Un om fantastic (186)

Un om fantastic (186)

0 65

5.

Afacerile cu droguri ale Luciei cea Neagra si ale amantului ei american luasera, in cele trei luni, intre inceputul iernii si al primaverii, o amploare deosebita. Se fandosira, intaratara cumparator contra cumparator si saltara preturile tot mai sus.Oare nu-si dadea seama Lucie cea Neagra ca se juca cu propria viata?
Scriitorul Lippert zacea in continuare in puscaria din Muenchen. Oricat isi daduse Thomas silinta sa il ajute, nu gasise pe moment nicio solutie, nicio posibilitate. Un cerc al tacerii, al conjuratiei, il inconjura pe nefericitul Lippert, cel care indraznise sa se opuna lui Lucie cea Neagra.
Rabdare, ii recomanda Thomas sarmanei si neajutoratei Elsa Lippert.
“Aveti rabdare. Aici se petrece o nedreptate. Nedreptatea nu dainuie o vesnicie. Cateodata tine mai mult – dar NICIODATA la nesfarsit. Va veni si ziua in care il vom putea ajuta si pe sarmanul dumneavoastra sot.”
In masura in care incercarile de a-l ajuta pe Lippert dadura gres, in aceeasi masura obtinu Thomas succese in ceea ce priveste afacerile sale personale. Pe 19 aprilie, dupa cum am mai aratat, pusese mana pe uraniu, pe aparatul MKO si pe schitele aparatului.
In scurt timp se imprastie zvonul, printre diferitii agenti ai diferitelor natiuni, ca Thomas Lieven numea aceste comori proprietatea sa personala. Acesti agenti venira cu propuneri de cumparare – mai intai pentru uraniu. Thomas alese, dintre toti pretendentii, pe un om de afaceri argentinian, care era si consilierul intim al lui Juan Domingo Peron, cel care, cu un an in urma, ajunsese presedintele tarii sale.
Thomas explica prietenului sau Bastian:
“Acesta-i omul nostru, batrane. Afara din Europa cu chestiile astea ! Cat mai departe ! Acolo unde nu se vor fabrica bombe din asa ceva.”
Argentinianul plati cu dolari americani – 3.200 dolari pentru fiecare pastila, deci per total 89.600 dolari.Uraniul pleca spre Argentina pe post de corespondenta diplomatica.
Avizatul cititor isi mai aminteste probabil de scandalul provocat in anul 1954 de punerea in functiune a primei centrale nucleare argentiniene, scandal alimentat de presa internationalacu mari titluri aparute pe mansetele ziarelor. Fusese dat publicitatii faptul ca un presupus cercetator in domeniul nuclear, de origine germana, un anume ‘profesor’ Ronald Richter, facea experiente nucleare pentru Peron inca din anul 1948, pe insula Huemul, cu scopul de a transforma Argentina in putere nucleara.Peron ii pusese la dispozitie ciudatului cercetator suma de 300 de milioane de marci. Insa proiectul cazu pana la urma datorita u7nor insuficiente tehnice. In barele din reactor fusesera introduse, printre altele necesare, si pastilele cu sigla institutului ‘Kaiser Wilhelm’ din Berlin …
Apoi agentii pornira, pentru achizitionarea aparatului MKO, o adevarata intrecere. Thomas, fiind un pacifist convins, schimbase cate ceva de pe la schite – nu mult, doar atat incat nici cei mai geniali specialisti in domeniu sa nu se mai poata descurca cu ele. Fiind insa si un bun comerciant, multiplicase schitele, cu gandul de a le vinde cator mai multi solicitanti.
Cand aparu domnul Malek, Targuiala lui Thomas cu diferitii agenti atinsese cote inalte. Domnul Gregor Malek era originar din Boemia. Thomas il vazuse de multe ori la ‘Bristol’. Se parea ca toate afacerile ii merg excelent. Era intotdeauna imbracat cu eleganta, era maruntel de statura, indesat si avea pometii obrajilor proeminenti si ochii putin oblici, adica fizionomia rasei slave. Iar vorbirea purta accentul respectiv:
“Spuneti-mi, rog frumos,, domnul meu, putem schimba cateva cuvinte? Am auzit ca aveti cate ceva de vanzare. …”
Thomas si Bastian nu pricepura, pentru inceput, ce dorea acest domn.
Domnul Marek deveni mai limpede:
“Am prieteni dincolo, in Cehoslovacia, buni prieteni, care platesc excelent. Ia aratati-mi si mie o data chestia aia si schitele de la ea.”
Dupa purin har incoace, mar incolo, i se arata ‘chestia’ si proiectele de constructie. Cehul facu ochii ca melcii.
“De necrezut. De un an umblu dupa astea si degeaba. Spuneti-mi, rog frumos, cum ati pus mana pe ele?”
“Thomas raspunse:
“A fost foarte simplu, scumpe domn Marek. In calcul am introdus si atitudinea politica a populatiei dee aici. Pe aici misuna multi nazisti.Prietenul meu si cu mine am hoinarit cateva saptamani prin imprejurimi. De la un nazist la altul. Am lasat sa se inteleaga ca apartinem unei organizatii Werwolf …”
“Iisuse, Maria si Iosif, ati innebunit?”
“Deloc, dragul meu domn. Doar vezi ce bine a functionat totul. Ca de la nazisti la nazisti am discutat cu localnici si cu nou-veniti. Unde-i uraniul? Unde-s schitele si aparatul-minune? Organizatia noastra are nevoie de bani. Trebuie sa vindem uraniul si schitele. Domnii nazisti pricepura asta pe data. Unul ne trimise la altul, si din om in om … Voila, monsieur !”
“Oh, cerule, si nu a trebuit sa platiti nimic?”
“Niciun chior. Niste idealisti cu totii. Deci ce ne ofera prietenii dumneavoastra din rasarit?”
“Trebuie sa merg dincolo si sa ma interesez un pic.”
Agentul Marek disparu trei zile, dupa care aparu din nou la Thomas. Era intr-o dispozitie excelenta:
“Trebuie sa va transmit frumoase salutari. Veniti azi la mine sa luam masa impreuna. Am auzit ca va place sa gatiti. Am de toate acasa. Vorbim in tihna despre afacere.”

(va urma)

Dan Bota

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.