Portocala poate fi uneori o nuca prea tare
Inaintea unui meci cu Bulgaria, de care atarna atunci miza unei calificari, o ziarista inspirata scria un articol-avertisment, invelit intr-o sumedenie de sfaturi corecte si glazura unui titlu de zile mari: „Piti, fii Berbatov!”. Un indemn jovial, pe care jurnalista a crezut de cuviinta sa i-l transmita antrenorului Nationalei, inneguratul, crispatul Piturca, cel cu falcile mereu inclestate si expresia fetei permanent chinuita de calcule, scheme si strategii.
Pentru partida contra Olandei de aseara, n-ar fi fost nevoie nici macar de un articol de imbarbatare pentru a-l scoate pe Piturca din doliul permanent. Era suficient un chelner incepator, care sa se prezinte la hotelul unde este cazat lotul nostru, cu o tipsie cu portocale. Sa i le fi dus lui Piti in camera. Sa i le fi decojit si dezghiocat feliute. Sa-l fi invatat cum sa molfaie fructul mediteranean. Sa-i fi mestecat el imbucatura, in caz ca jalea i-ar fi impiedicat lui Piti masticatia.
Nici componentilor lotului nu le-ar fi stricat o cura de portocale inainte de meci. Strivind in gura pulpa rosie, si-ar fi consumat simbolic adversarii si teama de a-i invinge pe olandezii excesiv de prietenosi cu noi.
Partida Romania-Olanda a aratat ca fotbalul este uneori o problema de digestie. Si ca pana si portocala poate fi uneori o nuca prea tare.
Vifor Rotar
