Teroristii lui Iliescu au fost magistrati
Pana la urma, i-a iesit. Ceea ce parea sa fie sfarsitul meritat al carierei bolsevice a lui Ion Iliescu va fi doar? noua ilustrare a regulii dupa care vinovatii reusesc s-o scoata basma curata in Romania. In ciuda enormitatii faptelor lor. Sau mai ales din cauza asta.
Inainte de decizia de deunazi a Curtii Constitutionale, care trimite la gunoi toate sansele restabilirii adevarului in privinta Revolutiei din 1989 si a Mineriadelor, paruse ca lucrurile se aseaza pe fagasul normal. Dupa 17 ani de zel controversat, Parchetul Militar reusise sa il trimita in judecata pe cel pe care toate probele, declaratiile, inregistrarile, il indica drept principalul vinovat pentru cei 1000 de morti cazuti tragic si inutil in mascarada publica menita sa acopere lovitura de stat din decembrie 89. Stenturile – vreo 5-6 la numar, care ii strang in prezent coronariana lui Ion Iliescu – isi gaseau justificarea. Omul avea palpitatii mari. Trebuia, in sfarsit, sa raspunda, pentru atrocitatea pe care a patronat-o din postura de emanat al Revolutiei. Facandu-ne pe toti sa credem, vreme de ani de zile, ca tributul de sange platit de martiri a fost deplin justificat si necesar, iar nu pretul sinistru al unei regii ce trebuia legitimata pentru istorie.
Generalul Dan Voinea, seful Parchetelor Militare, in sarcina carora s-a aflat pana ieri restabilirea adevarului si identificarea vinovatilor, ajunsese, dupa 17 ani de rascolire a ranilor urate care sunt Revolutia si Mineriadele, la faza acuzatiilor finale. Ion Iliescu urma sa fie pus definitiv in fata unor piese acuzatoare limpezi, desprinse fara putinta de tagada, din sutele de volume – 250 doar pentru mineriada din 13-15 iunie 1990 – ce alcatuiesc rodul investigatiilor conduse de catre procurorii militari.
Amnezia pe care o mimeaza Ion Iliescu de 17 ani cand vine vorba de reconstituirea evenimentelor sinistre din 89 si 90 ar fi fost deconspirata drept o stratagema de care a abuzat constant ca sa evite acuzatiile de omor. Cercetarile intreprinse de procurori ii restabilisera, de asemenea, memoria unui alt mare amnezic al acelor vremuri, Petre Roman. Fostul premier al Romaniei isi adusese subit aminte ca luna decembrie 1989 gasea in Romania nu mai putin de 25.000 de agenti sovietici, pregatiti sa intervina in orice moment pentru ca lucrurile sa nu devieze prea tare de la scenariile scrise la Moscova si inmanate inspre interpretare actorilor de teapa lui Ion Iliescu, amorezii artei ruse.
Speranta rostirii raspicate a adevarului despre evenimentele de sange si minciuna pe care s-a cladit istoria post-decembrista a Romaniei s-a naruit ieri. Cand Curtea Constitutionala, un produs marca Iliescu intr-o majoritate confortabila, a dispus cu o lejeritate criminala ca procurorii militari nu mai pot instrumenta dosare in care sunt implicati si civili alaturi de cadre militare. Printr-o decizie pripita si insuficient fundamentata, organul constitutional a decis transferarea uriasei corvezi de strangere de probe in zona civila, anuland astfel efortul de documentare al procurorilor militari.
Momentul este cat se poate de prielnic pentru Ion Iliescu. Cel care are mari sanse sa se stinga doar sarac si cinstit, iar nu un mare criminal al istoriei recente. Vinile ce amenintau sa-i fie puse in carca ajung in 2009 la termenul de prescriere. Este foarte putin probabil ca investigatorii civili vor reusi sa parcurga in doi ani traseul pe care anchetele militare se tarasc de 17. O veste care, in ochii bolsevicului deghizat in exponent al democratiei, face mai mult decat un nou mandat la Cotroceni.
Acum, ca nu i se mai pot imputa mortii Revolutiei si ai Mineriadelor, Iliescu devine specimenul politic cu cel mai inzestrat simt al anticiparii de la noi. Ma trec fiorii cand ma gandesc ce exact si-a programat toate miscarile de pe scena politica: revolutia, mineriadele, mandatele. Curtea Constitutionala este o colectie de servanti de lux care l-a slujit de pe vremea cand ii numara mandatele si-i ieseau mai putine. Acum i-au numarat mortii si tot nu i-au iesit la numar. Daca nu e o problema de aritmetica, e una de costumatie. Teroristii lui liescu n-au fost niciodata imbracati in costum de camuflaj si n-au tras cu simulatoare. Au purtat intotdeauna robe si au lansat sentinte.
Vifor Rotar
