Unde-s banii României? Hoților!

Unde-s banii României? Hoților!

Bugetul de stat nu poate fi construit acum, scria, ieri, colega mea Claudia Marcu. Premierul Vasile Cîțu așteaptă întâi vânzarea companiilor de stat, puținele care au mai rămas.
Pe Cîțu nu îl interesează că sunt considerate strategice, că ne vindem, practic, avuția națională. Vrea să le vândă și cu asta gata.
Atât de rău am ajuns? Să înstrăinăm companii rentabile pentru a avea bani de buget? Dar banii României unde sunt?

Întâi falimentarea, apoi vânzarea

Compania Națională de Aeroporturi, CEC Bank, cea mai veche bancă românească, Portul Constanța, Eximbank, Hidroelectrica, Transelectrica, Nuclearelectrica, Conpet, Compania Națională a Uraniului, Transgaz, Transelectrica sunt numai câteva din cele pe care Cîțu a pus ochii.

Cacealmaua cu investitorul strategic
Cu un cinism de-a dreptul grețos, premierul declara că „străinii nu vor să cumpere orice, nu există riscul ăsta”. Este normal, se înfig la ce este mai bun și mai profitabil.
De ce trebuie însă să le vindem? Explicațiile lui oscilează între o brumă de economie și multă șarlatanie.
„Nu este vorba de o înstrăinare a acţiunilor. E vorba de o capitalizare, să atragem resurse. Nu avem resurse la buget pentru a capitaliza aceste companii la nevoile pe care le au pentru a se dezvolta. În schimbul unui capital, o parte a acţiunilor sunt transferate către alţi acţionari. Se întâmplă peste tot în lume.”

Acțiuni transferate, degeaba o scaldă Cîțu ca să mai îndulcească efectul, înseamnă vânzare. Și când 54 la sută din acțiunile unei companii, de exemplu, trec în proprietatea și posesia altuia, se numește înstrăinare. Iar înstrăinarea eu nu am știință să se facă altfel decât prin vânzare.
Nu am motive să cred că vreun proprietar  achiziționează acțiuni pentru a investi în produsul cumpărat, făcându-l și mai rentabil. Cel puțin în România. Peste 2.000 de fabrici au dispărut de pe hartă pe același principiu enunțat de Cîțu. Vine investitorul strategic, cumpără și zice că face o minune economică. Am văzut cum se desfășoară lucrurile.

Profitul de la Transgaz trebuie să intre în alte buzunare

Întâi intră personalul în șomaj tehnic, pe rând, ca să nu bată la ochi. Apoi se dezmembrează utilajele și se vând la fier vechi, iar în final se închide totul și se vinde terenul, pentru că pe noii proprietari exact asta i-a interesat.
Ce retehnologizare, ce investiții, ce profit? Nu, nu, doar terenul i-a interesat. Așa am umplut Europa de români în căutare de lucru, căci orașele monoindustriale au devenit falimentare.

Muncim pentru alții
Se mai poate și altfel? Sigur că se poate. Iată cel mai bun exemplu. „Doar 11 mărci mari de bere mai produce România, din cele peste 200 pe care le deţinea până în 1990.
În vreme ce producătorii internaţionali fac bani frumoşi din berea românească, de cele mai multe dintre fabricile vechi s-a ales praful. Unele au ajuns ruine ori au fost demolate, iar altele mai valorează câte ceva doar ca afaceri imobiliare.

O poză face cât o mie de amintiri

Rahova, Azuga, Silva, Ursus, Gambrinus, Basarab, Haţegana, Măgura, Cornişor, Coroniţa sau Cuşma sunt doar câteva din cele peste 200 de mărci de bere produse în fabricile din România, din 1869 până în 1990.
Dintre ele, astăzi se mai fabrică în ţară doar 11 mărci mari, toate sub licenţa a patru producători internaţionali de bere. De la restul au mai rămas doar pahare sau etichete în colecţiile unor împătimiţi” (identitatea.ro).

Vânzări mascate
30 de miliarde de euro împrumutate în 11 luni. Mai mult decât s-a împrumutat România în primii 19 ani după decembrie ’89. Realizator, Florin Vasile Cîțu. Fără efect, căci bani tot nu sunt. Nimeni nu știe pe ce s-au cheltuit. Ca să vinzi avuția națională sau o parte din ea trebuie să beneficiezi de o susținere la cel mai înalt nivel.

Iohannis face ce știe mai bine: tace

Trebuie să existe un plan bine pus la punct, iar asta mai presupune și o avizare din partea cuiva. Cîțu nu poate vinde averea țării sub paravanul unei listări la bursă.
Fără știința și aprobarea lui Iohannis nu poate mișca un deget. Pare, însă, că tocmai Iohannis este dirijorul, cel puțin atât timp cât nu reacționează și nu vine cu lămuriri.
Altele decât minciunile înșirate de premierul Cîțu, care se zbate pentru abrogarea legii privind protecția avuției naționale. Iar întrebarea rămâne valabilă și pentru Iohannis: unde-s banii țării?

Sursa: IonCoja.ro

COMENTARII

  1. Cum unde sunt banii?
    Sunt în pensii speciale și la bugetari.

    Văd că nimeni nu scrie în fițuica asta mizerabilă de sporurile de 30% date viermilor din prefectură.
    Dar, altfel, să citeze mizeriile unui kkt ca acest Coja, se poate la greu.

Lasă un răspuns la Gelulache Anuleaza

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.