Un om fantastic (136)
11.
Daca Stabszahlmeisterul Hoepfer pierduse o vila, colonelul Werthe pierdu in aceste zile o exceptionala menajera: pe bruneta si draguta Nanette. Micuta frantuzoaica il cunoscuse si incepuse sa-l admire pe Thomas Lieven atunci cand acesta, batut si plin de mizerie, fusese adus din arestul Gestapoului, pe 2 decembrie 1942, de colonelul Werthe. La scurt timp Nanette ii prezenta colonelului demisia imediata. Dupa alte cateva zile, acesta o intalni in vila lui Thomas
Aici ea gunguri:
“Nu suparat, domnule colonel, dar eu vrut totdeauna lucrez la Square du Bois de Boulogne …”
Thomas reusise sa se aranjeze, dupa gustul sau, pe la inceputul lui septembrie 1943. Pivnita era plina cu diferite bauturi spirtoase de pe piata neagra, camara era plina cu alimente de pe piata neagra. Asa ca acuma se putea trece la combaterea pietei negre.
Jean-Paul Ferroud fu prima figura – oarecum misterioasa – pe care i-o indica colonelul Werthw lui Thomas.
Uriasul carunt poseda, la fel ca Thomas, o banca privata la Paris. Se parea ca cele mai mari si indraznete afaceri se derulau cul concursul lui si al bancii sale.
Thomas il invita pe bancher la cina.
Francezii faceau, in anul 1943, doar in imprejurari deosebite urmatoarele doua lucruri: sa viziteze nemti si sa invite nemti la ei acasa. Aveau loc intalniri prin restaurante, baruri, la teatru – dar nu acasa. Acasa aveau loc doar in cazuri foarte, foarte bine intemeiate …
Afacerea Ferroud incepu cu o surpriza pentru Thomas: bancherul accepta invitatia …
Cina fu pregatita, impreuna cu nanette, de-a lungul a cinci zile.
Ferroud aparu la sapte si jumatate. Domnii purtau smochinguri.
Se servi in salon Martini. Foarte sec.
Se trecu apoi la masa luminata de lumanari.
Nanette servi sunca.
Meniu. Paris, 10 septembrie 1943
Sunca de porc in vin rosu cu salata de telina si cartofi natur.
Savarina cu fructe
Cu o sunca de porc incepu pentru Thomas aventura “Piata Neagra”.
SUNCA DE PORC IN VIN ROSU: Se ia o sunca de porc proaspata si se indeparteaza soricul si grasimea. Se face un amestec dintr-o ceapa rasa, piper macinat, ghimbar, ienupar, foi de dafin maruntite. Cu acest amestec se freaca bine sunca pana se innegreste. Se tine sunca astfel preparata 5-7 zile intr-un vas in care s-a turnat un litru de vin rosu si ½ litru de otet din vin. Se intoarce din timp in timp de pe o parte pe cealalta. La sfarsit se freaca bine cu sare si se da la foc cu jumatate din zeama in care a stat. Dupa ce a scazut lichidul, se da la cuptor, completand cu cealalta jumatate din zeama, care se toarna rand pe rand. Se tine pana ce sunca este frumos rumenita. Se scoate, iar lichidul din tava se leaga intr-un sos grosut. Se serveste cu salata de telina (fara maioneza) si cartofi natur. Pentru fierbere si tinut la cuptor se iau in calcul 3-5 ore, in raport de marimea suncii.
SAVARINA CU FRUCTE: 250 g. Faina,1/8 litru lapte, 15 g. drojdie, 125 g.unt, 3 oua, un praf de sare. Se inmoaie drojdia in putin lapte caldut si putina faina. Se topeste untul, se amesteca bine toate cantitatile de mai sus si se bate pana se fac basici in compozitie. Se unge forma de copt cu unt si se umple pe trei sferturi cu coca. Se lasa la crescut pana ce forma se umple. Se da 30 min. la copt. Intre timp se incalzesc jumatati de piersice proaspete sau din compot (se pot folosi si alte fructe) – cele proaspete se tin putin la inabusit – precum si circa 100 g. gem de caise. Separat se amesteca 1/8 litri suc de fructe, doua linguri de vin alb, cate o lingura de rachiu de cirese, sherry, maraschino si suc de lamaie, ½ lingurita rom si un pliculet de zahar vanilat. Se scoate aluatul copt dinforma, se pune intr-un castron incalzit, se toarna incet lichidul fierbinte, se unge cu gemul fierbinte, iar deasupra se aranjaza fructele fierbinti.
Ferroud manca asa cum o face un cunoscator in ale artei culinare. Isi trecu discret limba peste buze.
“Formidabil, monsieur. A stat in vin rosu, nu?”
“Cinci zile. Principalul insa il constituie condimentele: boabe de piper, ienupar, ghimber – toate pisate – foi de dafin si ceapa rasa. Carnea trebuie frecata cu acestea pana se innegreste.”
“Si ati pus numai vin rosu?”
Ferroud arata grozav, ca un Pere Noble din teatrul francez.
“Am pus si jumatate de otet. Sunt foarte fericit ca ati dat curs invitatiei mele.”
Celalalt raspunse, luand din salata de telina:
“Ma rog, doar nu ai in fiecare zi ocazia sa fii invitatul unui agent al Abwehrului.”
Thomas continua sa manance linistit.
“M-am informat asupra persoanei dumneavoaste, monsieur Lieven. De fapt asupra dumneavoastra planeaza incertitudinea – atat de multe si atat de putine reies, in acelasi timp, din informatiile culese de mine – cine sunteti de fapt si cu adevarat. Un lucru este sigur: ati fost asmutit asupra mea datorita impresiei ca trag marile sfori ale pietei negre, nu-i asa?”
Thomas confirma:
“Asa este. Trebuie sa mai luati putina sunca. Ceva nu inteleg insa.”
“Ce, ma rog?”
“Ca dumneavoastra, cu toata neincrederea pe care mi-o purtati si stiind care mi-e scopul, ati acceptat invitatia. Acest lucru trebuie sa fie motivat intr-un fel.”
“Bineinteles. Am vrut sa-l cunosc pe omul care-mi va deveni – poate – adversar. Si as dori sa cunosc si pretul pe care mi-l pretindeti, poate reusim sa aranjam lucrurile, monsieur …”
Thomas ridica sprancenele. Lasa impresia de aroganta cand spuse:
“Si totusi nu sunteti chiar asa de bine informat asupra mea. Pacat, monsieur Ferroud, am contat pe un partener egal …”
Bancherulse inrosi la fata. Puse cutitul si furculita pe farfurie.
“Deci nu poate exista un aranjament intre noi? Acuma zic eu: pacat. Ma tem ca subestimati pericolul in care va veti afla de acum incolo, monsieur. Va dati seama ca nu pot permite nimanui sa mi se uite in carti. Cu atat mai putin unui incoruptibil …”
(va urma)
Dan Bota
