li se va spune că o duc rău cu sănătatea din cauza spitalelor de stat, că copiii lor se droghează din cauza școlilor de stat etc.

Dintre toate țintele, Biserica este cea mai vulnerabilă, pentru că e cea mai prezentă, vizibilă, „încarnată”. Sunt cel mai ușor de arătat cu degetul mașinile, ornamentele, banii „pe care nu plătesc impozite”, spre deosebire de noi, oamenii de rând, care ne chinuim să fim la zi. Asta deja se întâmplă de ani de zile și vedem că are efecte o astfel de cultivare programatică. Plus că e anacronică, ortodoxă, lucru care ne așează civilizațional în Răsăritul European și lângă ruși – păcat de moarte în noua mtiologie națională.

Nu am făcut aceste observații plecând de la premisa unui plan deliberat. Pur și simplu observ cum se manufacturează consensul majoritar necesar menținerii sistemului de putere actual: prin anatagonizări în societate, demonizări, hiperbolizări ale dușmanilor. Cine crede că acest mecanism a fost inventat doar pentru Dragnea este un naiv.

Cine va fi următorul dușman al poporului?
Poate că răspunsul scurt este că mâine îți va veni și ție rândul, într-o formă sau alta.

Autor: Anghel Buturugă
Anghel Buturugă Facebook 

Analistul Ion Cristoiu a afirmat, în emisiunea Marius Tucă Show, că România nu are propriile servicii secrete, ci filiale ale celor din afară, care sunt un fel de prestatori de servicii. I
Ion Cristoiu spune că şefii SRI declară că ajută NATO, dar niciunul nu susţine că ajută România.

Analistul politic Ion Cristoiu spune că refuzul premierului Dăncilă de a demisiona după condamnarea lui Liviu Dragnea face parte dintr-un mare plan pus la cale de marile puteri și serviciile secrete occidentale, susținând că acestea nu ar fi străine nici de alegerea lui Klaus Iohannis, scrie Mediafax.
Ion Cristoiu a afirmat luni, la emisiunea Marius Tucă Show, că Liviu Dragnea și PSD nu a avut în spate niciun serviciu secret sau vreo mare putere occidentală, povestea cu CIA, americanii și Mossad-ul fiind una falsă.

„În momentul acesta, Viorica Dăncilă merge exact potrivit planului. De ce este important …
Aseară ( duminică, n.r.) dacă anunțau demisia toți rămâneau cu planurile pe masă. Dvs știți că în noiembrie 1989 și Occidentul și Moscova aveau o neliniște ca nu cumva Ceaușescu să-și dea demisia? Le strica tot planul. Pentru că planul lor era nu demisionează….
Deci planul lor a fost așa. Liviu Dragnea vine duminică seara și spune că nu demisionează, că l-au studiat și pe el bine, nu-i așa? Și-atuncea au continuat cu acest circ de astăzi.

Arhitectul acestui plan nu e din interior. Vine din Europa pentru că … haideți să vă spun… judec ca istoric cazul Dragnea. Multă vreme până la decizia de astăzi, că între noi fie vorba, nu ne aud telespectatorii, dacă tu ești cel mai tare din România desființezi Înalta Curte.
Cel mai tare om din România, așa zice strada, cel mai forțos, este urmărit de jurnaliști la pușcărie. Asta nu înseamnă că era un om tare. Decizia dacă e politică eu fac în așa fel încât, repet, desființez Înalta Curte.
Deci din punctul acesta de vedere este clar că aici Liviu Dragnea și PSD nu a avut pe nimeni în spate. Toate poveștile alea că au americanii, că au CIA, e falsă. În momentul în care pornești un război cu multinaționalele te bazezi pe cineva, pe alte multinaționale. El nu s-a bazat pe nimic. Acum ne dăm seama că nu era pe nimic. Că dacă era pe ceva, azi noapte veneau niște tipi de la CIA la toți trei judecătorii și le spunea Stați cuminți. Nu! Probabil că a venit de la BND (serviciul secret german), nu de la…
Deci eu cred că în cazul de față a fost o legendă cu sprijinirea lui de către Mossad, nu l-a sprijinit nimeni. El era pe cont propriu că altfel nu ajungea la închisoare. Haideți să fim serioși”, a explicat analistul politic.

În acest context, Ion Cristoiu a dezvăluit cum, în decembrie 2014, cu două zile înainte de turul al doilea, a aflat că Iohannis va fi ales președintele României. „Vinerea, înaintea celui de-al doilea tur, m-a sunat domnul președinte Traian Băsescu. Probabil că a sunat toți liderii de opinie și mi-a zis că gata rezultatul e că vine Iohannis. Și eu am zis: ‘Și americanii unde sunt?’, mă rog, o reacție.
Și a zis: ‘Păi americanii au pierdut’”, a dezvăluit jurnalistul.

Ion Cristoiu a mai spus că planul căruia i se conformează premierul Dăncilă nu a fost creat în țară. „Marile puteri, serviciile secrete sunt arhitectul acestui plan”, a susținut analistul politic.

“Revoltând pe cei care se uită la dvs, le voi spune că noi nu avem servicii secrete, ale noastre. Ele toate sunt filiale ale unor servicii secrete străine. E o acuzaţie pe care o pot justifica oricând, ştiu despre ce e vorba (…) Securitatea noastră, la dispoziţia lui Ceauşescu a zis <bă nu daţi chiar tot la KGB, 10% acolo rămâne, că dacă ne certăm cu ei>
Dincoace nu cred că mai este. Ei sunt bucuroşi că… aţi văzut că în toate declaraţile şefilor SRI e cum ajută ei NATO. Aţi auzit vreunul zicând cum ajută ei România? Cum contribuie ei? Rezultă că suntem un fel de prestatori de servicii”, a argumentat Ion Cristoiu.

Sursa: https://www.activenews.ro & Mediafax & Marius Tucă Show

Iată o documentare privind ambasadorii din țările unde au fost probleme – aceștia fiind numiți de președintele României, la propunerea premierului de atunci…

La fapt de seară, un grup de ziși manifestanți care mai întâi au staționat în Piața Victoriei, perturbând traficul, s-a deplasat la Ministerul Afacerilor Externe, strigând și cerându-i demisia lui Teodor Meleșcanu.

Desigur, ei se refereau la probleme apărute la votul de la unele ambasade din Europa, unde s-au format cozi, iar la ora finală au fost cetățeni care nu au reușit să voteze.
Pe această temă se cere și demisia guvernului dar…

”În diaspora alegerile le organizează ambasadele, adică ambasadorii – și vorbim de (…) ambasadori numiţi de Iohannis şi Cioloş, care erau obligaţi să se organizeze (…) nu ministrul Meleşcanu trebuie să stea în fiecare ambasadă, ci ambasadorii”. Afirmația a fost făcută de Liviu Dragnea – și e corectă.

Agenția ”Știri pe surse” a realizat o documentare privind ambasadorii din țările unde au fost probleme, aceștia fiind numiți de președintele României, la propunerea premierului.

Iată lista ambasadorilor, cu data numirii lor în funcție.

Italia – George Gabriel Bologan, numit în 2016 – președinte Klaus Iohannis, premier Dacian Cioloș.

Spania – Gabriela Dancău, numit în 2016 – președinte Klaus Iohannis, premier Dacian Cioloș.

Franța – Luca Niculescu, numit în decembrie 2015 – președinte Klaus Iohannis, premier Dacian Cioloș.

Germania – Emilian Horaţiu Hurezeanu, numit în mai 2015 – președinte Klaus Iohannis, premier Victor Ponta.

Marea Britanie – Dan Mihalache, numit în 2016 – președinte Klaus Iohannis, premier Dacian Cioloș.

Deci, cu excepția sibianului Emil Hurezeanu, toți au fost propuși și numiți de ”cuplul” Dacian Cioloș – Klaus Iohannis.
Hurezeanu a fost propus de Ponta (un executant…), dar…

Emil Hurezeanu înseamnă ”Europa liberă”, nicidecum PSD! Ceea ce s-a și văzut la alegerile actuale, când, cu de la sine putere, a înghesuit o mulțime de oameni în ambasadă la ora 21, încercând să ”fenteze” ora închiderii.

În concluzie, scandalul întreținut de oamenii din partidele (apropiate) lui Iohannis și de așa zișii manifestanți gălăgioși are la bază ”probleme” de care sunt vinovați oameni puși chiar de Iohannis și Cioloș, deci de cei care fac scandal.

Ciudat… sau ce? Ar trebui poate o investigație… dar cine să o facă? MAE – vin imediat ”protestatarii”! SIE – da, sigur…

Evan Răutu.
https://ro.sputnik.md

După centralizarea voturilor din țară și din diasporă, PNL a încheiat pe primul loc cu 27%, iar PSD pe doi, la foarte mică distanță în fața USR-PLUS.

Clasament general (țară+diasporă) – Rezultate parțiale – 100% din voturi numărate:
1. PNL – 27% – 2.448.355 voturi
2. PSD – 22,51% – 2.040.682 voturi
3. USR-PLUS – 22,36% – 2.027.032 voturi
4. ProRomânia – 6,55%
5. PMP – 5,66%
6. UDMR – 5,44%

Voturile din ROMÂNIA – 8.690.356 voturi valabile numărate și 270.186 voturi nule

1. PNL – 26,79%
2. PSD – 23,38%
3. USR-PLUS – 21,42%
4. ProRomânia – 6,61%
5. PMP – 5,66%
6. UDMR – 5,44%
7. ALDE – 4,24%
8. Peter Costea – 1,41%
9. George Simion – 1,21%
10. Gregoriana Tudoan – 1,11%

Voturile din DIASPORA – 376.925 voturi valabile numărate și 4.196 voturi nule

1. USR-PLUS – 43,88%
2. PNL – 31,93%
3. PMP – 7,92%4.
4. George Simion – 3,25%
5. PSD – 2,41%6.
6. Peter Costea – 2,32%