Anglia la momentul diagnosticului final
Doar în una august lira sterlină s-a depreciat cu 4.6% faţă de dolar, ajungându-se la o depreciere de la începutul anului de peste 15% . Asta în condiţiile unei coordonări a guvernului cu Banca Angliei pentru reducerea impactului. De asemenea, inflaţia oficială a depăşit 10%, dar, cu siguranţă, cifrele sunt măsluite pentru a nu bulversa mai mult englezul care deja îşi vede finalul. Situaţia economică internă a Angliei arată nu prost, ci halucinant, iar ceea ce se prevede va face ca spectrul crizei din 2008 să pară doar o adiere de vânt faţă de uraganul care se vede deja la orizont.
Anglia este atacată din două părţi.
Pe de o parte e sufocată de zona Euro pe care n-o mai poate parazita şi care i-a închis uşs-n nas. De fapt, dacă e să fim corecţi, vom constata că brexitul a apărut pe fondul unei incapacităţi a ţării de a beneficia de zona economică unică. Ieşirea părea soluţia logică, doar că turbulenţele la nivel mondial au creat un climat impropriu din toate punctele de vedere pentru vânzătorii de piei de cloşcă precum englezii.
Partea proastă e că furtuna vine acum pentru englezi şi dinspre principalul lor aliat, SUA. Cu siguranţă că SUA nu doreşte să afecteze stabilitatea Regatului Unit, dar nici nu se poate opune realităţilor economice de-acolo. În plus, cel mai de temut general, anume Generalul Iarnă, începe să-şi facă apariţia în condiţiile în care, asemeni „fraţilor” de pe continent, englezii sunt cu fundu-n baltă.
Nu există soluţii pentru criza energetică şi, mai mult, acum nu se pot ascunde parazitând săracii Europei, aşa cum face Berlinul. De altfel, judecând limpede, nici dacă ar fi fost în căruţa europeană nu se ştie dacă ar fi putut profita în condiţiile în care mârţoaga economică a Germaniei dă semne de colaps.
Soluţii? Ioc.
Pornim de la întrebarea logică: în ce condiţii poţi să-ţi faci căldură în casă dacă nu ai lemne, cărbune, gaze, energie electrică s.a.m.d.? Evaluaţi răspunsul la întrebarea precedentă pentru a înţelege „soluţiile” pe care le are la dispoziţie Anglia. Şi asta e doar o problemă din multitudinea celor care deja atârnă ca nişte pietre de moară la grumazul obosit al pratului rămas în ocean fără barcă.
Ca o noutate absolută vă voi spune că FMI urmează să ofere asistenţă guvernului Marii Britanii. Iată cum economia engleză „se califică” în aceeaşi ligă cu Pakistanul şi restul ţărilor subdezvoltate aflate pe lista de pacienţi permanenţi ai „doftorilor spiţeri” de la FMI.
Asta spune multe despre fragilitatea unei economii aflată încă la masa granzilor, dar despre care nimeni nu poate spune care-s domeniile în care străluceşte. În afara spoielii exterioare, pătrunzând în adâncimile mecanismului său anchilozat constaţi o maladivă lipsă de relevanţă din toate punctele de vedere.
Ce urmează?
Reţeta e cunoscută: creşteri de taxe, şomaj masiv, vânzări disperate de active şi, probabil, în final, colapsul absolut. E imposibil să întorci un mort de la groapă, iar Marea Britanie e moartă încă de prin anii 80.
Doar ticăloşia pe care le-o cunoaştem a păstrat aparenţele unei viabilităţi spoite.
Rămâne să vedem soluţia la care se va ajunge şi care deja e previzibilă.
Atunci când ai o insulă în care se tremură teribil de frig şi se va muri de foame, care poate fi rezultatul?
Cumva frigul din case va fi compensat de o teribilă explozie socială?
Rămâne să vedem nu dacă ci când! Şi mai ales persoana care va semna certificatul de deces.
