România Educată, o vietate moartă înainte de a se naște. Culmea! A intrat și în putrefacția plagiatului
Proiectul efemerei Educări a României needucate, propagat de președintele Ioahnnis la oră de maximă audiență, cu impiegați de mișcare foști plagiatori și impostori intelectuali, precum actualul copiator al muncii celorlalți, ministrul Educației, comis voiajor al succedatelor partide, a eșuat precum Titanicul pe vreme bună.
Cică n-ar trebui să furăm de la alții, nici măcar gânduri sau înscrisuri, aspect fundamentat încă de acum 3250 de ani, plus, minus, prin tablele lui Moise.
Așa s-a exprimat și președintele, cu vituperare extremă împotriva furtului intelectual, doar că surprinzător prin relaxarea pedepselor aplicate plagiatorilor, precum cazul generic Ponta. Filosoful Gabriel Liiceanu nu mai crede în minuni Pascale, deși este Crăciunul, și izbește frontal sub linia de plutire persistența în funcții guvernamentale a plagiatorilor, sau a prietenilor lor, după caz. În general oameni fără imaginație și originalitate.
Plagiatorii care umplu viața publică românească, guvernamentală sau nu, subzistă eroic
“Culmea ea că, în 21 iulie, cred, anul ăsta, Klaus Iohannis a ieşit din nou la rampă şi a zis nu se mai poate continua aşa, toleranţă zero la furt intelectual. Toleranţă zero. Şi l-a păstrat mai departe, ministrul Educaţiei, pus să facă România educată, care avea un CV plin de proiecte şi de gesturi care sprijineau pe cei care plagiază.
Îl ajutase pe Ponta, se evidenţiase prin gesturi contrare României Educate, care privilegia pe cei care furaseră doctorate, care a vorbit de momentul T0, să uităm ce s-a plagiat până acum, să începem de acum cu nişte noi structuri, cu reforme. Totul era pe dos. Vorbele pe care le-a rostit Klaus Iohannis ca preşedinte prezentându-şi programul, cele cu care a revenit în câteva rânduri, nu au avut niciodată nicio acoperire.
De fiecare dată am căzut în plasa unor speranţe false. În clipa de faţă cred că nu mai crede nimeni că de aici va ieşi ceva. Nu a ieşit nimic, nici nu are cum să iasă”, a concluzionat Liiceanu, la Prima Tv, potrivit stiri pe surse.
Ceea ce omite Liiceanu este însă natura inebranlabilă a omului, aceea de a nu se schimba fundamental, indiferent de consecințe. Evident, nici cea a plagiatorilor și nici cea a demagogilor.
Libiu Mateescu
