Ziua Cosmandinului
La 1 iulie, calendarul crestin-ortodox praznuieste pe sfintii doctori Cosma si Damian (zi consemnata si in calendarul popular), ale caror nume, prin amalgamare, au dat Cosmandinul. O zi a Cosmandinului este intalnita si la 1 noiembrie, divinitatile de astazi activand in Asia crestinata, in prima parte a mileniului I, fiind sfinti gemeni si implicandu-se intr-un mod aparte in practicile de medicina populara. Forta invataturilor lui Cosma si Damian era atat de mare, incat practicile medicale au fost insusite si de catre crestinism, ele ramanand ani la rand sub forma lor „esoterica”, dar destul de vii si in spatiul carpatin.
Legenda celor doi sfinti
Sfintii Mucenici Cosma si Damian au trait in cetatea Romei, in timpul imparatului Carus. Erau frati si vindecau oameni si animale, neluand alta rasplata decat credinta si marturisirea lui Hristos. Au fost parati la imparat ca prin vrajitorii vindeca oamenii. De asemenea, s-a spus imparatului ca Sfintii Cosma si Damian nu se inchina idolilor. Printr-o minune, imparatul i-a eliberat, insa un dascal pagan i-a ucis cu pietre.
Sfintii tamaduitori
Sfintii Cosma si Damian au patruns in medicina populara ca mesageri religiosi, sporind puterea lecuitoare, ei fiind perceputi de catre societatea traditionala carpatica precum luminatori, stralucind pe pamant prin faptele lor, luand, prin Dumnezeu, dar de tamaduire, de fapt doftoricind fel de fel de boli, drept care au fost trecuti in randul sfintilor doctori. Limitele practicilor medicale ale celor doi se pierd intre faldurile inselatoare ale unui cosmos necunoscut si, deopotriva, in adancurile intunecoase ale Eului.
Descrierile vremii ii infatiseaza pe cei doi sfinti ca fiind tamaduitori ai bolilor de ochi, de lingoare, raul copiilor, de sperietura, maladii apreciate ca fiind foarte periculoase. Dar la cunostintele acumulate prin invatatura si practica vindecarii, ei adaugau evlavia, puritatea, sfintenia si milostenia crestina. Se spune ca ei posedau niste puteri deosebite, pornind de la statutul lor de gemeni, totul fiind potentat de complicitatea si dualismul fratesc.
Descantece de ziua Cosmandinului
Cosma si Damian au patruns si in descantecele romanesti, ce erau niste formule magice, niste gesturi energice si lente, o credinta in efectul vorbelor si gesturilor, o incordare magica. Au patruns in descantece ce se adresau mai degraba sufletului si spiritului decat trupului, fortelor benefice, sperandu-se in reechilibrarea energetica a suferinzilor.
Descantecele din ziua Cosmandinului erau un fel de rugaciuni care echilibrau pe cei cazuti sub povara bolilor, lumea invocand atat pe cei doi, cat si divinitatea suprema, totul desfasurandu-se sub semnul cuvantului magic si al atitudinilor specifice.
Laura Moise
