Un presedinte mineral
„Dacă stăm smirnă în fața prostiei, atunci suntem vinovați de tot și de toate, în fața tuturor, iar dacă eu nu fac nimic, sunt mai vinovat decât alții”, a scris Dostoievski.
Fatalitatea lucrează prin trepăduși mineralizați. Adică prin aparențe umane în care pulsația spirituală, afectul, moralitatea și rezonanța cu semenii au fost înlocuite cu balast și zgură.
De-asta fatalitatea e implacabilă. Pentru că oamenii adevărați nu pot interacționa constructiv cu ea.
Singura sfidare (deloc constructivă) ce-i poate fi adusă e sinuciderea. La care nefericitul popor român e gata să recurgă, alegându-l încă o dată președinte pe împietritul Klaus Iohannis.
Mascarada de ieri cu așa zisa dezbatere a întrecut orice flegmă pe care românii au primit-o peste față de la Ceaușescu încoace. Nu au fost astfel jigniți grosolan doar cei ca mine, care-i spun repetat si fără ocolișuri împăratului că e gol și repugnant, ci și adulatorii acestuia care, în fanatismul lor, deschid și gura, laudativ, să-i creeze augustului scuipat jgheab spre ființa lor profundă.
Profesorul Andrei Marga a publicat un articol devastator la adresa marelui împărat gol „inspirat de Hitler și Mussolini” de care se folosește fatalitatea pentru a-i batjocori în continuare pe români.
Eu, personal, nu-mi amintesc să mai fi citit vreodată un text atât de adevărat, de vitriolant și de dens în critici argumentate la adresa unui înalt demnitar în funcție prin care istoria vrea să ne mutileze, precum acest articol la care fac trimitere.
Luarea de poziție a lui Andrei Marga este mai mult decât un rechizitoriu; este un urlet de disperare. O răbufnire de umanist patriot exasperat de intolerabila impostură ce s-a putut concentra într-un sungur om.
Dacă înțeleptul, blândul și domolul Andrei Marga a fost împins spre un astfel de paroxism retoric înseamnă că țara asta chiar pășește, hipnotizată, spre prăpastie. Spre sinucidere.
Și eu văd lucrurile la fel. Și eu îmi propuneam, împins de o speranță utopică, de un resort lăuntric ce nu mă lasă să rămân indiferent la tragedia ce se profilează, să-i mai avertizez odată pe compatrioții mei: atenție, nisipuri mișcătoare! Nu vă încredințați unui mineral!
A spus-o însă Andrei Marga, mult mai bine și mai înflăcărat decât aș fi putut-o face eu.
Așadar, citiți-l pe Andrei Marga și reflectați.
