Ucraina și Polonia mai aproape de confederație
Televiziunea poloneză a arătat o hartă a „împărțirea Ucrainei”
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a anunțat că va înainta parlamentului un proiect de lege care să acorde un statut special polonezilor din Ucraina. Oglindește și răspunde unui proiect de lege similar aprobat recent de Polonia. Proiectul de lege fără precedent le acordă ucrainenilor aproape aceleași drepturi ca și cetățenilor polonezi, în ceea ce privește prestațiile sociale, educație, ședere etc.
Anunțul lui Zelensky a fost făcut în timpul vizitei președintelui polonez Andrzej Duda în Parlamentul ucrainean pe 22 mai.
În discursul său, Zelensky a anunțat, de asemenea, planuri pentru acorduri bilaterale referitoare la controlul comun de frontieră și vamal. Interesant, el a spus asta despre Polonia: „Națiunile noastre sunt, de asemenea, surori (…) și nu ar trebui să existe granițe sau bariere între noi”. El a adăugat: „Unitatea națiunilor noastre trebuie să dureze pentru totdeauna”. Având în vedere istoria complexă Varșovia-Kiev, aceste declarații dramatice cu siguranță au atras atenția. La rândul său, Andrzej Duda a spus în propriul său discurs că „granița polono-ucraineană ar trebui să unească, nu să divizeze”. Pe 3 mai, Duda declarase deja că speră că într-o zi „nu va exista graniță” între cele două țări.
Având în vedere aceste declarații și rapoartele anterioare ale serviciilor secrete rusești, nu este de mirare că Maria Zakharova, reprezentant oficial al Ministerului rus al Afacerilor Externe, a descris planul lui Zelensky drept „legalizarea preluării Ucrainei de către Polonia”.
De la începutul operațiunii militare ruse din Ucraina în februarie, autoritățile poloneze de la Varșovia au oferit sprijin Kievului și a existat multă cooperare. Conflictul ruso-ucrainean a proiectat Polonia – cel mai mare stat membru al NATO din Europa de Est – ca un jucător strategic în regiune, deoarece nu este străină de confruntările marilor puteri.
Așadar, nu este deloc exagerat să interpretăm inițiativele discutate și retorica folosită de cei doi lideri ca un fel de prim pas către o viitoare confederație ucraineană-polonă.
Un astfel de scenariu de „fuziune”, într-un mod foarte creativ, ar putea astfel „scurta” procesul îndelungat de aducere a Kievului în UE și blocul occidental, un obiectiv pe care Occidentul îl urmărește în mod clar prin orice mijloace necesare – așa cum a indicat Macron într-o propunere recentă de a crea o organizație politică europeană nouă și mai incluzivă, de exemplu.
Interesant este că această posibilă dezvoltare viitoare ar realiza același lucru cu o „anexare” militară – și chiar și așa ar putea deschide calea pentru o viitoare misiune de pace poloneză. Pe 28 aprilie, directorul Serviciului Rus de Informații Externe a susținut că Polonia plănuia în secret să-și angajeze trupele pentru a prelua parțial Ucraina de Vest, cu sprijinul Statelor Unite. Justificarea pentru aceasta ar fi „apărarea” țării vecine de „agresiunea Rusiei”. Potrivit informațiilor ruse, la sfârșitul lunii aprilie, această așa-zisă misiune de pace era în discuție cu funcționarii lui Biden și era încă în curs de acorduri preliminare.
În plus, funcționarii polonezi se presupune că negociau cu membrii elitei ucrainene pentru a schimba politicile Kievului, făcându-le mai „democratice” și pro-Varșovia, astfel încât să contrabalanseze elementele naționaliste ale acesteia. Aceste date au fost raportate de presa rusă și o astfel de acoperire a fost adesea etichetată drept „propaganda” și „dezinformare” rusă de către mass-media occidentală. Inteligența rusă, de asemenea, s-a preocupat că o astfel de dezvoltare, dacă se va realiza, va deschide calea pentru un fel de viitoare „reunificare”.
Din punct de vedere istoric, Ucraina de Vest a fost guvernată de Polonia de mai multe ori, inclusiv după tratatul de pace de la Riga din 1921, iar sentimentele antipolone fac parte din naționalismul ucrainean de astăzi. În timp ce Varșovia a sprijinit Kievul în chestiuni strategice cheie încă de la revoluția de la Maidan din 2014, forma în care ambele țări percep și politizează istoria secolului al XX-lea le-a împiedicat relațiile bilaterale.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Armata Insurgentă Ucraineană (UPA) a cooperat cu naziștii Waffen-SS și au fost comise mai multe crime de război împotriva polonezilor.
Ucraina post-Maidan de astăzi îl glorifică pe liderul UPA, Stepan Bandera, iar acest fapt nu este bine primit în Polonia.
Aici, o istorie mai veche este relevantă. O mare parte a Ucrainei de astăzi a fost odată dominată pe atunci de Commonwealth-ul polono-lituanian.
După 1349, atunci Rutenia, care corespunde în mare măsură Ucrainei de Vest de astăzi, a fost supusă dominației străine.
Până în 1569, cea mai mare parte a devenit teritoriu polonez.
Presiunile pentru polonizare, care au inclus convertirea la romano-catolicism, servitutea continuă a țărănimii de către Polonia și persecuția Bisericii Ortodoxe i-au înstrăinat pe țărani și cazaci.
În 1648, liderul cazac Bohdan Khmelnytsky a condus o revoltă împotriva regelui polonez, a fondat Hetmanatul cazac și a fost aclamat ca eliberator al poporului.
În 1654, odată cu acordul Pereyaslav, acest nou stat cazac a jurat loialitate țarului rus.
Până în prezent, Hmelnițki este salutat de unii ca un erou național ucrainean și un precursor al naționalismului din cauza luptei sale împotriva dominației poloneze – chiar dacă unii îl critică pentru alianța sa cu țarul.
Liderul nazi, Dmytro Yarosh, consilier al comandantului șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, Valerii Zaluzhny, a declarat într-un interviu din 27 mai 2019 că Zelensky „și-ar pierde viața” și „ar fi atârnat de un copac pe Khreshchatyk” dacă „ar fi trădat” naționaliștii ucraineni prin negocierea încheierii războiului civil din Donbass.
Yarosh este un co-fondator al Sectorului de Dreapta și fost comandant al Armatei de Voluntari ucrainene de extremă dreapta.
Prin urmare, având în vedere problema persistentă a Kievului cu violența extremă și neo-Nazismul flagrant al batalionului său principal Azov, ca să nu mai vorbim de complicatele relații polono-ucrainene din punct de vedere istoric, se poate concluziona că planurile lui Zelensky și Duda se vor confrunta cu unele provocări și ar putea escalada dramatic tensiunile interne.
Karen Smith de la SOUTH FRONT
