Inginerii proiectează vaccinuri ARN programabile Inginerii MIT au dezvoltat un nou tip de vaccin ușor de personalizat, care poate fi fabricat într-o săptămână, permițându-i să fie implementat rapid ca răspuns la focarele de boală. Până în prezent, au conceput vaccinuri împotriva Ebola, gripei H1N1 și Toxoplasma gondii (o rudă a parazitului care provoacă malarie), care au fost 100% eficiente în testele efectuate la șoareci. Vaccinul constă din fire de material genetic cunoscut sub numele de ARN mesager, care poate fi conceput pentru a codifica orice proteină virală, bacteriană sau parazită. Aceste molecule sunt apoi ambalate într-o moleculă care furnizează ARN-ul în celule, unde este tradus în proteine care provoacă un răspuns imun din partea gazdei. În plus față de vizarea bolilor infecțioase, cercetătorii folosesc această abordare pentru a crea vaccinuri împotriva cancerului care ar învăța sistemul imunitar să recunoască și să distrugă tumorile. „Această abordare a nanoformulării ne permite să producem vaccinuri împotriva bolilor noi în doar șapte zile, dându-ne posibilitatea de a face față focarelor bruște sau de a face modificări și îmbunătățiri rapide”, spune Daniel Anderson, profesor asociat la Departamentul de Inginerie Chimică al MIT și membru al Institutul Koch al MIT pentru cercetarea integrativă a cancerului și Institutul pentru inginerie și științe medicale (IMES). Anderson este autorul principal al unei lucrări care descrie noile vaccinuri, publicată în Proceedings of the National Academy of Sciences. Proiectul a fost condus de Jasdave Chahal un postdoctorand la Institutul Koch; ambii sunt principalii autori ai lucrării.
Vaccinuri personalizabile Majoritatea vaccinurilor tradiționale constau dintr-o formă inactivată a unui virus sau a altui agent patogen. Aceste vaccinuri necesită, de obicei, mult timp până la fabricare, iar pentru unele boli sunt prea riscante. Alte vaccinuri constau din proteine produse în mod normal de microb, dar acestea nu induc întotdeauna un răspuns imun puternic, cerându-le cercetătorilor să caute un adjuvant (o substanță chimică care îmbunătățește răspunsul). Vaccinurile cu ARN sunt atrăgătoare, deoarece provoacă celulele gazdă să producă multe copii ale proteinelor pe care le codifică, ceea ce provoacă o reacție imună mai puternică decât dacă proteinele ar fi administrate singure. Ideea utilizării moleculelor de ARN mesager ca vaccinuri există de aproximativ 30 de ani, dar unul dintre obstacolele majore a fost găsirea unui mod sigur și eficient de a le livra. Khan a decis să împacheteze vaccinurile ARN într-o nanoparticulă fabricată dintr-o moleculă ramificată cunoscută sub numele de dendrimer. Un avantaj cheie al acestui material este că cercetătorii îi pot oferi o sarcină pozitivă temporară, ceea ce îi permite să formeze asociații strânse cu ARN, care este încărcat negativ. Khan poate controla, de asemenea, dimensiunea și modelul structurii finale. Inducând structurii ARN-dendrimer să se plieze de multe ori, Khan a generat particule sferice de vaccin cu un diametru de aproximativ 150 nanometri. Acest fapt le face să aibă o dimensiune similară cu multe virusuri, permițând particulelor să pătrundă în celule prin exploatarea acelorași proteine de suprafață pe care virusurile le folosesc în acest scop. Prin personalizarea secvențelor de ARN, cercetătorii pot proiecta vaccinuri care produc aproape orice proteină dorită. Moleculele de ARN includ, de asemenea, instrucțiuni pentru amplificarea ARN, astfel încât celula va produce și mai mult din proteină. Vaccinul este conceput pentru a fi administrat prin injecție intramusculară, facilitând administrarea acestuia. Odată ce particulele ajung în celule, ARN-ul este tradus în proteine care sunt eliberate și stimulează sistemul imunitar. În mod semnificativ, vaccinurile au fost capabile să stimuleze ambele componente ale sistemului imunitar – un răspuns al celulelor T și un răspuns al anticorpilor. În testele efectuate la șoareci, animalele care au primit o singură doză din unul dintre vaccinuri nu au prezentat simptome în urma expunerii la agentul patogen real – Ebola, gripa H1N1 sau Toxoplasma gondii. „Indiferent de antigenul ales, am reușit să determinăm răspunsul complet al anticorpilor și celulelor T”, spune Khan. Cercetătorii cred, de asemenea, că vaccinurile lor ar fi mai sigure decât vaccinurile ADN, o altă alternativă pe care oamenii de știință o urmăresc, deoarece, spre deosebire de ADN, ARN-ul nu poate fi integrat în genomul gazdei și provoca mutații. „Opțiunea de a crea rapid o formulă complet sintetică care poate fi eficientă ca vaccin este un plus important pentru strategiile de vaccinare disponibile în prezent”, spune Hidde Ploegh, profesor de biologie al MIT, membru al Institutului Whitehead și autor al cercetării, care a adăugat că va fi important să se evalueze siguranța și costurile.
Implementare rapidă Abilitatea de a proiecta și fabrica rapid aceste vaccinuri ar putea fi benefică în special pentru combaterea gripei, deoarece cea mai comună metodă de fabricare a vaccinului antigripal, care necesită cultivarea virusurilor în ouăle de pui, durează luni întregi. Aceasta înseamnă că, atunci când apare o tulpină de gripă neașteptată, cum ar fi virusul H1N1 care a provocat pandemia din 2009, nu există nicio modalitate de a produce rapid un vaccin împotriva acestuia. „De obicei, un vaccin devine disponibil mult timp după ce focarul a luat sfârșit”, spune Chahal. „Credem că putem deveni intervenționali pe parcursul unui focar real.” Joseph Rosen, profesor de chirurgie la Școala de Medicină Geisel a Colegiului Dartmouth și profesor adjunct de inginerie la Școala de Inginerie Thayer din Dartmouth, descrie noua abordare a dezvoltării vaccinurilor drept „revoluționară”, deoarece ar putea reduce dramatic timpul necesar pentru a răspunde la focarul de boală. „Acest aspect ar putea fi aplicabil nu numai microbilor/virusurilor despre care s-a vorbit, dar ar putea fi aplicabil și pentru ceva și mai important, cum este un virus necunoscut”, spune Rosen, care nu a fost implicat în cercetare. „Ca răspuns la o pandemie, indiferent dacă este naturală, accidentală sau intenționată, s-ar putea produce un vaccin într-o săptămână.” Khan și Chahal intenționează să înființeze o companie care să breveteze și să comercializeze tehnologia. Pe lângă vaccinurile pe care le-au conceput deja, speră să creeze vaccinuri pentru virusul Zika și boala Lyme. De asemenea, lucrează la vaccinurile împotriva cancerului. La o competiție „Misiune posibilă ” găzduită de Institutul Koch, Khan și Chahal au făcut parte dintr-o echipă care a ajuns să se retragă din competiție deoarece un finanțator extern, Advanced Medical Research Foundation, s-a oferit să îi sprijine. Pentru acest proiect, cercetătorii au conceput vaccinuri care vizează gene care sunt active în mod normal numai în timpul dezvoltării embrionare. Aceste gene, inactive la adulți, devin adesea reactivate într-un tip de cancer cunoscut sub numele de tumori pulmonare cu celule mici. „Suntem cu toții entuziasmați de potențialul acestei noi abordări de a oferi un nou mod de administrare a vaccinului”, spune Robert Langer, profesor al Institutului David H. Koch la MIT și autor al lucrării. Alți autori ai lucrării sunt cercetătorii Justine McPartlan, Lucas Tilley, Saima Sidik și Sebastian Lourido de la Institutul Whitehead; Jonathan Tsosie, asistent tehnic la Institutul Koch, și cercetătorii Christopher Cooper și Sina Bavari de la Institutul de Cercetări Medicale al Armatei SUA. Cercetarea a fost finanțată de către Department of Defense Office of Congressionally Directed Medical Research’s Joint Warfighter Medical Research Program, MediVector Inc., Ragon Institute of MGH, MIT, Harvard și Defense Threat Reduction Agency/Joint Science and Technology Office program in vaccines and pre-treatments.
***
Câteva concluzii pe care le putem trage din acest articol: – vaccinurile de acest tip se puteau face încă din martie 2020, când s-a declarat oficial pandemia; – este suficientă doar o doză de vaccin pentru a stimula imunizarea completă. Probabil că din 2016 până în 2020 vaccinurile de tip mARN fuseseră testate deja pe oameni, deci știau ce fel de adjuvanți să adauge pentru a le face eficiente și la oameni. Nu este exclus să fi avut deja gata vaccinuri pentru un anumit tip de virus, știind exact cum și asupra a ce acționează, dar aveau nevoie de o pandemie pentru a determina o mare parte din populație să accepte vaccinarea. Certificatele sunt pentru a avea o evidență cât mai exactă a numărului celor vaccinați.
Adrian Vasilescu, aburitor de serviciu aflat în solda ocultei BNR, plângea la UM Digi pe umărul bietelor bănci. Ştiaţi că băncile străine au adus în perioada crizei peste 4 mld. EUR pentru susţinerea subsidiarelor autohtone? – ne întreaba el retoric, asemeni unui blând bunicuţ.
Ei bine, eu unul ştiam asta. Şi, de asemenea, mai ştiam un lucru pe care Vasilescu l-a ocolit cu ticăloşie, anume că asta e doar o parte infimă din cât ar fi trebuit să aducă respectivele instituţii în România.
Să-i reamintim domnului Vasilescu faptul că demenţa de pe piaţa imobiliară din 2006-2008 a fost generată de băncile păstorite de stăpânii săi?
Că isteria creditării în franci elveţieni a intrat în România tot în urma iniţiativei aceloraşi „băieţi deştepţi”?
Că ordonanţa de urgenţă a lui Boc pentru eliminarea clauzelor abuzive (ABUZIVE, dl. Vasilescu!) nici măcar acum nu e implementată, existând în continuare pe rol mii de procese ale unor oameni distruşi de abuzivele contracte de credit la care BNR a închis ochii?
Dar totuşi, ar trebui să trecem la cifre. Spune dl. Vasilescu despre cei 4 mld. EUR astfel încât prostovanii care stau bovin să se uite la UM Digi să se „înfioreze” de plăcere.
Dar ceea ce nu spune dl. Vasilescu este că, prin eliberarea rezervelor minime obligatorii către bănci, contribuţia BNR la nota de plată a fost de aproximativ 13 mld. EUR.
De asemenea, prin intermediul împrumutului de 20 mld EUR luat de la FMI, BNR a „produs” lichiditate în piaţă.
Cum se transpune această lichiditate puţini ştiu deoarece e vorba tot de o suveică: banii au intrat în conturile BNR, acesta le-a pus la dispoziţia băncilor la o dobândă standard, iar băncile, cu aceşti bani, au cumpărat titluri de stat încasând moca diferenţialul de dobândă. Asta n-a mai spus-o dl. Vasilescu.
Ce-a mai spus însă dl. Vasilescu, chiar c-ar trebui să vă pună pe gânduri. Cică e atât de dezastruoasă această ordonanţă încât s-ar putea ca la un moment dat, în criză, băncile să pice, iar statul ar trebui să-şi asigure bani pentru a le salva. Şi că, din experienţa crizelor trecute, salvarea băncilor a fost, în final, benefică economiei.
Totuşi, bre tataie, ce mama dracu’ performanţă economică livraţi voi acolo în condiţiile în care aceste sugative aflate în poziţii monopoliste dau faliment la fiecare criză? Văzând toate aceste monstre(sic!) de ticăloşie, stau să mă gândesc că pe vremea lui Ceauşescu ăştia ar fi ajuns în faţa plutonului de execuţie.
Cum au trecut anii! Deja sunt 29 de ani de la izbucnirea revoltelor de la Timișoara. A fost sau nu Revolutie? Unii spun DA. Alții sunt categorici, NU! Odată ce s-a schimbat un sisten politic, înseamnă că a fost Revoluție. Sunt destui, chiar printre participanți, care recunosc că Revoluția ne-a fost furată. De aici a inceput jaful țării, a unei economii cu probleme dar funcționale. O industrie care a fost transformată intr-un MORMAN DE FIER VECHI! Așa a fost programat! De cine? Valoarea fierului vechi, inoxului, cuprului etc. văndut/jefuit este greu de evaluat. Sunt multe si mari interese care blocheaza informațiile. Sigur este vorba de sute de miliarde de euro.
CEL MAI NAIV POPOR?
Am trăit, ca într-un vis, un sfert de secol de speranţe neîmplinite.
Când s-au dus anii? Actualmente director la Institutul de Economie al Academiei Române, Constantin Ciutacu, are curajul să pună degetul pe multe dintre rănile care ne dor de 25 de ani.
În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa.
Mulţi au uitat, alţii n-au ştiut niciodată…
Cum stătea România, din punctul de vedere al integrării economice cu ţările dezvoltate, în 1989?
În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa:· exista platforma Pipera, creată de francezi, unde se construiau calculatoare; · autocamioanele şi autobuzele fabricate la Braşov şi Bucureşti erau patente germane; · avioanele Rombac erau cumpărate de la englezi; · locomotivele de la Electroputere Craiova erau patent elveţian; · la Reşiţa se fabricau motoare de vapoare după licenţa Renk din Germania; · centrala nucleară de la Cernavodă provenea din Canada.
Putem spune, şi nu suntem nostalgici, că începusem să ne integrăm acceptabil cu economiile mari ale lumii. România era a treia ţară din lume, după SUA şi Japonia, care fabrica anvelope gigant, pentru autobasculante de peste 110 tone.
Doar două ţări din lume făceau şuruburi cu bile: România şi Japonia.
Acestea se foloseau în industria nucleară şi aerospaţială.
În 1990, Petre Roman a afirmat că industria românească era un „morman de fiare vechi”.
Ce am avut şi ce am pierdut în ultimii 25 de ani, domnule ministru?
A fost cea mai nefericită declaraţie de politician de după 1989, care ne urmăreşte până azi.
Referindu-se la industrie, că e de dat la fier vechi, fostul prim ministru petre roman dorea să spună lumii că întreaga economie a României comuniste nu merita doi bani. Ale cui interese le-a servit această etichetă?
Ca să combatem această viziune, cităm date statistice la întâmplare, din diferite domenii: · România producea 14 milioane de tone de oţel în 1985; azi, doar 3 milioane; · producea 400.000 tone de aluminiu, azi produce pe jumătate; · în 1980 ieşeau pe poarta fabricilor 1.600 de excavatoare, niciunul azi; · ieşeau 71.000 de tractoare niciunul azi (am construit fabrici de tractoare în Egipt şi Iran, care funcţionează şi acum, în timp ce în România au murit); · în 1984 fabricam 600 de vagoane de pasageri pe an, azi, niciunul.
Cât despre vagoanele de marfă, construiam 14.000 de bucăţi pe an; azi, abia 800 (cel puţin 100.000 vagoane de marfă au fost tăiate şi vândute la fier vechi în ultimii ani). În fine, produceam 144 de nave de tonaje diferite; azi, după cum se ştie, nu mai producem niciuna. Industria sticlăriei e prăbuşită. Industria cosmetica (săpun, deodorante, creme) a dispărut.
Potrivit statisticii oficiale, după anul 2000, au fost exportate 50 de milioane de tone de „fier vechi”, „deşeuri” de cupru, aluminiu şi alte neferoase, în valoare de peste 10 miliarde de euro !!!
Am exportat lemn brut, în valoare de peste 8 miliarde de euro, şi alte produse brute (cereale, fructe, animale vii etc.) în valoare de alte 5 miliarde de euro!
Prelucrarea acestora în România ar fi însemnat crearea a milioane de locuri de muncă! Practic, întreaga economie naţională a fost oferită pe tavă, fără nicio logică ! Ameţitoare cifre…
Cum stau lucrurile în domeniul petrolului?
România producea 13 milioane de tone de petrol în 1970, şi numai…6 milioane azi.
Suspect!? Cineva nu raportează corect.
Nu am nicio încredere în această cifră, atât timp cât nu ştiu dacă toate sondele au contoar.
Au contoar, domnilor? Trebuie să plătească redevenţe la tona de ţiţei brut, dar dacă scoţi 8-10 milioane de tone şi raportezi numai 6? Cu cât păgubeşti statul?
Petrolul se scoate mult şi se rafinează în alte ţări. De aici, deduceţi consecinţele.
Înainte de 1989, produceam 8,5 milioane de tone de motorină şi acum mai producem doar 2 milioane; produceam 10 milioane de tone de păcură si nu mai producem nimic; produceam 500.000 de tone de uleiuri minerale, azi, nimic.
Pe de altă parte, aţi observat că nici distribuţia gazelor nu mai este a noastră.
Cine măsoară producţia? Cine măsoară distribuţia?
După 1990, s-a schimbat peisajul industrial. S-a creat o falie între marea şi mica industrie.
De ce s-a întâmplat acest fenomen?
Au venit „sfaturi” de la competitorii noştri europeni: faceţi IMM-uri(întreprinderi mici şi mijlocii), daţi afară muncitorii din marile uzine, închideţi mamuţii industriali, produceţi kit-uri, componente, nu produse integrale, faceţi cabluri, radiatoare, sisteme de frânare şi anvelope, nu locomotive şi tractoare.
Parcă intenţionat, nu a exista o viziune politică de dezvoltare, ci doar una pentru distrugere; guvernanţii şi-au îndeplinit misiunea cu exces de zel. Nu mă poate convinge nimeni pe mine că nu a fost totul pe bază de program, o teorie a conspiraţiei.
UE a fost creată pe baza Comunităţii Economice a Cărbunelui şi Oţelului. Deci, România nu putea să intre în grila europeană cu industria ei siderurgică, de 14 milioane tone de oţel. A trebuit lichidată, ca un „bonus” pentru admiterea în UE.
Care au fost primele mari greşeli istorice ale politicienilor, în urma cărora s-a dat startul la jaful naţional?
Prima mare eroare a fost restituirea „părţilor sociale”, o privatizare pe bani adevăraţi, începută surprinzător de Ceauşescu. FSN-ul a restituit aceşti bani, pentru a cumpăra bunăvoinţa oamenilor, chiar cu banii lor! Această măsură anti-economică, din cauza căreia fabricile şi uzinele au rămas fără capital lichid, a condus, de fapt, la excluderea cetăţenilor de la un drept de proprietate plătit cu munca lor; a fost o re-naţionalizare a unei părţi a capitalului social, destinată ulterior şi cedării controlului economiei către interese de grup, mai ales străine.
A doua mare eroare a fost privatizarea „de masă”, fără proceduri şi fără reguli de protecţie a acţionarilor minoritari; viitoarele certificate de acţionar au fost cumpărate pe nimic, de cei care ştiau ce va urma. Atunci s-a spus că se privatizează numai 30% din capitalul societăţilor comerciale, lăsându-se de înţeles că vor mai primi şi restul de 70% în viitor, care viitor nu a sosit încă nici în anul 2014!
S-a anunţat, totodată, că sectoarele strategice nu se vor privatiza.
Dar au venit pe urmă FMI, Banca Mondială şi societăţile externe de consultanţă, care au dictat, şi guvernele au promovat controlul total, fără luptă şi fără niciun câştig, asupra întregii economii.
Practic, economia naţională a fost oferită pe tavă, fără nicio logică şi fără a se spune, cel puţin, că este cadou sau pradă de război, celor care, chipurile, au făcut lobby pentru integrarea României în Uniunea Europeană.
Fiecare program de guvernare anunţat a fost, de fapt, un program de „neguvernare”.
A dispărut întreg sectorul industriei de textile, confecţii, tricotaje (filaturi, ţesătorii, fabrici de stofă şi postavuri, întreprinderi de pielărie şi încălţăminte, toate concepute într-un sistem integrat).
A fost închis sectorul agroalimentar (36 de fabrici de zahăr, fabricile de ulei, de preparate din carne, de lapte şi produse lactate, zeci de fabrici de nutreţuri combinate etc.).
Nu mai există majoritatea fabricilor din industria lemnului şi mobilei, din industria cimentului, a lacurilor şi vopselelor, a medicamentelor, din sectorul construcţiilor de maşini, al exploatărilor miniere de feroase şi neferoase, de cărbune etc.
S-au desfiinţat întreprinderile agricole de stat şi cele de mecanizare a agriculturii, staţiunile de cercetări agricole şi, în general, marea majoritate a institutelor de cercetare-proiectare.
Au dispărut industria electronică, electrotehnică, de mecanică fină, optică, automatizări, etc.
Baza naţională de soiuri de plante şi rase de animale a fost pulverizată. România nu mai are astăzi un pachet naţional de seminţe, soiuri, hibrizi, de culturi cerealiere, plante tehnice, legume etc. A fost distrus, aproape în totalitate, sistemul de irigaţii (construit prin îndatorarea dureroasă de la Banca Mondială!), pentru a cărui plată românii au contribuit zeci de ani; au fost abandonate programele de combatere a eroziunii solului, de îndiguiri şi desecări, dar şi cele de irigaţii în curs (canalul Siret-Dunăre sau Bucureşti-Dunăre).
Întreaga economie naţională a fost, pur şi simplu, pulverizată şi lăsată fără nicio logică structurală.
Care sunt consecinţele asupra populaţiei, derivate din acest peisaj apocaliptic, desprins parcă dintr-un film S.F.?
Treptat, România s-a transformat într-un paradis al multinaţionalelor care controlează industria, agricultura, transporturile, construcţiile, comerţul, sectorul financiar-bancar etc. şi care îşi promovează reglementări legale în interes propriu.
Românilor le-au rămas întreprinderile mici şi mijlocii – de fapt, microîntreprinderile; dintre cele aproximativ 500.000 înregistrate, peste 200.000 nu au niciun angajat!
Românii au astăzi libertatea să se ocupe de economia şi afacerile de subzistenţă (avem şi industrie de subzistenţă, nu doar agricultură!) şi construcţii şi transporturi şi alte servicii de subzistenţă, pretinzând că acţionăm pentru dezvoltare inteligentă, inovativă şi durabilă.
Nimic nu este mai durabil decât subzistenţa, aceasta este strategia noastră naţională, după ce am făcut praf marile companii.
Brandul României este subzistenţa, atât în interiorul ţării, cât şi pe celelalte pieţe ale muncii, unde lucrează cetăţenii români.
Nici după 25 de ani, clasa politică – veritabil detaşament al legiunii străine, terminatorul României moderne, nu a realizat importanţa unei reglementări prin care salariaţii să-şi investească o parte din salariu în compania proprie.
Întreaga economie putea fi salvată prin participarea financiară a salariaţilor, printr-o reglementare prin care salariile reinvestite să fie scutite de impozite şi contribuţii.
A existat, în toţi aceşti ani, un fir roşu care să lege cele 13 guverne ce s-au perindat pe la Palatul Victoria, de un proiect minimal, coerent, de dezvoltare?
Fireşte că nu a existat! Zi de zi, guvernele şi clasa politică s-au ocupat numai de protejarea aşa-zişilor investitori strategici, prin scutirea de impozit pentru profitul reinvestit, şi nu de promovarea facilităţilor destinate salariilor reinvestite.
Investitorii nu ar fi trebuit să primească niciun sprijin în România, pentru a-i plăti pe angajaţii români cu salariul minim sau pentru a-i angaja la negru, din raţiuni de competitivitate.
„Veniţi în România, că vă garantăm sclavia pe bani puţini şi vă menţineţi competitivitatea!”.
Acesta a fost, în esenţă, programul de guvernare al ultimilor 25 de ani. De altfel, se poate spune că fiecare program de guvernare anunţat a fost un program si cam atat! Harta, atarnata intr-un cui!
(FILES) A picture taken on May 2, 2006 of an Albanian service station employee holding a fuel pump at a petrol station in Tirana.Oil prices struck a record high of 109.20 dollars per barrel on March 11, 2008 after the dollar hit a fresh all-time low against the euro, traders said. The euro reached a record high of 1.5495 in European trading, while a weaker US currency increases demand for dollar-denominated oil as it becomes cheaper for buyers using stronger currencies. AFP PHOTO FILES / GENT SHKULLAKU
Cu Sfânta bătaie de joc a producătorilor și comercianților de combustibil te întâlnești zilnic. Se vede de la distanță ca toți sunt înțeleși pe o piață în care autoritățile asistă nepuntinceoase la cum sunt jefuiți românii. Crește nu crește valoarea barilului de petrol ei, producătorii de benzină, motorină etc., mai saltă prețul ca la o comandă aproape săptămânal. Te uiți și te minunezi cum, parcă într-o înțelegere cu Isărescu, saltă euro crește și prețul la combustibil. Asta da blat.
Este imposibil ca românul să pună un leu intr-un depozit de economii dacă apare o creștere de salariu sau de pensie, că imediat vine guvernatorul BNR și modifică cursul de schimb leu/euro/dolar/etc. Toate cresc ca la un semnal după ce combudtibilul este realiniat la noua evoluție a schimbării valutare. O bătaie de joc care nu se mai termină și care golește buzunarele si conturile cetățenilor de ani buni.
Autoritățile, intr-o „înțelegere profundă” a situației nu au făcut nimic. Mai mult decât atât a venit Ponta cu „vrăjeala” că face autostrăzi și a mărit acciza (supraacciza) la combustibil cu un singur rezultat s-a marit prețul combustibililor. EL a plecat, supraacciza a rămas, autostrăzile sunt tot acolo, pe planșe și masterplanuri iar românii mor în …accidente rutiere.
Consiliul Concurenţei se mai bagă în seamă În urmă cu câteva zile Consiliul Concurenţei ne promite prin gura de aur a șefului autorității că analizează, împreună cu Ministerul Finanţelor, posibilitatea de a plafona preţul carburanţilor. Nu o face pentru că aceste creșteri sufocă economia ci pentru că la nivelul Guvernului a apărut intenţia de a elimina supraacciza. „Este o idee recentă şi ne vom consulta cu Ministerul Finanţelor pe această temă. Mi se pare absolut legitimă intenţia Guvernului de a se asigura că reducerea de taxe se reflectă şi la pompă”, a spus preşedintele Consiliului Concurenţei, Bogdan Chiriţoiu (în foto jos) intr-o declaratie pentru Agerpres.
Potrivit acestuia, Consiliul Concurenţei a analizat până acum mai multe situaţii în care taxele aplicate unor produse au scăzut sau au crescut, precum reducerea TVA la pâine, iar analizele au arătat că aceste scăderi sau creşteri se reflectă şi în preţurile finale. Ce vrăjeală! „Vom analiza dacă de această dată este cazul să luăm măsura plafonării. Legislaţia naţională prevede situaţii în care preţurile pot fi plafonate sau îngheţate, iar o astfel de măsură este compatibilă cu legislaţia europeană”, a arătat oficialul Concurenţei.
Argumente pentru plafonare prețurilor sunt și chiar recunoscute de Chirițoiu, care amintește că această măsura s-a mai aplicat de două ori până acum în România, cel mai recent în cazul poliţelor RCA, iar Comisia Europeană nu a considerat că această măsură ar fi fost ilegală.
Chiriţoiu a precizat că analiza sectorială pe care o derulează Consiliul Concurenţei în ceea ce priveşte preţul carburanţilor va fi gata în curând, iar raportul va fi făcut public la începutul anului viitor. Oare de ce nu mai repede? Alt blat? Și să vedeți ce profund e omul și mai ales ce explicatie are: „Datele arată că variaţia barilului de ţiţei se transmite şi în preţ, adică, atunci când cotaţia barilului creşte, se majorează şi preţul la pompă, iar, când barilul scade, scade şi preţul în benzinării”. Conform WIKIPEDIA Bogdan Chiriţoiu (medic după studii) este „politolog român, care a deținut funcția de consilier de stat în Administrația Prezidențialeă (Trăian Băsescu): la Departamentul de Politici Economice și Sociale (2005 – 2008) și la Departamentul de planificare și Analiză Politică (2008 – 2009). Din 5 mai 2009 este președinte la Consiliul Concurenței. Ne mai mirăm cu cine ține omul?
Ce se aude de la Ministrul Finanţelor Eugen Teodorovici, ne-a vorbit de la Antene, despre posibilitatea plafonării preţurilor la carburanţi, odată cu eliminarea supraaccizei. „Discutăm cu cei de la Consiliul Concurenţei pentru a găsi o formulă legală ca această scădere să se regăsească în economie şi la nivelul fiecărui consumator”, a declarat Teodorovici.
Încă din septembrie, Teodorovici a anunţat că analizează eliminarea supraaccizei la carburanţi şi va face o propunere în acest sens până la finele anului. „O să fie o discuţie la nivel de Guvern. Va fi o propunere din partea noastră ca Minister de Finanţe vizavi de supraacciză. Până la final de an o să vedeţi o propunere în acest sens. Vom face analize şi vedem exact care este situaţia. După cum ştiţi bine, în România prima acţiune este să spui că e un minus pe buget dacă scoţi o taxă, un impozit. Trebuie să te uiţi la efectul de runda a doua. Dacă o astfel de măsură poate produce în economie efecte pozitive, este foarte bine”, a completat ministrul de resort.
Dacă cineva a vrut să acționeze acesta a fost Ministerul Finanţelor. Vă reamintim că Finanțele intenţionat, în luna iulie, să plafoneze şi preţul gazelor şi a iniţiat chiar un proiect de hotărâre de Guvern în acest sens. Două zile mai târziu, însă, proiectul a fost retras de pe site-ul ministerului, iar Teodorovici a afirmat că subiectul va fi reluat „când vom fi cu toţii pregătiţi”.
Legea îi apără tot pe ei Potrivit Legii concurenţei, în sectoarele economice sau pe pieţele unde concurenţa este exclusă sau substanţial restrânsă prin efectul unei legi sau datorită existenţei unei poziţii de monopol, Guvernul poate, prin hotărâre, să instituie forme corespunzătoare de control al preţurilor pentru o perioadă de cel mult trei ani, care poate fi prelungită succesiv pe durate de câte cel mult un an, dacă împrejurările care au justificat adoptarea respectivei hotărâri continuă să existe.
Totodată, pentru sectoare economice determinate şi în împrejurări excepţionale, precum: situaţii de criză, dezechilibru major între cerere şi ofertă şi disfuncţionalitate evidentă a pieţei, Guvernul poate dispune măsuri cu caracter temporar pentru combaterea creşterii excesive a preţurilor sau chiar blocarea acestora. Asemenea măsuri pot fi adoptate prin hotărâre pentru o perioadă de şase luni, care poate fi prelungită succesiv pentru durate de câte cel mult trei luni, cât timp persistă împrejurările care au determinat adoptarea respectivei hotărâri.
Intervenţia Guvernului în aceste situaţii se face cu avizul Consiliului Concurenţei.
„Nimeni, in afara unui grup mic de initiati, nu stie exact cum s-a facut concesionarea perimetrelor off-shore gazeifere din Marea Neagra catre cateva firme in timpul guvernului Tariceanu.”
In aceste zile, la Bucuresti, un singur om decide ce se va intampla cu cea mai mare bogatie pe care Romania a avut-o vreodata, o bogatie de peste 20 miliarde dolari, posibil peste 40 miliarde dolari.
In platoul continental al Marii Negre s-au descoperit rezerve de gaz de o marime intre 100 si 200 miliarde mc. Pretul mediu european al gazului natural pentru anul 2018 este anuntat de Gazprom (cel mai mare furnizor european) a fi 230 dolari SUA/1000 mc (sursa: Reuters), adica 230 milioane USD/1 miliard mc.
Daca rezerva de gaze a platoului romanesc din Marea Neagra este de 100 miliarde mc, atunci aceasta valoreaza 23 miliarde dolari SUA (11,3% din PIB-ul national pentru 2018) . Daca aceasta rezerva este de 200 miliarde mc, atunci valoarea acesteia este de 46 miliarde mc (aproape un sfert din PIB-ul nostru) In Romania niciodata pana acum nu s-a mai facut o afacere de asemenea dimensiune: nici daca adunam toate „privatizarile” ratate din istoria noastra (Sidex, Petrom, Apa Nova, distributii de gaze si electricitate, flota pierduta) nu vom ajunge la o asemnea suma! Dupa descoperirea zacamintelor de gaze naturale din perimetrele off-shore din Marea Neagra, Romania a devenit al doilea cel mai mare detinator de rezerve de gaze din Uniunea European. Marimea zacamintelor din Marea Neagra (peste 100 miliarde mc) plaseaza Romania (peste 210 miliarde mc) imediat dupa Olanda (760 miliarde mc) si inaintea Marii Britanii (205 miliarde mc) . Niciuna din celelalte tari din Uniune nu detine rezerve semnificative de gaze naturale si nici nu conteaza in aceasta ecuatie (sursa AICI) . Atunci cand auziti vorbindu-se despre diversificarea aprovizionarii cu gaze a Uniunii, despre piata comuna energetica, sa stiti ca nu este decat un eufemism pentru aducerea gazului romanesc, alaturi de cel olandez si cel norvegian, la consumatorii europeni, in competitie cu gazul rusesc.
Ei bine, aceasta miza enorma pentru intreaga politica energetica europeana se afla in varful pixului unui singur om, iar acesta va lua cea mai importanta decizie din viata sa si din istoria economica a Romaniei intr-un secret absolut, de o maniera total netransparenta si condus de criterii pe care numai el le stie. Romanii au dreptul sa stie ca sunt impiedicati sa afle ceea ce se intampla cu cea mai mare bogatie pe care o au. Tot ceea ce tine de cedarea acestor rezerve uriase de gaze de la statul roman la diverse companii este inconjurat de cel mai mare secret pe care l-a cunoscut aceasta tara:
Nimeni, in afara unui grup mic de initiati, nu stie exact cum s-a facut concesionarea perimetrelor off-shore gazeifere din Marea Neagra catre cateva firme in timpul guvernului Tariceanu: cel mai mare zacamant a ajuns la austriecii de la OMV, al doilea ca marime a ajuns la firma ruseasca Lukoil si al treilea la firma Carlyle (acum Black Sea Oil and Gas);
Nimeni, in afara unui grup mic de initiati, nu stie exact ce rezerve de gaz natural au fost descoperite in aceste perimetre, la ce adancime si ce puritate au zacamintele;
Nimeni, in afara unui grup mic de initiati, nu stie exact cat vor costa investitiile in exploatarea acestor rezerve, ce costuri de operare vor fi si ce profit vor aduce.
Totul a fost ascuns cu grija de ochii si urechile romanilor, prin legi speciale, aceleasi legi care au permis Transgaz sa rezerve intreaga capacitate a conductei de transport unor firme controlate de catre grupul lui Viktor Orban.
Pe baza acestor date secrete, Parlamentul Romaniei s-a pronuntat si se va pronunta asupra legii off-shore dupa toanele unui singur om; acesta va hotari cat anume va incasa statul roman redevente pentru cedarea unei bogatii de 20-40 miliarde dolari, acesta va hotari cat este acceptabil sa primim ca impozitare totala de la firmele care se vor instapani pe aceasta uriasa rezerva. Aceeasi persoana a hotarat (sa nu ne facem iluzii privind puterea de decizie a micutului Ion Sterian, oficial director general al Transgaz) ca cea mai mare parte a acestui gaz va ajunge in Ungaria, la firmele apropiate de campionul iliberal Viktor Orban.
Intr-o tara ca Romania, ultimul cititor de ziare stie ce avere are presedintele Iohannis, ce salariu primeste Cristinel Dancila (sotul premierului) de la OMV -8000 Euro/luna!, ce rachete interceptoare sunt instalate la baza americana de la Deveselu, ce fel de corvete sau baterii de coasta va cumpara Armata Romana, dar nimeni nu are voie sa stie cat este rezerva de gaze descoperita de OMV si ExxonMobil in perimetrul Neptun si mai ales nimeni nu are voie sa stie cat vor plati OMV&Exxon, Lukoil sau Carlyle pentru a exploata acest gaz.
Cu mult inainte de a se adopta vreo lege a exploatarilor off-shore, la un Power Summitorganizat de catre Ziarul Financiar in februarie anul acesta, directorul general al ANRM anunta cat va fi suma redeventelor incasate de statul roman de la aceste exploatari, (ceea ce denota ca stia cu mult inainte de a se adopta vreo lege si ce rezerve sunt si cat de mare va fi fixata redeventa): 2,8 miliarde de euro in 20 de ani, adica cam 10% din valoarea gazului din aceste perimetre … (sursa AICI) . Nimeni nu s-a intrebat atunci de unde stie acest domn ce va scrie intr-o lege care nici nu intrase in dezbaterea Parlamentului! Ei bine, exact asta spune legea care a fost aprobata in iunie si modificata in septembrie de catre Baronul Romaniei: ca redeventele raman la nivelul de acum, adica, global, firmele care primesc un cadou de cateva zeci de miliarde de la statul roman vor plati, global, cam 13,5% din valoarea comercializata declarata…
In Uniunea Europeana mai exista un singur zacamant comparabil cu cel din Marea Neagra, zacamantul Groningen (cel mai mare din Europa) . Acesta este exploatat de catre un consortiu format de compania locala Royal Dutch Shell si ExxonMobil, fiecare avand cate 50%, iar nivelul total al taxarii de catre statul olandez este de 51,9% (de patru ori mai mare decat vrea feudalul Romaniei sa taxeze firmele din Marea Neagra).
In tot acest timp, romanii sunt distrati cu teme care mai de care mai comice sau neimportante, doar-doar nimeni nu va observa acest mare tun: o singura si mult-prea-puternica persoana va decide soarta a 20, poate 40 miliarde de dolari, fara nici cea mai mica simulare a transparentei. Niste firme despre care nimeni nu stie cum au fost alese vor primi cateva zeci de miliarde de dolari din partea Romaniei, careia nu-i vor plati inapoi mai mult de 10-13% din acesta suma si nimeni nu discuta acest lucru simplu si socant.
Discutam despre „sifonarea” a catorva milioane de lei din diferite bugete (regretabila si condamnabila aceasta sifonare), dar pe nimeni nu intereseaza cum dispar 20-30-40 miliarde de dolari; toata lumea comenteaza condamnarea liderului suprem al tarii pentru cateva femei de serviciu angajate fictiv, dar nu are nimeni niciun interes pentru modul in care este cedata o bogatie nationala de zeci de miliarde de dolari. Nu vi se pare ciudat? In ce tara traim oare? Societatea romaneasca este singura vinovata de situatia in care s-a pus, intorcand capul pentru a nu vedea ce se intampla cu aceasta resursa incredibila.
Romania a pierdut trei finale de Cupa Davis (1969,1971 si 1972), ultimele doua cu acelasi scor (2-3), in fata americanilor. In 1971, la Charlotte, in cel de-al patrulea meci (scorul era 1-2), Stan Smith l-a invins pe Tiriac cu scorul de 3-0; in 1972, la Bucuresti, pe Progresul, desfasurarea a fost dramatica: Smith l-a depasit pe Nastase, Tiriac pe Tom Gorman, la dublu am pierdut si, in acelasi blestemat al patrulea meci, Tiriac a pierdut la Smith in cinci seturi memorabile intr-o neuitata zi de 15 octombrie. De atunci, le tot povestim copiilor si nepotilor despre ceea ce umoristul Dan Mihaiescu numea prin glasul inconfundabil al lui Toma Caragiu a fi „la o mustata de ‘salatiera’ (asa se mai numea Cupa Davis) „.
Ar trebui sa memoram aceste zile de sfarsit de septembrie 2018, pentru ca, multi ani de acum inainte, le vom povesti copiilor si nepotilor cum Romania s-a aflat „la o mustata” de a deveni altceva decat o tara bananiera, in care liderul suprem arunca pe geam 40 miliarde de dolari…
NOTĂ Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).
Compania Apa Brașov S.A. ne anunță că, de azi 15 octombrie 2018, tarifele la serviciile de alimentare cu apă potabilă și canalizare-epurare ape uzate vor crește cu 20 de bani pe metru cub pentru toți clienții.
Evoluția tarifelor:
* de la 4,05 lei/ m³ la 4,17 lei/mc (majorare cu 12 bani/ m³) pentru apa potabilă şi * de la 3,06 lei/m³ la 3,14 lei/ m³ (majorare cu 8 bani/ m³) pentru canalizare-epurare ape uzate.
Tarifele conţin TVA în cotă de 9% pentru apă potabilă şi 19% pentru canalizare – epurare ape uzate.
După cum se vede, la nivel de structură a tarifelor, se pastrază o anomalie foarte veche. Prețul apei potabile este mai mare decât cel pentru canalizare-epurare ape uzate în situația in care costurile stau tocmai invers.
De regulă nu modul de conducere a companiei este cauza majorării ci alții. Intr-un comunicat de presă al Companiei Apa se spune că: „Modificarea tarifelor are la bază ajustarea lor cu inflația, impusă prin prevederile contractelor de împrumut încheiate cu BERD și de finanțare cu UE (o explicație veche de cca. două decenii) pentru realizarea de investiții în domeniu.
Astfel, în contractul de împrumut se stipulează că «fiecare tarif va fi majorat în funcție de indicele de inflație imediat după (și în orice caz, nu mai târziu de 1 ianuarie sau 1 iulie, după caz, a fiecărui an financiar) o majorare cumulată de peste 3% a indicelui ratei inflației față de data la care majorarea anterioară a tarifului a avut loc».
Potrivit datelor publicate de către Institutul Național de Statistică cu privire la indicele ratei inflației, pentru perioada iulie 2015 (data ultimei modificări de tarif) – iulie 2018, acesta a ajuns la o valoare mai mare de 3%. În luna iulie 2018 rata inflației a fost 4,56% și a ajuns în august la 5,1%, fiind una dintre cele mai mari la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene”,
Conform prevederilor legale, noile tarife sunt avizate de către A.N.R.S.C (Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice) și au fost aprobate de A.D.I.D.A.J. Bv (Asociația de Dezvoltare Intercomunitară în Domeniul Apei din județul Brașov), adică de toate autoritățile locale afiliate Asociației prin hotărârea nr. 57 din data de 26.09.2018. În realitate toată procedura e doar o formalitate, structurile menționate, acționează doarbirocratic.
Vă reamintim existența, doar teoretică, a unui echilibru în zona de decizie la companie. Acționarii semnificativi sunt Consiliul Judeţean – 42%, Primăria Braşov – 42%, alte localităţi – 16%. În realitate, deși ar fi de dorit o implicare mai mare a municipalității în managementul companiei, acet lucru nu se realizează.
O tentativă a fost vizibilă intr-o perioadă, cănd primarul Scripcaru a vrut să facă ordine. A renunțat destul de repede. Practic sferele de influnță sunt așezate tot după „întelegerile” vechi. Fiecare entitate administrativă, Consiliul Județean și Primări/Consiliul municipal, își păstrează zonele de influență.
Deputatul Liviu Pleșoianu: Pe scurt, povestea reală a resurselor de la Marea Neagră, din 1992 și până în prezent…
Acum câteva zile, după ce au boicotat Legea Offshore în Parlament, cei de la ALDE mi-au transmis, prin deputatul Toma Petcu (fost ministru al Energiei), că fac dovada unei „informări precare” atunci când vorbesc despre trecutul glorios al unor colegi de-ai săi în materie de concesionări la Marea Neagră.
Pentru ca românii să știe tot adevărul și pentru ca domnul Petcu să nu mai fie el însuși informat precar, voi prezenta pe scurt povestea resurselor de la Marea Neagră, din 1992 și până în prezent!
Voi începe prin a demonta rapid afirmațiile domnilor Petcu, Vosganian, Gerea și Tăriceanu cu privire la faptul că ALDE a refuzat să voteze Legea Offshore la Camera Deputaților pentru că pe marginea modificărilor nu au existat „note explicative” și „evaluări”. Cu regret, trebuie să vă informez că varianta de la Senat (unde Legea a fost substanțial modificată în favoarea investitorilor străini) a fost votată de ALDE fără nicio problemă și fără a mai pune vreunul dintre dumneavoastră problema „notelor explicative” și a „evaluărilor”. Exact ca și data trecută, când la Senat a trecut o variantă în favoarea Exxon și OMV, n-ați avut absolut NICIO problemă! Și tot ca data trecută, când la Camera Deputaților au fost aduse modificări în favoarea României, v-ați oțărât major.
Vreți, nu vreți, rămân următoarele întrebări:
Dacă nu existau date de la Guvern, cum spuneți în prezent, de ce a votat ALDE legea de două ori la Senat (în variante clar în avantajul companiilor străine)?
Varianta votată de ALDE, recent, la Senat – unde Președinte al Senatului este domnul C.P. Tăriceanu –, avea calcule știute de ALDE?
A votat la Senat domnul Tăriceanu în baza unor „note explicative” și „evaluări”?
Dacă nu se modifica varianta votată de ALDE la Senat, o vota ALDE și la Cameră, chiar dacă nu erau calcule asumate de Guvern, chiar dacă lipseau „notele explicative” și „evaluările”? De ce s-a supărat ALDE de fiecare dată simultan cu supărarea companiilor străine, atunci când s-a anunțat că urmează să scadă pragul de deductibilitate de la 60% la 30% și că urmează să crească beneficiul financiar al României?
Când am vorbit despre faptul că domnul Tăriceanu și-a asumat în 2008 o Hotărâre de Guvern privind petrolul și gazele de la Marea Neagră prin care a stabilit (secretizat) minusculele redevențe, ALDE mi-a răspuns prin domnul Petcu spunându-mi cu emfază infatuată că ei de fapt au respectat prevederile din Legea Petrolului din 2004.
…Doar că am verificat minuțios și am descoperit că Legea Petrolului din 2004 nu figura printre cele 10 Porunci, nu apărea în nicio scriptură, a niciunei religii, ca fiind o Lege Imuabilă, o Lege Divină pe care niciun muritor de rând n-o poate modifica. Cu alte cuvinte, dacă domnul Tăriceanu considera că nu e bună Legea, că redevențele sunt prea mici, putea să emită o Ordonanță de Urgență și rezolva cazul. Foarte simplu…
Dovadă că domnul Tăriceanu putea să modifice prin OUG Legea Petrolului din 2004 este chiar faptul că a și… făcut-o. …Ups! Cum? …Da, chiar așa. Legea Divină și Imuabilă a Petrolului a fost modificată chiar de domnul premier Tăriceanu, încă din 2007, prin Ordonanță de Urgență! …„Și, a modificat în favoarea României redevențele sau alte prevederi?”, mă veți întreba. „Nu, nicidecum!”, vă voi răspunde.
Domnul Tăriceanu – premier la acea vreme – a modificat Legea Minelor și Legea Divină și Imuabilă a Petrolului prin Ordonanța de Urgență nr. 101/2007. Prin respectiva Ordonanță, a fost abrogat Art. 61 alin. (1) din Legea Petrolului (din cadrul Capitolului IX – Dispoziții tranzitorii și finale). Ce spunea sărmanul alineat? Spunea așa: „ART. 61 (1) Prevederile acordurilor petroliere aprobate de Guvern rămân valabile, pe întreaga lor durată, în condițiile în care au fost încheiate”.
…Ce face, practic, Guvernul Tăriceanu prin această OUG? Anulează acel articol din Legea Petrolului din 2004 care obliga la păstrarea în forma inițială a tuturor acordurilor petroliere anterioare. …Printre care – ați ghicit! – și Contractul din 1992 privind resursele de la Marea Neagră!!! Practic, deși spun acum reprezentanții ALDE că Guvernul Tăriceanu a fost nevoit să modifice radical contractul privind resursele de la Marea Neagră pentru că așa îl obliga Legea Imuabilă și Divină a Petrolului, realitatea este cu totul alta. În fapt, tocmai Guvernul Tăriceanu (cu semnătura domnului Tăriceanu – ca premier – și a domnului Vosganian – ca ministru al Economiei și Finanțelor) este cel care a modificat Legea Divină și Imuabilă a Petrolului care zicea, săraca de ea, la Dispoziții Tranzitorii și Finale, că toate acordurile petroliere aprobate anterior rămân în vigoare ÎN CONDIȚIILE ÎN CARE FUSESERĂ ÎNCHEIATE INIȚIAL!
De asemenea, ca să fie treaba oablă, OUG nr. 101/2007 (semnată de Tăriceanu și Vosganian) mai modifică legislația resurselor și prin următorul articol esențial:
„Art. IV (1) Licențele de concesiune/administrare și acordurile petroliere încheiate și neintrate în vigoare, precum și licențele de concesiune/administrare și acordurile petroliere intrate în vigoare se renegociază în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență.”
…Deci abrogă mai întâi domnii Tăriceanu și Vosganian articolul din Legea Divină și Imuabilă a Petrolului care spunea că vechiul contract petrolier rămâne valabil așa cum a fost semnat încă din anul 1992, după care întăresc adăugând un articol care impune clar RENEGOCIEREA respectivului contract.
…Iar respectivul contract chiar e renegociat și modificat radical. Și e vremea să aflați cu toții în ce a constat MODIFICAREA ESENȚIALĂ:
Prin Ordonanța de Urgență nr. 101 din 2007 și prin acordul petrolier secretizat din 2008, România pierde cota-parte din PRODUCȚIE și se alege cu redevențe minuscule!
Vedeți dumneavoastră, în 1992 s-a semnat un „Contract de explorare și ÎMPĂRȚIRE A PRODUCȚIEI” între statul român și companiile străine care urmau să exploreze și să extragă petrol și gaze naturale din subsolul Mării Negre. Iar în respectivul contract (cel din 1992), așa cum se poate deduce încă din titlu, nu era vorba despre redevențe, ci despre ÎMPĂRȚIREA PRODUCȚIEI! Statul român primea resursa extrasă, în proporție de 45%. Deci nu redevențe, nu dreptul de a tranzacționa pe bursa din România 50% din producție (cum e acum, când nu avem și resursa efectivă), ci chiar RESURSA EFECTIVĂ! Prin contractul din 1992, România primea 45% din ce se extrăgea!
Vine apoi Legea Petrolului din 2004, care stabilește anumite redevențe, dar care stabilește ȘI că acordurile deja semnate rămân așa cum au fost semnate! Cu alte cuvinte, Contractul de Împărțire a Producției din anul 1992 rămânea în picioare! Însă intervine OUG 101/2007 care anulează prevederea respectivă din Legea Petrolului și care obligă la renegocierea contractului privind resursele de la Marea Neagră. Iar renegocierea se întâmplă și e urmată de un act adițional (Actul adițional nr. 11), pe care domnul premier Tăriceanu îl secretizează prin Hotărârea de Guvern nr. 1446 din 12.11.2008. Prin respectivul Act adițional (secretizat), „Contractul de Explorare și ÎMPĂRȚIRE a Producției” este înlocuit cu un „Acord de CONCESIUNE pentru Explorare, Dezvoltare și Exploatare Petrolieră” (pentru 30 de ani!).
Deci, după OUG 101/2007 și Actul adițional 11 (anexă secretizată – HG 1446/2008), nu mai vorbim despre ÎMPĂRȚIRE A PRODUCȚIEI, ci despre CONCESIONARE, nu mai primim 45% din producția efectivă, din RESURSA NOASTRĂ de la Marea Neagră, ci rămânem cu acele infime redevențe!
Aceasta, dragi români, este istoria pe foarte scurt a RESURSELOR de la Marea Neagră, din 1992 și până în prezent. Aceiași actori principali din 2007 și 2008, domnii Tăriceanu și Vosganian, sunt cei care boicotează în prezent Legea Offshore (care a fost modificată pentru a aduce mai mulți bani pentru România) și care preiau emoționant pe propriile chipuri lacrimile amare ale EXXON și OMV, aceste micuțe, sărăcuțe și lipsite de protecție companii pe care PSD-ul cel rău vrea să le năpăstuiască la Camera Deputaților…
…Aceasta este varianta scurtă. La nevoie, dacă ALDE ține neapărat, revin și cu varianta foarte lungă (ancheta parlamentară din 2009, note de fundamentare, comparații între actele adiționale ș.a.m.d.).
P.S. Îi rog pe toți românii cărora le pasă de RESURSELE țării lor, indiferent ce partid politic susțin, să dea mai departe până află toată lumea! Eu nu o pot face, deoarece contul meu de Facebook este blocat chiar acum, adică la momentul… oportun.
La ce presiuni sunt exercitate (domnul Tăriceanu nu mai vrea să aștepte revenirea domnului Iulian Iancu din spital în Parlament!), vă spun un lucru cert: Legea Offshore NU va fi în beneficiul poporului român dacă poporul român nu se implică. Scrieți-le deputaților, faceți petiții, organizați mitinguri – e vorba despre RESURSELE țării noastre! Eu am inima împăcată că fac tot ce e omenește posibil.
De mult nu mai este un secret faptul ca stirile privind abuzurile din Romania au trecut granitele tarii, intrand in atentia opiniei publice internationale. Noutatea insa consta in faptul ca de data aceasta chiar un fost director al FBI (principalul serviciu de informatii intern din SUA) ia atitudine fata de nenorocirile comise in instantele si parchetele din tara noastra, garnisite cu imixtiunea nepermisa a serviciilor secrete.
Este vorba despre Louis Freeh (foto), cel care a condus FBI intre 1993 si 2001 dupa ce la sfarsitul anilor ’80 fusese principalul procuror din mega-ancheta “Filiera Pizza”, impotriva mafiei siciliene din SUA. Intr-un articol publicat joi, 23 august 2018, in revista americana Forbes, Freeh (actualmente unul dintre avocatii omului de afaceri Puiu Popoviciu) denunta actiunile represive ale DNA si SRI, propunand in schimb un plan in 5 etape pentru reformarea sistemului judiciar romanesc.
Nu doar Forbes blameaza nenorocirile Binomului, ci si doua site-uri de stiri europene (Theparliamentmagazine.eu si Brussels-express.eu), care merg mai departe si aduc in discutie un caz recent care a zguduit opinia publica romaneasca: moartea judecatorului Stan Mustata. Aceste doua portaluri pledeaza insistent pentru o amnistie nationala, ca un pas pentru reconcilierea romano-romana, si pentru eliminarea abuzurilor, cu atat mai mult cu cat Romania va prelua in ianuarie 2019 presedintia semestriala a Consiliului Uniunii Europene.
Iata mai intai articolul din Forbes: ”Un fost director al FBI evidentiaza cinci pasi pentru restabilirea statului de drept in Romania Un fost director al FBI a cerut actiuni radicale pentru restabilirea statului de drept in Romania, in contextul intensificarii ingrijorarilor cu privire la felul in care o orientare anti-coruptie erodeaza libertatile si restrange dreptul la exprimare. Louis Freeh a intocmit un plan in cinci puncte pentru o natiune care a ajuns in presa de pe mapamond cu protocoalele dintre SRI si institutii precum Parchetul General si Consiliul Superior al Magistraturii. ‘Aceste protocoale, ascunse publicului romanesc si legislativului care supravegheaza SRI, reprezinta o intelegere ascunsa pentru deturnarea statului de drept, prin transformarea ofiterilor de informatii in agenti judiciari. Ele submineaza integritatea si independenta sistemului judiciar, ajutand in mod nedrept procurorii si compromitand independenta magistratilor. Aceste pacte secrete au provocat un scandal justificabil in Romania, Uniunea Europeana si Statele Unite’, a declarat Louis Freeh intr-un interviu.
Filiera FBI In varsta de 68 de ani, Freeh a activat ca director al FBI timp de opt ani dupa numirea lui de catre presedintele Bill Clinton in 1993, incunundandu-si cariera (inceputa ca agent special) in functia de procuror general adjunct al Statelor Unite si judecator districtual pentru Districtul Sudic din New York. In prezent, el activeaza in calitate de consultant independent, prin compania sa FGIS, inclusiv pentru un roman care isi contesta condamnarea obtinuta de catre Directia Nationala Anticoruptie (n.r. – Puiu Popoviciu). Comentariile lui Louis Freeh vin intr-o luna marcata de violentele dintre politie si protestatari in Bucuresti, pe 10 august, precum si de acuzatia lui Liviu Dragnea (presedintele PSD, partid aflat la putere) privind tentativa de asasinare a acestuia. Dragnea a afirmat ca a devenit anul trecut tinta a patru straini platiti de un ‘om foarte celebru’. Cu toate acestea, Parchetul General, DIICOT si SRI au sustinut ca nu au informatii despre vreun atac. Ingrijorarile legate de lupta anticoruptie au fost semnalate de entitati precum Drepturile Omului Fara Frontiere (Human Rights Without Frontiers International), Comisia Europeana pentru Democratie prin Drept (Comisia de la Venetia) si Magistrati Europeni pentru Democratie si Libertati (Magistrats Europeens pour la Democratie et les Libertes – MEDEL), o asociatie a judecatorilor si procurorilor europeni. Freeh considera ca aceste aspecte problematice au afectat economia Romaniei, observand ca publicatia Business Review a relatat anul trecut ca investitiile straine directe din partea unor jucatori majori au scazut in Romania anul trecut, in ciuda cresterii consemnate la nivelul Uniunii Europene.
Planul in cinci puncte Louis Freeh doreste ca Guvernul si Parlamentul Romaniei sa ia urmatoarele masuri spre a remedia ceea ce el denumeste o ‘criza grava a statului de drept’: 1) Un angajament privind investigarea si punerea sub acuzare a toate tipurilor de cazuri de coruptie prevazute de lege, dar si respectand legea; 2) Eliberarea indivizilor condamnati cu incalcarea dreptului la un proces echitabil, cu dovezi insuficiente sau obtinute ilegal, ori pe baza protocoalelor unor judecatori aflati in conflict de interese; 3) Infiintarea unei comisii independente formate din judecatori si experti legali recunoscuti la nivel internationali, avand atributii si finantare pentru a investiga protocoalele secrete, a examina operatiunile Parchetului General, ale DNA si ale SRI, iar apoi pentru a face recomandari in sensul unor reforme; 4) Un angajament al Guvernului de a stabili in mod confidential judecatorii care au devenit subiecti ai ‘dosarelor’ create pe vremea cand protocoalele produceau efecte, precum si de a examina natura si durata suspiciunilor; 5) Stabilirea unor entitati care sa verifice responsabilitatea profesionala pentru Parchetul General, DNA si SRI, sa examineze plangerile impotriva acestor institutii si a personalului lor, precum si sa stabileasca standarde de comportament si de tragere la raspundere.
De la ‘Gulag’ la Democratie ‘Romania a progresat de la stadiul de ‘gulag’ al terorii comuniste la cel de democratie esentiala pentru UE, NATO si comunitatea internationala a celor care iubesc libertatea. Insa principiile legale fundamentale stipuleaza libertatea si prosperitatea fiecarei natiuni democratice; iar intr-o economie globala, investitiile straine directe vor creste numai pe fondul credintei ca sistemele legale robuste pot proteja aceste beneficii. Eu am incredere ca poporul roman si liderii sai vor avea vointa, angajamentul si tenacitatea sa restabileasca statul de drept pentru generatiile viitoare’, a comentat Louis Freeh. In mandatul lui de director al FBI, Freeh a fost procurorul principal in asa-numitul caz ‘Filiera Pizza’ (‘The Pizza Connection’), cea mai mare si mai complexa investigatie a tuturor timpurilor intreprinsa de catre Guvernul Statelor Unite ale Americii. Cazul a vizat o ampla operatiune de trafic de droguri in SUA, prin intermediul unor membri ai crimei organizate siciliene, care foloseau pizzerii drept afaceri de fatada. Dupa investigatie, Freeh a lucrat ca principalul procuror federal in procesul care a durat 14 luni si a obtinut condamnarea a 16 dintre cei 17 inculpati. In 1990, el a fost numit de catre Procurorul General intr-un post de procuror special, cu rolul de a coordona investigatia legata de uciderea, folosind bombe trimise prin posta, a judecatorului federal Robert Vance din Birmingham (Alabama), precum si a activistului pentru drepturi civile Robert Robinson din Savannah (Georgia). Acest caz a devenit cunoscut sub numele VANPAC. Dupa investigatii amanuntite, un suspect a fost retinut, pus sub acuzare si condamnat. Mai multe grupuri de justitie civila si drepturile omului spera ca interventia lui Freeh in scandalul legat de justitia din Romania poate ajuta la canalizarea atentiei internationale asupra neregulilor din tara respectiva. Acest scandal mai are de parcurs un drum lung”.
„Romania trebuie sa ia masuri drastice impotriva mostenirii lasate de coruptie inainte sa preia presedintia Consiliului UE Chiar daca August este in mod traditional o luna linistita (institutiile, restaurantele si strazile din Bruxelles devenind tacute, pe masura ce multi scapa din oras pe timpul vacantei de vara), in Romania lucrurile sunt oricum, numai nu calme. In ultimele saptamani si luni, strazile si pietele din Bucuresti au fost adesea blocate rutier, zeci de mii de cetateni ai tarii iesind sa isi faca auzite vocile, pe fondul unei crize politice care escaladeaza rapid. Cauza este binecunoscuta: batalia aparent nesolutionabila impotriva intelegerilor secrete si a coruptiei chiar din interiorul organismului care teoretic este responsabil cu eradicarea coruptiei, Directia Nationala Anticoruptie (DNA), intr-o tara catalogata in mod repetat de catre Transparency International drept una dintre cele mai corupte ale Uniunii Europene.
Recent, eforturile anticoruptie au provocat prapastii uriase in peisajul politic si in institutiile de stat din Romania, deja afectate de scindari. In conditiile in care tara se pregateste sa preia presedintia Consiliului UE, sunt necesare masuri drastice acum mai mult decat oricand, pentru a rezolva aceasta confruntare care face mult rau. O solutie? O amnistie politica nationala, avand ca scop o resetare din aceste dezbinari care s-au manifestat mult prea clar intr-o vara a protestelor din toata tara. Nu exista semne legate de faptul ca s-ar fi ajuns la o solutie in Romania, iar blocajele legale si politice nu dau semne de diminuare.
In aceasta vara, Liviu Dragnea, presedintele PSD si al Camerei Deputatilor, a fost condamnat la trei ani si jumatate de inchisoare pentru incitare la abuz in serviciu, iar procesul se afla in faza de apel. Intre timp, PSD a pregatit o serie de actiuni pentru suspendarea presedintelui Klaus Iohannis (provenit din PNL si sustinut de opozitie), care la randul lui a revocat-o in acest an pe Laura Kovesi de la conducerea DNA. Aceasta avusese un mandat marcat de o crestere a condamnarilor in ultimul an, neverosimila din punct de vedere statistic.
DNA a ajuns sa aiba o relatie toxica cu Serviciul Roman de Informatii (SRI), fiind imperios necesar ca acestei relatii sa-i fie pus capat. Cele doua institutii, indispensabile pentru lupta anticoruptie, au dezvoltat o relatie care a creat un teren pentru abuzuri in sistemul de justitie. Aceasta alianta care lucra doar in slujba ei insesi, cimentata printr-un protocol de cooperare, reprezinta o ingrijoratoare reminiscenta a justitiei din perioada comunista, dirijata de temuta Securitate. Aparent, aceasta relatie s-a extins pana la manipularea unor judecatori, SRI fiind acuzat de catre o comisie parlamentara ca ar fi incercat sa influenteze deciziile judecatorilor din dosare ale DNA, chiar si folosindu-se de Facebook. Romania are nevoie sa isi repare nu doar imaginea, ci si responsabilitatea din punct de vedere democratic a acestor doua institutii, foarte importante pentru tara. Standardele judiciare ale unui stat nu pot fi diluate atat de puternic fara un impact asupra drepturilor cetatenilor sai.
In martie anul acesta, un raport publicat de organizatia noastra a relevat faptul ca, in prezent, Romania nu poate oferi garantii in sensul unui proces echitabil sau al unor conditii de detentie in conformitate cu legislatia internationala. In aceasta luna, fostul judecator roman Stan Mustata – care ispasea o condamnare de 8 ani si 6 luni de inchisoare pentru luare de mita – a suferit un atac de cord si a murit. Magistratul, care era inchis de peste doi ani, avea cancer si unele probleme renale, conform presei romanesti. Avocatii lui Mustata vor depune o plangere oficiala pentru neglijenta medicala, tinand cont de conditiile in care el era tinut inchis, in ciuda faptului ca ii erau cunoscute problemele de sanatate.
Acest palmares nefavorabil nu ii preocupa doar pe cetatenii Romaniei, ci si pe toate statele membre UE. Un numar de romani care locuiesc in afara tarii, precum si alti cetateni UE, au fost inculpati si dati in urmarire europeana, fiindu-le aduse acuzatii false. Fara o schimbare semnificativa, dincolo de o schimbare la nivelul conducerii, Romania nu poate respecta cerintele minime privind drepturile omului. Este nevoie de parcurs anumiti pasi. Raportul nostru recomanda ca mandatul european de arestare sa fie folosit doar pentru cele mai grave infractiuni, alertele legate de inculpatii dati in urmarire sa fie aprobate pentru punerea in circulatie la nivelul UE doar numai examinarea unor posibile abuzuri, iar statul membru al Uniunii Europene caruia ii este ceruta extradarea inculpatului sa pastreze o marja suficienta pentru a trage concluzii in procesul sau decizional. De asemenea, sugeram ca victimele abuzurilor sa aiba acces la mecanisme de redresare printr-un proces corect, public si impartial.
In contextul in care partidele politice din Romania continua sa se arate reciproc cu degetul, UE are acum o oportunitate de aur pentru a forta mana acestei tari, demonstrand ca standardele judiciare pe care toate statele membre trebuie sa le respecte nu pot fi asa de usor batjocorite. Daca Uniunea Europeana va mai astepta mult, va fi prea tarziu. Romania este programata sa preia presedintia rotativa a blocului comunitar in perioada ianuarie-iunie 2019, ceea ce efectiv o va face responsabila de conducerea UE timp de sase luni. Acest lucru vine intr-unul dintre cele mai critice momente din istoria UE, iesirea Marii Britanii din Uniune fiind stabilita pentru finele lui martie 2019. Mai mult: intre 23 si 26 mai 2019, cetatenii UE vor fi chemati sa aleaga un nou Parlament European.
Este cat se poate de evident ca Romania nu poate conduce institutiile UE intr-o perioada fundamentala inainte sa isi rezolve propriile probleme interne. O amnistie nationala ar putea fi exact ceea ce este nevoie ca sa curete statul, iar anul 2019 sa poata debuta cu o noua gandire si prioritati innoite”.
Redam articolul din Brussels Express: „Lungul drum al Romaniei catre justitie In contextul in care institutiile UE se intorc la lucru dupa vacanta de vara, o problema critica la orizont este faptul ca peste patru luni Romania va prelua presedintia Consiliului Uniunii Europene in perioada in care este programat Brexitul. Dar sistemul de justitie din Romania inca are mult de parcurs pana la indeplinirea standardelor europene.
Romania va prelua presedintia Uniunii Europene in ianuarie 2019, un pas important pentru o tara care abia ce a aderat la UE in 2007, iar acest lucru va impinge acest stat in atentia Bruxelles-ului. Cand Romania a devenit membra UE, existau ingrijorari ca ea nu era pregatita, din punctul de vedere al nivelurilor coruptiei si al sistemului de justitie. Din nefericire, multe dintre acele ingrijorari sunt inca valabile astazi, iar Romania ramane sub supraveghere speciala, printr-un mecanism de cooperare si verificare (MCV). Tara a fost incurajata activ de catre comunitatea internationala sa-si continue lupta anticoruptie, fosta sefa a Directiei Nationale Anticoruptie (DNA), Laura Codruta Kovesi, devenind aproape o vedeta in presa occidentala pentru ceea ce a parut sa fie abordarea ei dura. Insa comunitatea internationala si-a neglijat datoria de a insista asupra respectarii drepturilor omului si a statului de drept in legatura cu metodele folosite in aceasta necesara campanie anti-coruptie.
In Romania, DNA a devenit obiectul unei anchete de cand Kovesi a fost auzita intr-o inregistrare din 2017 dandu-le ordine angajatilor sa faca investigatii fata de prim-ministru si colegii acestuia, precum si folosind fraza ‘a pune presiune’, cu referire la Guvern, ca reactie la mutarile acestuia de a-i limita autoritatea. Au urmat dezvaluiri ca doi procurori importanti din DNA fortasera in 2015 un martor sa fabrice dovezi impotriva lui Sebastian Ghita (proprietar de media si fost parlamentar), martorul fiind avertizat ca familia i-ar fi devenit tinta in cazul in care el nu ar fi cooperat.
In Romania, exista o ingrijorare privind rolul ascuns al serviciilor de informatii in legatura cu directionarea anchetelor anticoruptie. Serviciul Roman de Informatii (SRI) efectueaza annual 20.000 de interceptari telefonice in numele DNA si initiaza investigatii ale acestui parchet. Generalul SRI Dumitru Dumbrava a spus public ca SRI considera sistemul judiciar drept un ‘camp tactic’ de operatiuni. Atat SRI, cat si DNA au fost criticate pentru subminarea independentei judiciare.
De asemenea, a fost dezvaluit faptul ca protocoalele au fost semnate intre SRI, pe de o parte, si Inalta Curte de Casatie si Justitie, Parchetul General, Consiliul Superior al Magistraturii si Uniunea Nationala a Barourilor din Romania, de cealalta parte. Aceste protocoale sunt alarmante din punctul de vedere al drepturilor omului, al respectarii Constitutiei si al conflictului de interese. Este inacceptabil, prin prisma standardelor europene, ca CSM – organismul responsabil pentru reglementarea activitatii judecatorilor si procurorilor – sa aiba o relatie secreta, care ar influenta judecatorii pe care ii numeste sa pronunte hotarari in interesul serviciilor de informatii si al partenerilor acestora de la DNA. De asemenea, s-a spus ca protocoalele sunt folosite pentru ocolirea mecanismelor constitutionale cand vine vorba despre strangerea dovezilor. Existenta unor asemenea protocoale reduce credibilitatea rezultatelor sistemului romanesc de justitie.
Presiunea pe sistemul judiciar este alt motiv de alarma. Marius Iacob, prim-adjunctul procurorului-sef al Directiei Nationale Anticoruptie, a afirmat public ca DNA are in lucru 300 de dosare vizand magistrati. Daca luam in considerare ca un dosar poate include doi sau trei magistrati si daca un magistrat ar putea lucra la zece cazuri pe an, aceasta presupune o vulnerabilizare uriasa a magistratilor in fata presiunilor ori a influentelor intr-un caz sau altul.
Un raport recent scris de Emily Barley, Lisi Biggs-Davison si Chris Alderton, si publicat de Due Process si CRCE, prezinta Romania drept tara cea mai prost plasata la nivelul UE in materie de incalcari ale drepturilor omului. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a descoperit un total de 272 de incalcari din 2014 pana in 2017. Vorbind despre tratament inuman sau degradant, Romania se plaseaza in mod clar numai dupa Rusia la nivelul Consiliului Europei. In privinta incalcarii dreptului la un proces echitabil, Romania se situeaza numai dupa Rusia si Turcia, in randurile celor 47 de state membre ale Consiliului Europei.
Conditiile din inchisorile romanesti sunt groaznice, raportul evidentiind cele 104 de abateri descoperite de CEDO in Romania, privind tratamente inumane sau degradante, majoritatea fiind inregistrate in detentie. Supraaglomerarea penitenciarelor romanesti au atras multe critici din partea CEDO. Si acest aspect este comentat in raportul privind dreptul la un proces echitabil: ‘In Romania, fiecare caz a scos la lumina conditiile dezgustatoare din inchisori; adesea este vorba despre infestari cu plosnite si paraziti, instalatii sanitare inadecvate dedicate detinutilor, precum si celule reci, umede si intunecate’. Conditiile din detentie au ajuns in presa interna si chiar internationala cand directorul spitalului de la Penitenciarul Rahova a fost pus sub acuzare, patru angajati au fost arestati preventiv, iar alti patru trimisi in arest la domiciliu, fiind invinuiti de comiterea unor violente impotriva detinutilor. Aceste acuzatii impotriva personalului includ rele tratamente si agresiuni. A urmat moartea fostului judecator Stan Mustata. El ispasea o pedeapsa in inchisoarea de la Jilava, dupa o condamnare pentru luare de mita, si avea parte de un tratament infiorator. In ciuda cunoscutelor sale probleme cu rinichii, Mustata a fost mutat in puterea noptii dintr-o puscarie in alta, chiar in timp ce vomita. Ulterior, fostul magistrat a murit in urma unui atac de cord la spitalul Carol Davila din Bucuresti, iar spitalul a sesizat procurorii, existand ingrijorari grave legate de tratamentul aplicat pana atunci judecatorului. Ca urmare, au fost declansate anchete, iar acum putem doar spera ca acestea ar putea in sfarsit sa produca o schimbare reala.
Desigur: trebuie sa sprijinim presedintia Romaniei (n.r. la Consiliul UE), dar trebuie sa si folosim acest context ca sa ii demonstram tarii ca ne pasa nu doar de campania lor anticoruptie (altminteri foarte necesara), ci si de maniera in care ei o deruleaza. Standardele actuale privind drepturile omului, statul de drept si independenta judiciara nu se ridica la asteptarile noastre legate de un stat membru UE; ca sa nu mai punem la socoteala un stat aflat la presedintia Consiliului, o institutie de la Bruxelles absolut cruciala pentru Uniunea Europeana”.
Legea offshore aduce în plus pentru bugetul de stat 6 miliarde de dolari, iar oricine ar încerca să modifice actuala formă ar trebui judecat pentru trădare de țară, a declarat sâmbătă, Darius Vâlcov, consilierul pe probleme economice al premierului, citat de Mediafax.
„Oricât de mult ar țipa ambasade europene sau alți haștagiști prin piață sau pe oriunde, cine ar îndrăzni să modifice actuala formă a legii offshore, în sensul în care să reducă acele condiții financiare care au fost aprobate în Camera Deputaților la propunerea lui Liviu Dragnea, cred că va trebui judecat pentru trădare de țară, pentru că acolo vorbim de 6 miliarde de dolari, pe care statul român îi câștigă în plus față de versiunea inițială a legii și eu nu cred că cineva poate dori să obținem cu 6 miliarde mai puțin”, a declarat Darius Vâlcov, la Antena 3.
Darius Vâlcov a precizat că înainte de actualizarea legii offshore, marile companii aveau în doi ani profituri de peste 900 de milioane de dolari, iar statul român încasa mai puțin de 100 de milioane de euro.
„Ce înseamnă o taxare mai mare sau mai mică? De exemplu, o taxare de 5,5% în on shore, adică pe uscat, cât au plătit cele mai mari companii în 2016 și 2017 vi se pare o redevență mare sau mică? În condițiile în care acea taxare aduce sub 100 de milioane de euro statului român, iar acele companii au doar în doi ani de zile profit de 900 de milioane de dolari.
Foarte bine că sunt pe profit, dar totuși statul trebuie să încaseze ceva de pe urma resurselor sale, pentru că nu dorește nimeni să se dea acei metri cubi din Marea Neagră și aici vorbim de câteva zeci de milioane de euro, specialiștii estimează că se vor depăși 100 miliarde de euro venituri, iar statul român să încaseze 10% dintre acestea. Cred că ar fi o cruzime și o nebunie ca cineva să accepte ca acest lucru să se întâmple”, a mai adăugat Vâlcov.
La începutul lunii august, președintele Klaus Iohannis a retrimis, Parlamentului, spre reexaminare, legea care reglementează măsurile de exploatare a gazelor naturale din Marea Neagră. Șeful statului a susținut că un astfel subiect este unul de interes maxim pentru România, iar o asemenea lege trebuie să asigure un echilibru și o echitate în ceea ce privește beneficiile atât pentru statul român, cât și pentru investitori. Iohannis a criticat lipsa de predictibilitate și stabilitate a Legii offshore, în forma trimisă spre promulgare
Nu-mi place deloc să discut de „protestul” de vineri!
Dar prea mulți dintre voi, nefiind pregătiți mental pentru identificarea MINCIUNII, m-ați tot bombardat cu mesaje în privat!
V-am explicat un punct de vedere bazat pe felul în care eu văd lucrurile!
Acum, că nu prea s-a înțeles cum e cu MAFIA INTERNAȚIONALĂ și MAFIA LOCALĂ haideți să discutăm mai aplicat!
PSD este un partid care a câștigat alegerile în mod corect dacă ne raportăm la regulile „democratice”!
Cum am mai scris, pentru mine asta nu e democrație ci e o mascaradă!
Dar dacă poporul român acceptă această realitate, atunci nu am altceva de făcut decât să mă supun turmei de oi și doar să behăiesc în scris pe FACEBOOK!
IMPERIUL GLOBALIST și-a început ascensiunea odată cu dezvoltarea accelerată a navelor și tunurilor! Englezii au folosit tehnologia armelor de foc preluată de la chinezi pentru a crea o forță capabilă să cucerească lumea!
Și au făcut-o invadând CHINA, INDIA și AMERICA DE NORD, AUSTRALIA și NOUA ZEELANDĂ!
În AMERICA DE SUD au intrat târziu!
Deși SUA au fost la origine dorința coloniștilor europeni de independență față de IMPERIUL BRITANIC, au sfârșit prin a deveni JANDARMUL MONDIAL și cel mai feroce câine al fostului IMPERIU BRITANIC.
Practic fostul IMPERIU BRITANIC a devenit mai mare și mai puternic prin aservirea SUA.
Astfel eu numesc acest IMPERIU ANGLO-AMERICAN, IMPERIUL GLOBALISTO-SIONIST!
Estul Europei ghimpele din „coasta” glogaliștilor
De 4 secole, Imperiul Britanic, în planurile sale schizofrenice de a subjuga întreaga LUME, au identificat un singur obstacol!
Poporul slav trăitor pe cel mai mare teritoriu pe care LUMEA l-a văzut este singurul obstacol în calea ORDINII NOII LUMI!
De aceea începând de la jumătatea secolului al XVIII, singura strategie a IMPERIULUI BRITANIC a fost ANIHILAREA cu orice preț a civilizației slave!
Războiul Crimeei, Primul Război Mondial, AL doilea Război mondial, Războiul RECE și RĂZBOIUL HIBRID de azi au avut și au ca obiectiv înfrângerea și exterminarea rușilor!
Sigur că massmedia OCUPANTULUI STRĂIN nu vă va spune niciodată adevărul și va recita aceleași plăci!
Pentru cine dorește să afle adevărul, există resurse nelimitate de informație curată și verificată!
Căutați și descoperiți ADEVĂRUL!
În ADEVĂR este PUTEREA!
Ce se întâmplă în 1945? Rușii zdrobesc creația Imperiului Britano-SIONIST care s-a numit Al Treilea Reich!
Se face o înțelegere între STALIN, Churchill și Roosevelt!
Se împarte EUROPA în zone de influență!
STALIN și rușii nu aveau nevoie de jumate de EUROPĂ întrucât au teritoriu suficient cu 60% din resursele PĂMÂNTULUI de orice!
Dar, observând că de 250 de ani sunt atacați întotdeauna dinspre VESTUL EUROPEI au dorit un spațiu tampon între ei și IMPERIUL GLOBALISTO-SIONIST!
Imperiul GLOBALIST fără milă față de ideile de stânga.
În ITALIA și GRECIA însă s-a petrecut un fenomen interesant: populația era mai degrabă adeptă a ideilor SOCIALISTE decât ale celor „de dreapta” astfel că partidele socialiste aveau mai multă priză la popor decât celelalte.
Astfel că în 1947-1948 CIA se implică DIRECT în alegerile din ITALIA, finanțând partidul „de dreapta” și răsturnând alegerile cu ajutorul DIASPOREI existentă în SUA.
În GRECIA, scenariul a fost mult mai sângeros: are loc un război civil între armata Guvernului MARIONETĂ GREC și populația care sprijinea ideile socialiste.
În GRECIA a fost un genocid care a înfiorat toate țările din jur multe decenii.
Imperiul GLOBALIST nu a avut milă față de niciun susținător al ideilor de stânga.
Aveți pe net resurse de documentare. http://www.bbc.co.uk/…/news/…/2005/12/051216_arena_cia.shtml
Ce avem azi?
PSD a câștigat democratic alegerile începând din 2012. PSD este cel mai mare partid politic și are și cel mai mare bazin electoral. Mașina de produs voturi este mai eficientă decât a oricărui alt partid iar baza sa o reprezintă poporul născut înainte de 1989 care a apucat să vadă și traiul din comunism.
Propaganda CIA îi prezintă pe aceștia ca pomanagii, leneși, bețivi, putori, mizerii, boschetari iar PSD un partid de infractori.
Este drept că PSD nu a acționat niciodată în interesul COMPLET al poporului român însă mulți oameni de la vârfiul PSD au fost și sunt oameni cinstiți.
De altfel puteți să vă documentați despre ANA BIRCHALL și ION STAN (asasinat intre timp n.r.)!
Că sunt și baroni este din cauza sistemului capitalist care favorizează pe cei care IUBESC CAPITALUL și care folosesc apoi CAPITALUL pentru acumularea de și mai mult CAPITAL!
CIA și NATO se tem de felul în care PSD guvernează întrucât deși PSD le-a făcut concesii extrem de mari, în interiorul PSD sunt și PATRIOȚI care au implementat și ceva reguli în avantajul poporului.
Ce dorește IMPERIUL GLOBALIST?
Controlul TOTAL al COLONIEI ROMÂNIA și continuarea EXTERMINĂRII POPULAȚIEI INDIGENE!
Creșterea salariului minim înseamnă creșterea standardului de viață și astfel HOLOCAUSTUL asupra NEAMULUI ROMÂNESC se mai amână!
CE VA FI MÎINE?
UN TEST!
Este un test pentru propaganda de pe FB, acolo unde CIA stă foarte bine!
Este un test pentru agitatorii profesioniști să vadă cât și cum pot scoate în stradă!
Este un test să vadă cum se comportă forțele de ordine!
LOVITURILE DE STAT se fac numai cu poporul manipulat în stradă! Pentru ca poporul să iasă masiv e nevoie de un factor emoțional declanșator! Morți, sânge, copii împușcați de forțele de ordine, etc.!
Nu cred că mâine va fi cazul însă viitorul are prevăzut în scenariile de lucru ale CIA și astfel de situații!
Aduceți-vă aminte de LOVITURA DE STAT din 1989 și imaginile cu femeile gravide torturate și legate cu sârmă ghimpată care s-au dovedit ulterior făcături!
Sfatul meu pentru poporul român să nu participe!
E în regulă să protestăm împotriva oricărui partid și este adevărat că există mari motive de nemulțumire la adresa PSD!
Nu este în regulă să fim complici la loviturile de stat organizate de OCUPANȚII STRĂINI întrucât acum 29 de ani ne-am distrus țara și viitorul! În ADEVĂR este PUTEREA!
Eu voi fii mâine (vineri) seară prezent pentru a vedea agenții INVADATORULUI STRĂIN la lucru!
Ambasadorul României în SUA, George Maior, s-a întâlnit cu secretarul american pe Energie, Rick Perry, în contextul recent adoptatei legi offshore. Fostul șef al SPP, Dumitru Iliescu, susține că Maior a fost chemat pentru a i se spune că americanii doresc acces gratuit la resursele de hidrocarburi din Marea Neagră.
”TRĂDAREA CONTINUĂ!!!
Domnul Teodor Melescanu, Ministrul de Externe al Romaniei, ne anunta (sa ne bucuram ca s-a trezit, totusi!!!), cu surle si trambite, ca secretarul american al energiei, Rick Perry, l-a chemat la el pe ambasadorul lor, din partea Romaniei, la Washington D.C., pe „patriotul” George Maior, si l-a mobilizat sa faca demersuri pe langa autoritatile romane competente, pentru a le determina sa modifice Legea offshore, adoptata recent de catre Parlament. Perry i-a spus printre altele lui Maior, si acesta a fost imediat de acord, ca ei vor gratuit resursele de hidrocarburi din Marea Neagra, a caror exploatare are un impact major pentru securitatea energetica din regiune si nu numai, si ca preluarea lor, fara sa dea ninic statului roman, vine ca o consecinta fireasca a parteneriatului dintre cele doua state, cel cotropitor si cel vasal. George Maior, in stilu-i caracteristic, l-a asigurat de tot concursul, fara sa-i reaminteasca faptul ca si ridicarea vizelor pentru romani face parte tot din parteneriatul strategic, desi este nesemnificativa in comparatie cu pretentiile americane…
Va intrebati de ce s-a pus pe treaba imediat, urmasul lui Pacepa, George Maior???
El abia astepta sa fie chemat de un oficial din partea Americana, ca sa primeasca un sprijin in demersurile pe care le initiase deja pe langa oameni politici romani foarte importanti, pentru promovarea intereselor americane. Mai mult, luase legatura si cu cei din conducerea SRI, care l-au asigurat ca vor sprijini acest demers si au si facut-o deja, sugerandu-ne, in diverse moduri, ca daca nu le dam gratis resursele de hidrocarburi americanilor, vor veni rusii si vor ocupa Insula Serpilor si ne vor lua aceste resurse, dar cu riscul sa dea si statului roman ceva din ele.Poate ne spune domnul Maior de ce este asa de ingrijorat de faptul ca Romania, in virtutea Legii offshore, va incasa ceea ce i se cuvine din exploatarea acestor resurse si ca isi asigura autonomia din punct de vedere energetic! Dar pana va raspunde el, am sa o fac eu.
Daca nu stiati domnul George Maior face lobby puternic pentru colosul american ExxonMobile, ca un veritabil ambasador al celei mai mari companii petroliere listate din lume in Romania, si pe care vrea sa o ajute sa plece cu sutele de miliarde de dolari ce apartin poporului roman, fara sa dea nimic in schimb. Cum sa nu fie suparat domnul Maior cand vede ca Parlamentul a adoptat Legea offsore intr-o varianta total diferita de ceea ce doresc americanii, si prin noile prevederi, acestia sunt obligati sa lase, ca taxe, statului roman, zeci de miliarde de dolari, diminuindu-le semnificativ profitul baban pe care credeau ca-l vor realiza din aceasta activitate.
Dar aceasta nu este singura influenta negativa asupra intereselor americane pe care o are noua lege adoptata recent de Parlament. Mai este una la fel de importanta,aceea la care se referea si sectretarul american al energiei Rick Perry si anume impactul asupra securitatii energetice a Europei.
De ce il ingrijoreaza pe Perry atat de mult aceasta chestiune? Am sa va expic: Cotropitorul nostru strategic doreste sa ia pe gratis resursele noastre si sa le livreze pe toate acolo unde doreste el, putand sa le foloseasca ca moneda de schimb, sau pentru promovarea intereselor, economice, politice, dar si de alta natura in diverse state europene.
Cine detine resursele impune si conditiile pe care le doreste. Poate crea presiuni asupra consumatorilor acestor resurse si in perioadele de dificultate pe care le traverseaza pot impune uneori conditii pe care acestia nu le-ar accepta in situatii normale.
Asa ca domnul Maior, desi stie ca in acest mod Romania este lipsita de aceste resurse, ca devine dependenta, din aceasta perspectiva, de partenerul strategic, face lobby puternic pentru a se modifica amintita lege in favoarea americanilor. Nu este suficient cat ne-a tradat cat a fost seful SRI, continua si acum sa ne tradeze iar noi il tinem acolo pe banii nostri. Poate vad aceste lucruri si domnii Iohannis si Melescanu, doar daca primul se intoarce din vacanta perpetua, iar pe al doilea il trezeste din somn secretara. Ce-i drept, nu este asa de usor sa dormi in fotoliul ministerial.
Apropo! Unii spun ca domnul Maior a luat comisioane substantiale de la colosul ExxonMobile, ca sa le reprezinte interesele in Romania! Mie imi vine greu sa cred si de aceea il intreb daca este asa, sau nu. Spuneti-ne dumneavoastra domnule Maior care este situatia, si noi va credem, mai ales ca va bucurati de atata credibilitate….!!!???”, scrie Dumitru Iliescu.
Ar fi o eroare să nu analizăm cu obiectivitate și bună credință cele întâmplate în Uniunea noastră în perioada iulie 2017 – februarie 2018. Ar fi o eroare să considerăm că verdictele instanțelor judecătorești, fără îndoială concludente, ne scutesc de obligația de a înțelege noi înșine ce și de ce s-a petrecut.
Se știe că m-am implicat în partea judiciară a conflictului. Am considerat de datoria mea, ca prim membru fondator al S.Z.R. și U.Z.P.R., să nu las lucrurile să degenereze până la dispariția Uniunii. Asta nu înseamnă că m-am înrolat cu arme și bagaje în una dintre tabere. Îmi formulez opinia de pe poziția neutralității.
Greșeala pe care nu am putut-o ierta a fost transformarea unei dispute aprinse, într-o confruntare paroxistică pentru acapararea funcțiilor de conducere. Astfel a degenerat totul. Astfel una dintre părți a confiscat monopolul adevărului, adoptând principiul despotic Adevărul sunt eu!
N-am fost apologetul dictaturii și nu sunt apologetul democrației. Îmi place comparația lui Clemenceau: Democrația este un leu devorat de păduchi. Dar îmi place și concluzia lui Churchill: Democrația este cel mai rău regim, cu excepția tuturor celorlalte. Îi întreb deci pe cavalerii justițiarismului de astă-vară:de ce n-ați convocat Adunarea Generală ca să stabilească cine are dreptate? Ba mai mult: ați obstrucționat ținerea Adunării Generale deja convocate, printr-un simulacru de for similar, caraghios convocat și caraghios de nereprezentativ.De ce ați încercat să puneți adevărata dezbatere ce urma în fața faptului împlinit?A fost oare onestă această conduită, s-a potrivit ea oare cu clamările justițiare vânturate? A fost oare acesta un comportament democratic? Fără îndoială că nu.
Ciudățeniea era cu atât mai mare cu cât în Raportul Comisiei de Atestare Profesională a UZP din 13.06.2017, documentul care a inflamat spiritele, la pag.7, capitolul concluziilor e scris: „Considerăm, însă, că primul pas este făcut și cerem celor care au încălcat Statutul (…) să dea socoteala în fața organelor democratice interneale U.Z.P.”. Și atunci, de ce s-a obstrucționat convocarea Adunării Generale ?
Mai este un aspect intolerabil: soluția mahalagească a țipatului la gard. Neîncrezător sau neîncrezători în forța poziției lor, unul sau mai mulți protagoniști s-au folosit de mahalaua blogosferei ca să bălăcărească spre lumea largă despre acuzele lor, încă neverificate. Așa este onest? Așa se apără oare prestația profesiei , oricum ajunsă aproape de firul ierbii ?! Transparența nu e totuna cu manipularea.
Public această opinie din două motive, mai bine zis temeri. Greșelile se vor repeta, poate în alte forme, dar tot nefaste, dacă nu se observă că: 1. Originea controverselor se află în lacune și imperfecțiuni ale Statutului și ale Regulamentului Comisiei de atestare. Dacă nu vor fi remediate, se vor perpetua confuziile și nemulțumirile care conduc la fricțiuni și la litigii inițiate de membri nemulțumiți. 2. Starea de beligeranță pe cale a se stinge nu trebuie să conducă la o abordare triumfalist ranchiunoasă. Să fim bine înțeleși. Acest „război” (că tot am ajuns la termeni milităroși) nu a fost câștigat de nimeni. A fost pierdut de U.Z.P.R. ca solidaritate, ca respectabilitate, ca imagine, ca reper deontologic și ca ocrotitoare a libertății presei. De aceea ar fi o mare eroare să se împartă foștii combatanți în învingători și învinși, după „fotografia” făcută la finiș. Aflu că Juriul de Onoare și Arbitraj a primit cereri de revenire asupra sancțiunilor hotărâte la 8 septembrie 2017 în Adunarea Generală. Sper să aibă înțelepciunea să le cântărească sine ira et studio, lămurindu-se cine a fost animat de intenții corecte și cine a urmărit acapararea puterii cu prețul distrugerii Uniunii, cine a dorit un război intern și cine s-a pomenit, derutat, în conflict. Interesul Uniunii este să-și adune fiii recuperabili, și nu să-i înstrăineze. Cu riscul de a face precizări inutile, mai am ceva de anunțat. Frământările expuse nu au niciun substrat competițional. Nu vizez și nu aș mai accepta vreo funcție în asociația noastră. Vorba fratelui Dan Lupescu (apelativul îi aparține și cred că nu trebuie respins): „Vă asigur că nici în viitor – în 10-20-30 de ani – nu mă va ispiti șarpele vanității”. La 80 de ani ar fi chiar ridicul. Dar tot la 80 de ani nu pot rămâne pasiv când se năruie ceea ce am zidit cândva, cu luptă dreaptă, sacrificii și idealism.
Evident, exista mai de mult o vizibila strategie Prezidentiala ce se urmareste prin introducerea noii actiuni in instanta de catre pretinsa mostenitoare (de fapt complice!) actiunea numitei Rodica Bastea !! Manevra poate fi legata de atingerea termenului de … prescriere a creantei civile, care este de trei ani, si nu de cinci ani cum este in cazul creantelor fiscale. Acest termen s-ar implini in noiembrie 2018, adica la trei ani de la decizia definitiva a Curtii de Apel Brasov, care a anulat certificatul de mostenitor si a constatat falsul si uzul de fals in cazul Iohannis-Bastea si casele lor. Termenul de prescriptie curge de la data deciziei civile irevocabile a Curtii de Apel Brasov nr. 655/R/12.11.2015 de respingere a recursului formulat de Klaus si Carmen Iohannisimpotriva deciziei nr. 235/16.05.2014 pronuntate in apel de Tribunalul Brasov. De aceea domnul Klaus nu a facut nimic pentru a plati Statului cea ce nu i s-a cuvenit.Ce se poate face? Hai sa vedem.
Dupa ce Traian Basescu, sub acoperirea „sloganului”de presedinte-jucator a facut chiar tot ce a vrut in politica statului si a justitiei – dupa ce tara a scapat de blestemul marinarului, a urmat tot un presedinte-jucator, dar „axat”pe…afaceri imobiliare si pe acoperirea statului paralel( mai degraba stat in cercuri concentrice de interese). Presedintele zis „von Strudel” a beneficiatani de-a randul de bani din inchirierea unei case adjudecata prin fals.Asta au scris negru pe alb in decizia definitiva, completul de judecatori profesionisti si integri din instanta Curtii de Apel Brasov.Pana acum, Iohannis si Bastea deja trebuiau sa dea acesti bani inapoi. Aflam, insa, ca printr-o smecherie cunoscuta deja in analele Justitiei, unul din membrii familiei Bastea, Rodica Bastea,adeschis actiune de succesiune pentru imobilul sus-mentionat, actiunea urmand a fi judecata la Tribunalul Hunedoara.
Ce se stie despre aceasta speta? Ca familia Bastea, de bastina din comuna Vistea, aflata in zona Fagarasilor (Ioan electrician si Rodica, angajata la un birou de contabilitate conform Rise Project), au plecat din tara hat in anii 2000, prin Loteria vizelor. Dar taramul Fagaduintei nu oferea ceea ce puteau sa ia din tara tuturor posibilitatilor. Asa ca, prin niste inginerii succesorale, dovedite de justitie ca fiind falsuri grosolane, au devenit beneficiari ai “fructelor” unor case din Sibiu pe care le-au “administrat” impreuna cu sotii Iohannis…
In America, sotii Bastea au reusit sa-si cumpere o casa, iar in Fagaras mai au doua: cea batraneasca si o cabanuta in munti. Adica au prosperat. Foarte bine. Nu avem nimic impotriva celor care se imbogatesc, dar sa fie bani cinstiti, nu luati prin cine stie ce mijloace dolosive… Rodica Bastea (sotul ei a decedat in 2010, conform informatiilor aceluiasi site Rise Project), sfatuita probabil de pierzatorii comuni ai profitului de pe casa luata prin fals si inchiriata ani de zile unei banci, stopeaza executarea declansata de ANAF. In speranta ca… vor ramane si cu banii pe care ar trebui sa ii dea Statului, dar atentie, si cu asa zisa “mostenire” de la familia Ghenea (proprietarul de drept). Asta da, miscare!
Acum, urmeaza ca Statul sa se bata, pas cu pas, sa devina proprietar. Situatia se incurca, iarasi. Dupa decizia definitiva de la Brasov, Statul trebuia sa devina proprietar. Nu este. Ca sa fie proprietar, trebuia incheiata procedura succesorala, prin care Statul roman trebuia sa fie declarat successor si sa isi intabuleze titlul de proprietar asupra imobilului cu pricina.Nefiind finalizata procedura succesorala, nu se poate invoca titlul de proprietate si, implicit, nici sa pretinda prejudiciul suferit prin lipsa beneficiului colectat prin chirie, jumi-juma, de familia Iohannis si Bastea. Astfel ca, la aceasta ora, fiind blocata procedura succesorala de catre sotia defunctului Ioan Bastea, Rodica, prin actiunea care se afla pe rol la Tribunalul Hunedoara, parerea mea este ca pentru Statul roman exista doua variante: fie sa intervina in procesul de la Tribunalul Hunedoara, prin cerere de interventie in interes propriu, fie sa deschisa propria actiune succesorala! Si mai cred ca, pentru a nu exista emotii cu privire la discutia pe termenul de prescriere a creantei civile, cea mai buna ar fi introducerea de catre Stat a actiunii in pretentii, care ar putea fi la randul ei suspendata pana la finalizarea procedurilor succesorale.
Traseul juridic este destul de intortocheat, in situatia actuala, Statul nu avea cum sa treaca la executarea famililor Iohannis si Bastea pentru ca nu e proprietar. Raspunsul trebuie dat chiar de catre Stat, prin Ministerul Finantelor! Actiunea Rodicai Bastea a fost introdusa in 2016.Ce-a pazit Statul din 2014 si pana in 2016? Statul e dator sa dea explicate cetatenilor. Si celor care l-au votat pe Iohanis presedinte, si celor care nu l-au votat(sursa:Luju.ro)
P.S. Apropos, partea penala a falsului si uzului de fals in aceasta speta nu a fost niciodata anchetata serios. De ce oare?
Te fac o gripă? O diaree? Sau o ciupercă? Nici nu le simți, sunt de la ei. Există o metodă sistematică de fraudare a Asigurărilor de Sănătate. Pe numele tău. Indiferent cine ești. A pățit-o inclusiv fostul ministru al Sănătății, Nicolae Bănicioiu, care s-a internat pentru o gripă, dar a plecat mai bolnav. Doar în acte, fără să știe. Se întâmplă la un spital emblematic, Institutul Național de Boli Infecțioase „Matei Balș”, aflat de 19 ani sub patronajul unui doctor celebru: Adrian Streinu-Cercel, omul care anunță gripa la televizor.
Practica diagnosticelor fictive – afecțiuni adăugate din burtă oamenilor care vin la spital cu diferite probleme și pentru care statul plătește, pacient cu pacient, note de plată umflate – are un efect devastator: sărăcește artificial sistemul, intoxică statisticile naționale de sănătate, umflă achiziții publice de medicamente, generează crize. „Suntem o națiune bolnavă pentru că uneori inventăm diagnostice”, admite actualul ministru al Sănătății. Ne-am uitat în buzunarul ascuns al halatului. Încape aici fundația privată a lui Streinu-Cercel, în care primii șapte producători mondiali de medicamente au pompat un milion de euro doar într-un an. Jumătate au fost retrași cash, în tranșe rotunde, uneori chiar la bancomatul din curtea spitalului.
RISE a mai obținut corespondența electronică internă a Hoffman – La Roche, numărul 2 global în piața farma. Peste cinci mii de e-mailuri ale biroului regional din București dezgroapă în detaliu relația financiară cu șeful de la “Matei Balș” și 15 ani de practici ilegale. Suntem în inima Capitalei, la câțiva pași de Obor, și vă invităm la un tur prin Sistem.
Adrian Streinu-Cercel și o coadă de 1.500 de pacienți care așteptau să se vaccineze la Institutul „Matei Balș”. Bogdan Stamatin / Mediafax
Andreea, o bucureșteancă stabilită în Italia, dar venită acasă în concediu, s-a trezit într-o dimineață din vara lui 2016 cu o diaree groaznică care i-a stricat scurta vacanță cu familia.
S-a dus glonț la Institutul „Matei Balș”, fiind internată chiar pe secția profesorului dr. Adrian Streinu-Cercel. A făcut o serie de analize medicale și a trebuit să înghită apoi niște pastile care să-i domolească tranzitul intestinal.
Nimic complicat. Doar enterocolită, o inflamație a intestinului provocată de un amestec nefericit de alimente. După trei zile în care s-a simțit ca și cum ar fi băut bere cu iaurt, Andreea a fost externată și s-a întors în Italia cu problema rezolvată.
Diareea ei, însă, explodase oficial în documentele spitalului.
Și, inevitabil, în istoricul medical al femeii, pe care statisticienii de la Institutul „Matei Balș” l-au încărcat din pix cu o colecție impresionantă de boli. Majoritatea, inventate. Sunt consemnate acolo de patru ori mai multe afecțiuni decât în realitate, unele mult mai grave.
Toate, cu efect direct pe cardul de sănătate al femeii, în numele căreia s-au decontat bolile fictive.
Altfel spus, pentru o diaree care făcea cam 100 de euro, am plătit cu toții 1.000 €.
I-am cerut o consultație pe subiect chiar infecționistului care a tratat-o pe Andreea în timpul internării la „Matei Balș”.
Mai jos, sunt răspunsurile doctorului pentru fiecare diagnostic decontat, așa cum apar în hârtii.
Diagnosticele fictive reprezintă o metodă sistematică de fraudare a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS).
La afecțiunile reale ale pacienților, adică cele pentru care oamenii vin de regulă la „Matei Balș” și pe care doctorii le descoperă la consultații specifice, departamentul de statistică al Institutului mai adaugă un set de diagnostice scoase din burtă.
Așa a pățit Andreea.
„Adică eu sunt un tâmpit și tanti de la statistică știe ea mai bine ce și cum a avut pacientul?”, se întreabă retoric doctorul de la „Matei Balș” care a tratat diareea femeii. „Unde sunt diagnosticele mele? Femeia avea în mod real ceva pentru care am făcut niște recomandări la externare. Au dispărut de tot din codificările lor. Rezultă că a fost internată pentru altceva.” Iar Andreea nu e un caz izolat.
Baza de date a Institutului „Matei Balș”: la „diagnostic externare” puteți citi opinia doctorului, la „diagnostice OMS”, varianta statisticianului.
Tot în vara lui 2016, a venit la spital Sorina, o puștoaică de 14 ani. Tot cu burta și ea, de data asta Salmonella făcuse ravagii, dar infecționiștii au pus-o pe picioare. Numai că la departamentul de statistică lucrurile au arătat mult mai rău: Sorina s-a ales în plus pe cardul de sănătate cu o pneumonie, o Candida, o anemie și alte câteva vești proaste.
Baza de date a Institutului „Matei Balș”: la „diagnostic externare” puteți citi opinia doctorului, la „diagnostice OMS”, varianta statisticianului.
Georgiana, 32 ani, a venit cu o ciupercă la gură. Stomatită aftoasă și angină acută cu eritemato pultacee, a notat doctorul pe foaie.
Dar a plecat și ea cu o pneumonie, cu nelipsita Candida, bașca o sinuzită, dar și o infecție urinară. Fără să știe. Nici ea, nici medicul curant.
Baza de date a Institutului „Matei Balș”: la „diagnostic externare” puteți citi opinia doctorului, la „diagnostice OMS”, varianta statisticianului.
Ion are un diagnostic grav, confirmat și parafat: ciroză generată de hepatita C. În arhiva „Matei Balș” a rămas, însă, și ca purtător oficial de hepatită B.
Baza de date a Institutului „Matei Balș”: la „diagnostic externare” puteți citi opinia doctorului, la „diagnostice OMS”, varianta statisticianului.
„E una ce am scris eu [în foaia de observație] și alta codifică ei [la statistică]. Omul ăsta are și două diagnostice care se anulează între ele: trombocitopenie = trombocite puține și trombocitoză = trombocite multe”, rămâne stupefiat alt infecționist veteran de la Institut.
Ține-n mână istoricul medical viciat al unuia dintre bolnavii care au trecut efectiv prin mâna lui, dar pe care Statistica l-a procesat mai scump pentru stat.
Baza de date a Institutului „Matei Balș”: la „diagnostic externare” puteți citi opinia doctorului, la „diagnostice OMS”, varianta statisticianului.
Frauda e la vedere, spun doctorii cu care am vorbit, pentru că ce semnează ei în mod normal e diferit față de ce transmite spitalul către instituțiile care gestionează politici și bugete publice de sănătate: „Totul e în format electronic, cu excepția foilor fizice de observație. Acolo nu au curaj să completeze peste noi.”
Cert e că numai în 2016, anul în care au fost internați pacienții de mai sus, Institutul „Matei Balș” a decontat 91.270.499 lei la CNAS, pe baza diagnosticelor comunicate oficial, pentru bolnavii tratați în spital.
Din banii ăștia, 4.600,8 de lei au venit pentru Andreea, deși nota de plată pentru diaree nu depășea 500 de lei.
Tu, cel care citești acest articol
Ești un număr. Boala de care suferi are un cod. Medicamentul pe care-l iei are o serie. Parafa medicului tău e înmatriculată și ea. Farmacia din colțul străzii, la fel, clasificată special.
Toți suntem cifre, rânduri și coloane în Sistemul Informatic Unic Integrat al Asigurărilor de Sănătate (SIUI), administrat de CNAS și gestionat tehnic de Serviciul de Telecomunicații Speciale.
SIUI e o matrice cu istoria bolilor din România. Sursa supremă a statisticilor medicale. Stochează datele fiecăruia dintre noi, cu sau fără asigurare.
Și într-o dimineață te trezești cu febră.
Tușești, transpiri, te dor oasele, te sperii și zbori glonț la primul spital. La „Matei Balș”, eventual, dacă ești din București și te ajută traficul. Institutul e un oraș în miniatură pe șoseaua Ștefan cel Mare. Hectare de spital cu blocuri de sticlă, clădiri de patrimoniu, o biserică și un parc secular în care te rătăcești instantaneu.
Ai gripă – zice medicul de la Camera de Gardă, după ce ascultă plămânii și se uită-n cerul gurii. Scrie asta în fața ta pe foaia de observație și te cazează peste noapte, cât timp laboratorul de analiză moleculară îți examinează virusul.
Datele se mișcă.
Sunt redirecționate 20 de metri la dreapta, cum ieși din Camera de Gardă, în cea mai securizată clădire din campus. La etaj, „Oficiul de Calcul și Statistică”. Nimeni nu poartă halat aici, e compartimentul de informaticieni subordonat direct managerului, care introduce în SIUI ce găsește în foaia de observație completată de medic.
În acel moment codul tău de pacient (CID), adică 20 de cifre pe care statul ți le repartizează automat și aleatoriu doar ție, în baza CNP-ului, e asociat în sistem la codul specific al bolii. Gripă pentru tine – J10.0 pentru stat.
Ai intrat în algoritm.
Te externezi, și-n drum spre casă, oprești zgribulit la farmacia din cartier cu rețeta de la spital în mână.
Un fapt banal care produce o nouă conexiune în sistem: două fluxuri de date se cuplează imediat când farmacistul înregistrează rețeta. Și care, la fel ca medicamentul prescris, este înseriată și numerotată. Ambele informații (spital-farmacie) creează o asociere unică în SIUI, contribuind la harta complexă a fiecărui incident medical.
Încă un rând în cazul tău, dar care conține 70 de tipuri de informații.
Gripați banal, răniți în accidente, abonați la citostatice sau așteptând un transplant, vaccinați sau nu, alergici la polen, bolnavi de HIV, cu măsele umflate ori afectați psihiatric – absolut toți lăsăm urme în SIUI.
Traseul informațiilor despre pacienți și punctele în care sunt viciate. De la doctor până la instituții
Dar „Big Brother” are o logică
Urmărește banii. Ideea de codificare a bolilor s-a născut la Universitatea Yale, Statele Unite, în anii ‘70, și a setat pentru prima dată în istorie un mecanism de control financiar al tratamentelor pe care statul sau asiguratorii privați le rambursează spitalelor.
Mașina a devenit tot mai sofisticată în timp, un aparat contabil al sănătății publice, obiectiv strategic reglementat prin legi organice, securizat de servicii speciale, administrat de o instituție autonomă.
Însă principiile de bază rămân simple, ca la biblioteca comunală: clasificare, standardizare, arhivare.
Sistemul începe cu un schelet care împarte afecțiunile în 23 de categorii majore de diagnostic – în funcție de anatomia corpului uman și specializările medicale. Fiecare are propriul cod de 5 caractere (DRG – Diagnosis Related Group). Toate se ramifică spre alte 671 de situații medicale, fiecare cu gradul său de risc și proceduri medicale aferente.
Acum intră în ecuație spitalul care te tratează. Că-i la țară sau la oraș, universitar, de urgență, maternitate, privat sau public – fiecare așezământ cu crucea roșie pe ușă intră în clasificare.
Contează în clasament performanța dovedită pe parcurs, complexitatea cazurilor pe care spitalul le poate gestiona. Se evaluează tot: numărul de paturi, rural, urban, gradul de ocupare, resursele umane sau logistica. Departajarea se face după un așa-zis ICM(Indice Case Mix).
Alt cod, deci. Cu cât e mai mare, cu atât e mai bine pentru spital.
Institutul „Matei Balș”, de pildă, are un ICM de 1,6184, fiindcă tratează boli complexe precum HIV sau hepatita, deține laboratoare de analiză, urgențe și departament universitar.
Spitalul Orășenesc din Hârlău, cu un singur chirurg angajat, s-a oprit la indicele 0,7506.
Mașina coroborează toate variabilele de mai sus cu prețul aproximativ al unei intervenții medicale, oricare ar fi natura ei, și obține Valoarea Relativă a unui pacient.
Acesta-i termenul oficial. „E un coeficient atribuit în funcție de cantitatea relativă de muncă, consumabile și resursele de capital necesare pentru tratamentul complet al bolnavului cu afecțiunea respectivă”, explică legea.
Altfel spus, calculezi analize, antibiotice, spitalizare, echipamente, „manopera” doctorului, raportezi situația la cota spitalului în care aterizezi și rezultă astfel „valoarea ta relativă” de la ultima gripă. Întotdeauna, un număr cu patru zecimale te clasifică în matrice și se calculează din DRG (al tău) și ICM (al spitalului).
Ți-ai mai revenit, dar spitalul trebuie să deconteze „distracția” cu tine.
Aici e miza.
Banii sunt publici, adică provin din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, coșul uriaș administrat de CNAS, la care contribuim fiecare când ne plătim asigurările obligatorii. În faza asta, Casa devine casierie, iar plățile sunt standardizate și ele cu un indicator pompos aplicat spitalului și derivat din evaluarea ICM.
Se numește Tarif pe Caz Ponderat (TCP). Aceeași comparație: „Matei Balș”, institut cu pretenții, are un TCP de 1800, în timp ce Hârlău s-a blocat la 1450. Tehnic, același pacient costă diferit de la un spital la altul. Legislația nu a coroborat mereu TCP cu ICM.
Apoi se aplică, pur și simplu, o formulă.
La final, suma pe care spitalul o primește pentru un pacient externat reprezintă produsul dintre TCP-ul unității și Valoarea Relativă a bolilor tratate. O înmulțire simplă. Numai că bolile fictive adăugate fraudulos pe numele unui om îi cresc acestuia „valoarea relativă”, ceea ce ridică drastic și suma decontată de stat pentru el.
Practic, spitalul umflă nota de plată.
Ecuația de calcul a banilor decontați de un spital pentru un pacient
De aceea, diareea Andreei a costat mai mult decât trebuia. Afecțiunile inexistente, dar adăugate din burtă, au mărit valoarea codurilor sale DRG până la 2.2556.
Acest număr înmulțit cu 1800 (cod TCP la „Matei Balș”) a rezultat în 4.600,8 lei, primiți de Institut de la Casa de Asigurări pentru tratarea femeii.
De nouă ori mai scump.
Prin urmare, Sistemul dă eroare!
Dar eroarea e umană.
Programat să prevină fraudele și să faciliteze accesul tuturor la serviciile medicale, să monitorizeze practicile clinice sau piețele de medicamente – softul asigurărilor de sănătate poate fi fentat ușor.
Foamea cronică de bani a spitalelor a generat un soi de oportunism economic. E care pe care.
Ne-a explicat breșa un oncolog familiarizat cu fenomenul. La Spitalul Colentina, unde lucrează el, medicii sunt cei care se ocupă de codificarea bolnavilor, și nu statisticienii. Spre deosebire de Institutul „Matei Balș”, vecinul de peste gard. „Dacă aș fi șef peste o secție de oncologie, ca să supraviețuiesc financiar, va trebui să exploatez la maximum chiar și alergiile unui pacient ca să am bani pentru ceilalți. Dacă are alergie la un antibiotic, el venind pentru un cancer de ficat – să zicem, deși e irelevantă alergia în context – i-o trec și pe aia în fișă pentru că aduce bani în plus de la Casă. Una e, totuși, să te chinui să scoți dintr-un pacient până la ultimul leu din ce suferințe are și alta e să îi bagi din burtă și boli de care nu suferă.”
Mai e o problemă: „Noi am importat sistemul australian fără să mai facem niște calcule de cost ca lumea pentru fiecare boală în parte, iar codurile au fost subevaluate de Minister ca să facă economie cu spitalele. ”
E vorba despre acordul de licență dintre guvernele României și Australiei, prin care noi am importat, la modul copy-paste, sistemul de codificare a bolilor. „România a analizat modul de utilizare al sistemului AR-DRG în propriul teritoriu, a constatat unele aspecte critice și a inițiat dezvoltarea propriului sistem de clasificare, începând cu luna iulie 2010”, admite Guvernul. Versiunea de azi (RO.vi.DRG) ar fi fost croită special pentru spațiul mioritic.
Dar dacă iei bolile la mână, zici că au codificat „Cartea junglei”. Sistemul românesc e pregătit în orice moment pentru urgențe ca mușcăturile de crocodil, aligator sau rechin, variolă de maimuță și erupții vulcanice.
Medicul certifică bolile
Nimeni altcineva. „Responsabilitatea pentru existența și validitatea informațiilor este exclusiv a medicului curant – nu asistenta șefă, statisticianul, informaticianul etc.” – se predă la școala de șefi de spitale.
Procesul laborios necesită cunoștințe de specialitate.
Nu și la „Matei Balș”.
Unul dintre cei care au analizat diagnosticele fictive pentru RISE, medic la Institut, se așteaptă la consecințe: „Asta-i starea de fapt, nu excepția. Și mă întreb: la un control, cine va răspunde pentru asta? Tare mi-e că ăla pe numele căruia a fost bolnavul.”
A încercat pe loc să rescrie în calculator diagnosticele fictive ale lui Ion, fostul său pacient, dar degeaba. Acces interzis. Istoricul medical rămâne viciat.
„Acest mesaj îmi apare când intru pe un pacient încheiat de Statistică. Îmi zice că nu mai pot modifica nimic odată ce s-a finalizat codificarea DRG”
Pentru că-i tardiv.
O dată pe lună, conexiunile de coduri (boală-asigurat) emise de „Matei Balș” pleacă în pachete de date criptate către Școala Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar.
Școala vede în ansamblu, generează statistici, identifică tendințe în matematica bolilor noastre, anticipează epidemii, trasează direcții în bugetele guvernamentale.
De la Școală, pachetele de date criptate și organizate pe boli, efecte, vârste, sexe sau zone geografice, merg mai departe la destinație: Casa de Asigurări. E singurul loc unde informațiile pot fi decriptate, pentru ca tu și gripa ta sa fiți indexați, cu aceeași cheie digitală care le-a criptat în clădirea albă de la Institutul „Matei Balș”.
Nota de plată
Se umflă la Statistică, sub ochii managerului de spital.
Esențială în medicină, statistica este o știință în sine, derivată din teoria probabilităților matematice, care analizează volume mari de date și se aplică în absolut orice domeniu contemporan.
Răspunde unui scop fundamental uman: previziunea, nevoia naturală de anticipare, de a fi pregătit. Și observă de secole evoluția bolilor.
În 1840, Spitalul Brâncovenesc din București avea așa ceva în regulamentul intern: „la sfârșitul fiecăruia an Dohtorul va înfățișa Direcsii lista de numărul bolnavilor ce s-au căutat în Spital împărțită după felul boalelor.” Datele erau vitale și atunci, dar tot medicul era cel care stabilea bolile, în timp ce administrația făcea doar calculele. 178 de ani mai târziu, paradigma legală nu s-a schimbat, dar corupția bate știința.
Cu efecte grave pe termen scurt.
Bolile închipuite la „Matei Balș” compromit statisticile. La ce duce asta? La afectarea bugetelor publice de sănătate. Cine câștigă din manipularea pieței? Cei care vând și cei care îi ajută. Primii sunt producătorii și distribuitorii de medicamente sau echipamente, ceilalți sunt managerii din sistemul medical.
Am rugat-o pe Sorina Pintea, ministrul Sănătății, să comenteze situația. „E un subiect fierbinte, din păcate, o realitate urâtă”, a admis înainte să ne dea un interviu.
Haosul din bazele de date
E confirmat oficial chiar de ministru. „Da, suntem o națiune bolnavă pentru că uneori inventăm diagnostice.” Gospodărește un morman de date medicale contradictorii, 92 de registre instituționale care nu se pupă. Și tocmai aprobă un medicament nou și scump (Spinraza). Ca să-l bugeteze, trebuie să știe exact câți oameni au nevoie de tratament, așa că a întrebat instituțiile din subordine.
A primit trei estimări diferite, care i-au provocat o trilemă de 25 de milioane.
Agenția Medicamentului, 60 de bolnavi. Impact bugetar ~ 12 milioane de lei. Școala de Sănătate Publică, 86 de bolnavi. Impact bugetar ~ 17 milioane de lei. Casa de Asigurări, 184 de bolnavi. Impact bugetar ~ 37 milioane de lei. „Teoretic, toate aceste instituții trebuie să aibă niște baze de date foarte bine puse la punct, având în vedere că gestionează miliarde. Din păcate, știți și dvs. foarte bine, aceste sisteme nu sunt foarte performante, nu sunt foarte bine puse la punct și răspunsul la întrebarea dvs. este relativ simplu: nu știm exact, încă, ce oameni avem de ajutat”, a declarat ministrul Sănătății pentru RISE Project.
Vezi interviul integral cu Sorina Pintea
Prima conexiune
Are loc birocratic, când fiecare spital raportează criptat bolile identificate.
În România, sunt cinci sute în total, publice sau private, și fac asta lunar.
Primul beneficiar în flux, Școala de Sănătate Publică, cu sediul în zona Obor a Capitalei, procesează rece datele pacienților români – geografie, vârstă, sezon, intervenție etc – și alcătuiește poza de ansamblu cu banii decontați.
Sediul Şcolii Naţionale de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar
În medie, un operat pe inimă costă cam 4000 de lei pe zi, un bolnav de cancer până în 1000 de lei pe zi, o gravidă vreo 750 de lei – dar totul este analizat „în vrac”, apoi transformat în sinteze și simulări pentru Sănătate și Finanțe, ministerele care stabilesc efectiv politicile și bugetele. 400 de euro. Sold anual. Pe cap de cetățean. Atât ți-ar reveni dacă ni s-ar împărți tuturor bugetul de stat alocat Sănătății.
Altfel, pâinea e la minister, care organizează banii pe căprării, iar cuțitul stă la Casă, care urmărește, om cu om, cum se cheltuiesc.
Circuitul banilor în sănătate
Căprăriile sunt ceea ce numim oficial Programe Naționale de Sănătate – strategiile de stat pentru bolile cu impact major asupra populaţiei, precum HIV, cancer, diabet, afecțiuni cardiologice, neurologice, urgențe de transplant etc.
Fiecare Program e păstorit de o câte o Comisie Națională, adică un for tehnic format din specialiști și prin care „Ministerul Sănătății coordonează din punct de vedere științific și metodologic domeniul de specialitate” – spune legea.
Aici s-au pus mereu la aceeași masă zmeii medicinei din România, cei mai titrați doctori pe specializările lor, profesori universitari, academicieni sau manageri de spitale. Ei au hotărât pachete medicale de bază, protocoalele terapeutice, medicamentele care circulă, prețurile lor, aparatura cumpărată, cine se poate trata în străinătate, iar lista continuă cu peste 20 de atribuții.
Deciziile se iau prin vot și sunt comunicate ministerului.
De exemplu, cei mai oncologi dintre oncologi compun Comisia Națională de Oncologie. Sunt șapte. Când nu cad de acord, șeful Comisiei stabilește singur ce și cum.
Există zeci de comisii care acoperă toate specializările, inclusiv ramuri auxiliare ca tehnologiile medicale, igiena sau bioetica.
Și peste toate, ani de zile, a guvernat un fel de comisie a comisiilor:
„Comisia Națională pentru Coordonarea Comisiilor de Specialitate ale Ministerului Sănătății”
Aceasta era compusă din 15 membri, numai somități. Printre ei, găsim miniștri controversați ca Mircea Beuran sau Daniela Bartoș, pe rectorii Universităților de Medicină și Farmacie din București și Cluj, cele mai mari din țară, dar și chirurgi cu probleme penale și carnet de partid, precum Șerban Brădișteanu sau Irinel Popescu.
În grupul celor 15 care gândeau Strategia Națională de Sănătate, a figurat statornic și profesorul Adrian Streinu-Cercel – managerul de la Institutul „Matei Balș.”
Lucrurile au arătat astfel timp de un sfert de secol, până la reforma din 2016, când tehnocrații au limitat rolul executiv al comisiilor medicale, dar l-au conservat pe cel academic, desființând unele, modificând altele. Citești această investigație fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea, poți dona aici!
Recapitulare:
Tu plătești, guvernul strânge banul, ministrul și „dumnezeii” medicinei îl împart.
Și ca să nu trișeze nimeni, s-a inventat Mașina cu ambalajul său instituțional: Casa de Asigurări (CNAS).
Care, prin lege, „asigură organizarea și monitorizarea Programelor Naționale de Sănătate”, deci e contabilul cu braț de fier al statului care păzește fiecare leu din Sistem. La asta ajută clasificarea diagnosticelor și softul SIUI ce monitorizează în timp real piața de pacienți.
De la Casă, bugetul Sănătății circulă pe două artere vitale: spital și farmacie. La cine tratează și la cel care vinde tratamentul.
Dar inteligența artificială pălește când managerul de spital devine centrul unui conflict de interese: el stabilește, el împarte, el cheltuie.
Și iată cine câștigă!
Corporațiile farma și doctorii care devin agenții lor nevăzuți.
Avem un studiu de caz.
RISE a obținut corespondența electronică internă a Hoffman – La Roche, numărul 2 în piața globală a producătorilor de medicamente. Peste cinci mii de e-mailuri ale biroului regional din București, operat de grupul elvețian, dezgroapă în detaliu 15 ani de practici ilegale.
Perfecționate în timp, metodele La Roche variază. De la cash în valiză, excursii exotice sau „lucrări științifice” servite – plățile se disimulează din ce în ce mai sofisticat prin contracte private, nedeclarate, sinecuri pentru familie sau fundații personale.
Holdingul elvețian țintește o felie cât mai mare din cei 400 de euro pe cap de pacient român, ceea ce a condus biroul de la București la un jihad de vânzări în care au înrolat o armată de medici.
În prima linie, ca întotdeauna, se duce bătălia pentru informații: date despre pacienți, structura alocărilor bugetare, achiziții viitoare, cum circulă produsul în piață, doctori aflați pe statele paralele de plată ale concurenților. Toate statisticile naționale reprezintă o mină de aur.
Cum arata dinamica din teren?
Mesaj trimis pe 11 octombrie 2011, ora 11:07 Subiect: news clawback Cu o zi înainte, domnul Paul Radu, Market Acces Manager la Hoffman – La Roche, fusese pe teren, într-o vizită la șeful Casei de Asigurări, iar acum dădea un raport complet. Lumea se focusa în 2011 pe modificările legii clawback, o taxă specială impusă producătorilor de medicamente.
Lobbyist neobosit, Paul Radu frecventa instituții, negocia, discuta, era plătit să deschidă uși. Funcția lui corporativă se traduce prin Director pentru Accesul pe Piață, ceea ce presupune un slalom continuu între Ministerul Sănătății, cel de Finanțe, Casa de Asigurări și vreo prezentare unde se adună medici și farmaciști influenți.
Radu provine din interior.
A lucrat 12 ani în sistem, șef peste punctul nevralgic: centrul de analiză a datelor DRG de la Școala Națională de Sănătate Publică.
Apoi, a plecat direct în sectorul privat, fiind racolat de Hoffman – La Roche, unde satisfacția se simte pe card. Creșterea vânzărilor se reflectă în buzunarul angajaților sub formă de bonusuri, conform protocoalelor stabilite la centrala din Basel, Elveția. Comisionul poate atinge maximum 6 salarii.
Au dat la noi medicamente de peste 6,5 miliarde de lei între 2009 și 2016. Aproape un sfert din bugetul Sănătății pe un an.
Contactați de RISE, Hoffman-La Roche se delimitează azi de practicile relevate în scurgerea electronică de informații pe motiv că aceste „aspecte deosebit de serioase” s-au întâmplat în trecutul companiei, ea fiind condusă acum de o nouă echipă managerială, care nu răspunde de intervalul 1999-2015. „Dacă credeți că aceste documente relevă fapte de natură penală”, ne-a spus Andrei Vlad, reprezentantul La Roche, „vă rugăm să informați autoritățile competente”.
Intervine agentul
Un titan al sistemului medical: Adrian Streinu-Cercel, managerul Institutului „Matei Balș”.
Vi-l introducem din perspectiva managerilor La Roche, așa cum îl percep ei tactic în industrie: Mesaj trimis pe 6 februarie 2013, ora 20:06 Subiect: Solicitare aprobare deviz IAS 2013 – Kuala Lumpur, Malaezia, 30 iun – 03 iul 2013 Alina Mihai, cea care trimite e-mailul intern, era Product Manager la departamentul HIV/ SIDA & Tamiflu, în cadrul corporației La Roche, deci responsabilă de vânzarea medicamentelor pentru boli infecțioase, specialitatea șefului de la „Matei Balș”.
Femeia l-a flancat îndelung pe Streinu-Cercel, alimentându-l cu donații sau excursii. Treaba ei se derula practic pe holurile spitalelor, mereu în căutare de „vendors” (trad: vânzători), cum mai sunt numiți liderii medicali de opinie în argoul corporației. Îi convingea să prescrie și să promoveze produsul.
În 2013, după un deceniu deja pe statele de plată ale La Roche, compania îl trimitea pe Adrian Streinu-Cercel și la un eveniment științific, în Malaezia. E-mail-ul era adresat lui Dan Zamonea, directorul de atunci al biroului regional La Roche, care trebuia să aprobe un deviz de 36.000 de dolari.
Relațiile bazate pe sponsorizări se dovediseră profitabile încă de la început.
Uite ce spunea un e-mail mai vechi, din 2004, trimis tot către Dan Zamonea, directorul Roche România. Mesaj trimis pe 27 octombrie 2004, ora 13:25 Subiect: FW: SOP modificat
Pegasys e un medicament cu interferon, esențial pentru bolnavii cu orice fel de hepatită infecțioasă, care se adună cu miile în fiecare an la „Matei Balș”. De aceea, emblematicul Institut reprezintă pentru La Roche o piață strategică de desfacere a celui mai marketat produs al său.
Și în timp ce managerul Streinu-Cercel semna personal studii clinice care promovează medicamentul, participa și în forul care aprobă Pegasys pe lista subvențiilor de stat. Anual, La Roche lua aviz de la Comisia Națională de Boli Infecțioase, în care activa Streinu-Cercel. Și pe care acesta a și condus-o în 2009.
În companie, procedura SOP reglementează intern sumele repartizate unui doctor în funcție de câtă marfă La Roche se poate deconta, pe mâna lui, la CNAS. Astfel, un medic putea primi între 30 și 300 de dolari pentru fiecare pacient căruia i-a recomandat să se trateze cu Pegasys. Dacă făcea reclamă medicamentului la un congres în fața mai multor colegi, „agentul” era remunerat cu 200 – 300 de dolari.
Clasamentele corporației seamănă cu jocurile piramidale.
Infecționistul care avea 5 pacienți bolnavi de ficat și tratați cu Pegasys era premiat cu o excursie la un eveniment științific undeva pe Valea Prahoveai sau la Sovata. La 10 pacienți, omul vedea Parisul, trimis la vreun congres prin Europa. Campionii cu peste 20 de pacienți pe tratament se calificau chiar la o plimbare prin America.
Schema l-a premiat și pe șeful de la „Matei Balș”.
Scurgerea de informații Hoffman-La Roche îl dezvăluie pe Adrian Streinu-Cercel indexat financiar în mai multe tabele Excel, împreună cu sute de medici care au primit bani în privat de la holdingul elvețian.
De exemplu, în anii 2000 și 2001, Cercel lua 5.370 de dolari, cât o garsonieră de provincie la acea vreme. În 2003, când era consilier al ministrului Sănătății, mai primea 6.300 de dolari. Plățile din categoria asta erau aduse în cash din contul centralei La Roche din Elveția.
Pe vremea aceea nu trebuiau declarate legal.
Din februarie 2014 e obligatoriu, iar Cercel a consemnat la vedere în 2015 cadouri, ajutoare, onorarii și venituri independente în valoare de aproape un milion de lei. Adică 16.000 euro pe lună, în afară de ambele salarii oficiale (Universitate și Institut).
Dar grosul se ascunde într-o căpușă.
Citești această investigație fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea, poți dona aici!
Buzunarul ascuns al halatului
Înseamnă fundația privată a lui Adrian Streinu-Cercel. Poartă, însă, numele spitalului pe care îl conduce: „Matei Balș”.
Hoffman-La Roche pompa și acolo, cu titlul de donații, 71.300 de lei.
Iar suma asta e printre cele mai mici.
Șapte dintre primii zece producători farma ai lumii stau împreună pe lista de donatori ai fundației.
Peste 5,8 milioane de lei au intrat în contul ONG-ului în numai doi ani și jumătate, din ianuarie 2014 până în mai 2016, din care 5 milioane sunt bani primiți de la marii producători.
Jumătate din sumă, 2,1 milioane, a ajuns la sacoșă – retrași cash din bancă sau scoși repetitiv, în sume egale și rotunde, la bancomatul de lângă spital. Fundația „Matei Balș” este o organizație privată, fondată și prezidată ani de zile de Adrian Streinu-Cercel, managerul spitalului de stat cu același nume. Acum, mai e doar membru.
Funcționează în incinta spitalului, la Pavilionul IV, lângă Urgențe, într-o cameră de 20 de metri pătrați. Apare și pe site-ul oficial al Institutului cu o ditamai reclama care te îndeamnă să-i donezi 2%: „Și tu poți ajuta! Și tu poți face diferența în viața cuiva mai puțin norocos. Contribuția ta ne ajută să continuăm programele pe care le-am demarat deja.”
Nu sunt alte detalii, dar realitatea contrazice reclama. Și Institutul finanțează fundația.
Trei doctori și trei economiști, toți aflați sub comanda lui Streinu-Cercel la spital, îl încadrează oficial și în comitetul de conducere al fundației. Printre ei îi găsim pe dr.Mariana Mărdărescu, infecționist la secția de copii și coordonatoare a Programului Național de HIV, pe dr.Viorel Ispravnici (achiziții publice) și pe directorul medical al Institutului, dr.Sorin Petrea.
În general, personalul din spital aude despre entitate toamna, în preajma celui mai important eveniment specializat pe boli infecțioase: „Zilele Științifice ale Institutului de Boli Infecțioase Matei Balș”.
Congresul are loc frecvent la hotelul RIN deținut de frații Negoiță, iar amfitrionul tradițional, Adrian Streinu-Cercel, deschide și închide mereu lucrările. Agenda evenimentului, de regulă, se împarte egal: întâlniri științifice și publicitare. Sute de medici din toată țara vin să-l asculte pe Patriarhul bolilor infecțioase. Uneori, chiar pe una dintre fiicele acestuia, doctoriță și ea, la fel de implicată în organizarea evenimentului.
În rest, dacă vrei să mergi la eveniment, plătești taxa de participare la fundație.
Până și Institutul de stat condus de Cercel a transferat 79.567 de lei în fundația aceluiași Cercel.
Persoană de încredere, doamna Raluca Cruceru, jurista Institutului, e contabilă și la fundația șefului. Ea operează inclusiv contul de online banking.
Adică sinecura familiei Cercel.
Înainte de Crăciunul lui 2014, pe 19 decembrie, fundația a executat o plată către Oana Săndulescu, fostă Streinu-Cercel. Tranzacția cu fiica directorului e justificată prin două contracte semnate în ziua precedentă. Suma încasată: 26.823 lei.
Altminteri, cele două fete ale lui Cercel iau amândouă câte un salariu stabil de la spitalul de stat administrat de tatăl lor.
Dr. Oana Săndulescu, fiica cea mică, e colegă cu tatăl ei pe Secția a 2-a de la „Matei Balș”, dar n-a tratat absolut niciun bolnav în 2017 – o dovedesc scriptele din Institut. S-a concentrat pe cariera academică și își rotunjește veniturile din bugetul Universității de Medicină și Farmacie București, unde predă pe un post de conferențiar.
A doua fiică, dr. Anca Streinu-Cercel, lucrează la Institut, dar e și consilier la Centrul Național de Evaluare și Examinare, care aprobă manualele școlare. Doctor cu experiență, fata cea mare a încasat peste 130 de mii de lei, pe persoană fizică, de la companiile farmaceutice. Doar în 2015.
Sponsorii farma
Aceasta e lista lor în ordinea descrescătoare a sumelor.
RISE a analizat tranzacțiile fundației „Matei Balș”, patronată de Streinu-Cercel, pe o perioadă de doi ani și jumătate: ianuarie 2014 – mai 2016.
Johnson&Johnson, Statele Unite – 2.088.693 lei
5 transferuri în fundație
Banii au venit direct din Belgia, transferul fiind dispus de J.C. General Services, parte a grupului american, lider mondial în industria farma.
În total, cinci tranzacții în euro și lei. Inițial, 360.000 de euro, dintr-un foc. Ulterior, încă patru transferuri către fundația lui Streinu-Cercel, însumând 529.693 lei.
Pentru că firma e preocupată de bazele de date, între altele, spun reprezentanții săi. Iar sponsorizarea ar fi urmărit „înființarea unui program de screening (trad: testare) pentru hepatita C, al unui registru al pacienților infectați cu virusul hepatitic C, și, în ansamblu, realizarea de demersuri pentru vindecarea acestei boli infecțioase până în anul 2020.” Prezista, Intelence și Edurant sunt trei dintre cele mai populare medicamente împotriva HIV, produse de Johnson&Johnson și prescrise sistematic la Institutul „Matei Balș”.
Prezista a fost lansat în România într-o vineri din septembrie 2008. Campania de marketing s-a împletit eficient cu reclama pe care Streinu-Cercel o făcea medicamentului în presă.
Merk Sharp Dohme, Statele Unite – 680.443 lei
5 transferuri în fundație Cunoscută ca Merk peste ocean sau MSD în Europa, compania e prezentă la noi încă din anii ‘90. Printre altele, ei vând Isentress, unul dintre cele mai scumpe medicamente din gama antiretroviralelor, pilule esențiale pentru tratamentul celor infectați cu HIV. Prin „Matei Balș”, americanii mai dau Gardasil și Cancidas pentru boli infecțioase. Cercel semnează două studii clinice pe Isentress și alte două pe Cancidas, iar în martie anul ăsta, la Institut, a lansat cu tam-tam Gardasil 9, marketat drept „singurul vaccin anti-HPV ce protejează împotriva a patru tipuri de cancer”.
La evenimentul publicitar organizat la spital, gazda Streinu-Cercel a salutat noul produs în contextul unor statistici dramatice despre virusul HPV, care cauzează cancerul de col uterin. Vezi AICI răspunsul integral al MSD pentru RISE.
Bristol Myer-Squibb, Statele Unite – 562.403 lei
12 transferuri în fundație Înființat în secolul XIX, holdingul produce azi inclusiv Reyataz, medicament pentru HIV, respectiv hepatită B, prescris masiv la „Matei Balș”, dar nu fără să fi fost documentat în prealabil de șef.
Substanțele active din Reyataz fac obiectul mai multor studii clinice semnate Streinu-Cercel.
Pe lângă fundație, profesorul a încasat pe persoană fizică alți 4.448 lei de la BMS, pentru reclamă la pastilele Reyataz, cu prilejul unei conferințe organizate în ianuarie 2015 la București. Prezentarea lui Cercel s-a numit „Standalone -Reyataz” Era doar o primă plată, fiindcă până la sfârșitul anului, BMS i-a mai dat 33.043 de lei pentru alte conferințe în țară, consultanță și dezbateri.
GlaxoSmithKline, Marea Britanie – 545.121 lei
5 transferuri în fundație Celebră pentru Nicorette (guma anti-fumat) sau Sensodyne (pasta de dinți), britanicii au în portofoliu și o gamă largă de medicamente pentru boli infecțioase. Ca antibioticul Augmentin.
În 1986, descopereau primul tratament pentru HIV, iar azi produc Kivexa, Combivir și Ziagen – toate prescrise seropozitivilor din evidența Institutului „Matei Balș”.
Cel puțin trei studii clinice pentru Kivexa se regăsesc în CV-ul de cercetător al lui Adrian Streinu-Cercel, iar în 2006 s-a implicat personal în lansarea produsului, considerându-l „o binevenită nouă opțiune terapeutică.” Cercel și GSK mai sunt parteneri într-o controversă majoră privind un medicament pentru gripă.
Evenimentele s-au petrecut în toamna lui 2009, când Streinu-Cercel aprindea la toate televiziunile isteria gripei porcine, iar Ministerul achiziționa în sistem de panică 400.000 de cutii de Relenza. N-a fost nevoie de atât. La scurt timp, profesorul a fost adus în guvern, pe post de Secretar de Stat responsabil pe sănătate publică.
Zanamivir se numește substanța activă din medicamentul Relenza
Abbvie, Statele Unite – 364.779 lei
7 transferuri în fundație Compania a intrat în topul Big Pharma abia în 2002, de când deține patentul pentru Humira – tratament destinat bolilor autoimune.
În 2016, înregistrau deja recordul pentru cel mai vândut medicament din lume cu încasări anuale de 16 miliarde de dolari, potrivit Bloomberg. Și la noi, Humira este medicamentul pe care Casa de Asigurări decontează cei mai mulți bani.
Abbvie a detronat Hoffman La Roche, devenind lider de piață în România cu o ofertă care, pe lângă Humira, livrează și tratamente pentru infecțioase, antiretrovirale pentru HIV și interferon-free pentru hepatită C. Kaletra și Norvir, două mărci anti-HIV fabricate sub sigla Abbvie, apar constant pe rețetele „Matei Balș.” Ca alte dăți, Streinu-Cercel a onorat lansarea pe piața românească.
Tratamentul interferon-free pe care guvernul îl cumpără de la Abbvie pentru spitale a fost subiectul altui scandal cu bani publici. Nimeni nu știe prețul, cantitatea, numărul bolnavilor cu hepatită C tratați. Ministerul Sănătății și Casa de Asigurări au declarat confidențial contractul-cadru încheiat cu Abbvie.
Mediatizate au fost și cuvintele de laudă ale lui Streinu-Cercel la anunțarea oficială a tratamentului.
Pfizer, Statele Unite– 293.242lei
4 transferuri în fundație A produs vaccinuri și medicamente de-a lungul a aproape două secole. Primul boom comercial l-a bifat în secolul XIX, când a reușit să producă acid citric la nivel industrial, iar al doilea, mai târziu, când a vândut penicilină pentru armata americană în Al Doilea Război Mondial.
La marele public au ajuns cu o paletă largă de medicamente, printre care și Viagra.
Marketingul Pfizer a avut succes în România, unde vând inclusiv Vfend, cunoscut ca unul dintre cele mai eficiente antifungice, prescris constant la „Matei Balș”.
Compania a câștigat, de altfel, licitații de peste 8,1 milioane de lei cu spitalul lui Streinu-Cercel. În mod tradițional, profesorul susține evenimentele Pfizer pe tema vaccinării, iar în 2008 le-a lansat și lor un medicament pentru HIV: Maraviroc.
Banii donați fundației au fost pentru un „proiect de cercetare medicală în domeniul bolilor infecțioase comunicabile grave și amenințătoare de viață”, dar și pentru două ediții ale Zilelor „Matei Balș”, ne-a comunicat Pfizer.
3 transferuri în fundație
Campion european și vicecampion mondial, La Roche a fost mai bine de un deceniu lider absolut de piață în România, cu un portofoliu care acoperă aproape toată plaja de specializări medicale.
În tot acest timp, Roche a sponsorizat evenimentele publicitar-științifice prezidate de Streinu-Cercel, l-a premiat pentru numărul de pacienți tratați, pentru studiile sale clinice și a finanțat direct călătoriile profesorului prin lume.
Cash, prin bancă, fundație sau prin contracte de consultanță, drepturi de autor și prestări servicii – familia Cercel a încasat de la elvețieni cu toate mâinile. Nu doar seniorul, ci și fiicele.
Beneficiile au fost reciproce. De pildă, în 2012, La Roche a demarat o ofensivă de marketing sub cupola unei campanii de informare ce-și propunea „să crească rata de diagnosticare a hepatitei C prin conștientizare și testare”, iar Cercel a acționat ca element-cheie în strategia de comunicare a corporației, trăgând alarma din toate pozițiile.
La Roche îl clasează pe Cercel în „topul primilor 40 de medici prescriptori”, conform strategiei de vânzări prezentate de români la Basel. Obiectivul: „medicii deja loiali rămân convinși de beneficiile Pegasys / vor folosi șimai mult Pegasys”.
În 2014, pe semnătura lui Streinu-Cercel, Institutul a mai cumpărat de la compania elvețiană substanțe de laborator în valoare de 5,9 milioane de lei.
Pegasys – strategia de marketing, așa cum a fost prezentată de români șefilor din Elveția
La Roche pretinde că i-a plătit mai puțini bani lui Cercel, dar se referă la plățile pe persoană fizică, nu la fundație.
În fundația „Matei Balș”, manevrată de profesorul Streinu-Cercel, au mai pompat câte zece mii de euro fiecare francezii de la Sanofi, germanii de la Boehringer Ingelheim și britanicii de la AstraZeneca. Printre sponsori se regăsesc și companiile Alfa Wassermann, Italia (18.000 lei) și Astellas, Japonia (17.600 lei), iar undeva, la coada listei, apare și Antibiotice Iași, perla farmaciei românești, cu o modestă contribuție de 2.955 de lei.
Cine e profesorul
Dar, mai ales, ce reprezintă. Adrian Streinu-Cercel joacă în liga celor mai longevivi baroni medicali – personaje care au acumulat de-a lungul anilor influență și putere prin funcții cu acces la fonduri publice enorme.
Profesorul Streinu-Cercel, după una dintre zecile de conferințe de presă despre valurile de gripă Răzvan Chiriță / Mediafax
CV-ul său are 36 de pagini, pe pereții biroului atârnă 27 de diplome. A condus sau a participat în 43 de comisii și academii care reglementează sau influențează politicile publice.
Și e acolo dinainte să fie Institutul.
În 1984, pe vremea lui Ceaușescu, s-a angajat la Infecțiose în spitalul Colentina, după o perioadă la Direcția de Sănătate Publică. În 1999, la reorganizarea spitalului, când s-a separat Institutul „Matei Balș”, fostul șef de secție a preluat noul așezământ.
E manager de 19 ani și în ultimul deceniu a avut pe mână 1 miliard de euro.
Mai precis, un buget de 4.566.081.300 lei din 2007 până în 2018, perioadă în care Institutul a semnat un total de 8.929 de contracte publice, cumpărând orice – de la pixuri și brânză telemea, la medicamente de ultimă generație și aparatură de specialitate.
Politic vorbind, între 1988 și 2009, anul în care devine el însuși secretar de stat, Cercel a consiliat miniștri ai sănătății din absolut toate partidele.
Adrian Streinu-Cercel primește din partea ministrului sănătății, Cseke Attila, un ordin conferit de președintele României, Traian Basescu, cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătății. Răzvan Chiriță / Mediafax
Îl știe tot poporul. E un produs media.
Epidemiile televizate l-au făcut celebru, în două mari reprize. Primul vârf de audiență l-a capitalizat în 2005, când gripa aviară instala panica în țară, după ce aprinsese mapamondul.
Avertizor de serviciu pe dezastre infecțioase, Cercel a trasat permanent coduri roșii în prime-time, punând presiune pe stat și influențând achiziții publice cu mesaje alarmiste.
Ca acesta: „Într-un prim val al pandemiei, adică în primele 4-5 luni, se pot îmbolnăvi până la 4 milioane de români, iar 2 milioane dintre aceștia vor muri. Oamenii trebuie să știe că ne așteptăm la un virus foarte agresiv.” (Adrian Streinu-Cercel, iunie 2006)
Au murit doar câteva sute de mii de orătănii contaminate de păsările migratoare sau, pur și simplu, ucise preventiv de guvern. În țările cele mai afectate, Vietnam, Indonezia și Thailanda, bilanțul funebru se ridica la 87.
În 2009, cu televiziunile după el, Adrian Streinu-Cercel era primul român care se vaccina împotriva gripei porcine și anunța dramatic noul pericol. Alt record de audiență.
Fix atunci ocupa funcția de secretar de stat la Ministerul Sănătății și găsise un partener de încredere în Primăria Capitalei, condusă de dr. Sorin Oprescu, care organizase centre de vaccinare prin oraș. Unul funcționa la Institutul „Matei Balș”, unde demnitarul Cercel, cu mandatul suspendat la spital, făcea totuși băi de mulțime cu oameni încolonați la vaccin.
Adrian Streinu-Cercel, primul pacient român vaccinat împotriva gripei porcine. Răzvan Chiriță / Mediafax
E o strategie de vânzări, ne explică sursa noastră din interiorul Hoffman-La Roche. Elvețienii produc Tamiflu, medicamentul recomandat de Cercel și cumpărat masiv de stat pe fondul isteriei AH1N1. „Streinu-Cercel e un asset (trad: bun de valoare) care-și merită banii. Îl plătești pentru pacienții din spitalul lui, îl plătești pentru numărul pacienților din toată țara, îl plătești să nu scadă numărul de pacienți pe țară, ci să îl crească, dar îl plătești și să vorbească despre marfa ta. El este ceea ce noi numim un KOL, esențial în acest business. Adică un Key Opinion Leader (trad: lider cheie de opinie). Dacă ce ai tu în portofoliu e recomandat de Streinu-Cercel, atunci medicii au încredere și prescriu.”
În vara lui 2009, în toiul pandemiei de gripă porcină, profesorul își consolida o poziție-cheie în aparatul guvernamental, cea de președinte al „Comisiei de boli infecțioase”. Fusese simplu membru până atunci, dar o prezida pe cea de „luptă anti-SIDA”.
Cota lui maximă de influență a durat până la reforma tehnocrată din 2016, când monopolul decizional al comisiilor medicale s-a evaporat. Cercel n-a mai prins atunci șefia comisiilor, iar anul ăsta nici calitatea de membru.
Reduta sa e Institutul
Aici l-am întâlnit.
Obișnuit să vorbească despre realizările proprii și oficial dezamăgit de întrebările noastre, Cercel ne-a oferit totuși un tur antreprenorial de campus.
Ca și cum ar fi vrut să ni-l vândă.
Octav Ganea / Mediafax
Uite, aici vrem să ridicăm un pavilion cum nu mai e în România. 178 milioane de euro. O să se învârtă cu medici cu tot să nu se încurce unii pe alții. Dar pe aia verde din stânga o vezi? Clădirea? E restaurant. Nu bucătărie de spital, reține! Ați mai văzut așa ceva la noi? În asta galbenă din dreapta am investit 15 milioane de euro. Pe aici intră Ebola, direct, carantină totală. Unde ai mai văzut? Astea-s laboratoarele de diagnostic molecular, aici noile birouri de Statistică. Hai să vă arăt aparatele. Ăsta ne zice în juma’ de oră orice virus. Ăla analizează instant, bagi o de-asta și-ți apare p-acolo. Nu mai există. Poate la Victor Babeș… Iată și baia! Hotel. Iar asta rotundă e aula academică. Sus sunt spații de cazare, rămâne omul să doarmă, aici săli de cursuri, simpozioane. Uite studenții! Unde mai găsești? Hai și la servere, tocmai le-am mutat!
În spiritul ăsta ne-a plimbat „dom’ profesor” prin micul său regat, întâmpinat de câteva zeci de „bună ziua” respectuoase la care răspundea egal, ca omul rutinat.
Îmbrăcat elegant în costum scump și cămașă cu butoni, printre halate albe și tehnologie ca-n Star Trek, Adrian Streinu-Cercel privește lumea didactic, când prin ochelari, când pe deasupra lor.
Dar odată întorși în pavilionul V, pe scaunele mari de piele din biroul său, s-a încurcat în răspunsuri.
Despre diagnosticele fictive
Începe cu o eschivă. „Ordinea în care sunt diagnosticele așezate poate fi modificată. Dacă pun pneumonie pe cancer pulmonar, iese 0,6. Dacă pun invers, iese 4.” Dar nu vorbeam despre inversarea DRG-urilor, ci despre falsificare. „Exclus, exclus”. De ce? „Păi n-are cum, că toate datele sunt în calculator.” Păi în calculator se modifică. „La Matei Balș, totul e informatizat. De la secție, farmacie… tot… nimeni nu poate să facă nimic pe lângă. Sistemul este asigurat de o companie externă.”
Cere secretarei niște hârtii. „Numai în weekend au venit, de exemplu, 1012 pacienți. La care să le modific diagnosticele?” Am vorbit cu mai mulți doctori de aici, comparând foile de observație cu bolile decontate. „Dacă cineva are de făcut o reclamație, să o facă, dar să nu vorbească prostii.”
Nemulțumit de cota spitalului, e grijuliu. „Doctorii au sarcină să identifice toate diagnosticele și să nu scape din ele. Că dacă scapă, bugetul institutului are de suferit. Treaba mea ca manager este să țin lucrurile sub control”.
Și atent la fiecare pacient. „Dacă-mi vine un pacient cu insuficiență respiratorie acută, cum a fost acum două săptămâni, când am dat ok-ul să-i pună plămân artificial, am scos din buzunar 40.000 de lei. Eu banii ăia n-am de unde să-i iau. Și atunci trebuie să fiu atent și la o diaree.”
Adrian Streinu Cercel, la o dezbatere despre boli infecțioase Marius Dumbrăveanu / Mediafax
Despre tranzacțiile fundației sale
La ce folosește Fundația „Matei Balș”? „La multe. Congrese, Zilele Balș sunt organizate de această fundație. (…) A finanțat cu banii obținuți clădirea Academiei HIV/SIDA din campus. Acolo se țin tot ce înseamnă cursuri, simpozioane, workshopuri. Camere de 20 de persoane cu proiector și tot ce trebuie. Suntem for metodologic de boli infecțioase. Facem tot aici, nu plătim chirie și economisim bani.”
Între 2014 și 2016, fundația a primit 5 milioane de lei de la șapte dintre cele mai mari corporații farma din lume. „Păi foarte bine c-a primit.” Ce s-a întâmplat cu banii? „Păi v-arăt. V-arăt pe loc.” 2,1 milioane au fost retrase cash, de la bancomatul BCR de lângă spital. „Fundația nu are carduri. Cine are cardul?” N-am ști noi. Poate doamna Cruceru de la Juridic? „Doamna Cruceru, într-adevăr, manageruiește fundația, dar nu știu de chestia asta.”
Fiica dumneavoastră a primit bani de la Fundație pe persoană fizică. „Cum să nu? Toată lumea are contracte cu fundația. Pentru cercetare. Că de la Institut eu nu pot să dau bani. Ăsta e scopul fundației: să asigure fonduri pentru diverse cercetări.”
Deci e un liant, un intermediar? „Exact.”
Ai citit această investigație fiindcă îți pasă. Dacă vrei să afli și mai multe despre corupția din instituțiile statului, crima organizată și cum te afectează toate astea, poți dona aici!
Reporter: Victor ILIE
Au contribuit: Romana PUIULEȚ, Attila BIRO
Grafică: Sergiu BREGA
Editor: Mihai MUNTEANU https://www.riseproject.ro
„Într-un proiect nu e importantă sursa de finanţare, este important să îl faci. MT a găsit o variantă mai rapidă de a face lucrurile să se întâmple”, Eugen Teodorovici, ministrul finanțelor.
„Într-un proiect nu e importantă sursa de finanţare, este important să faci acel proiect, iar Ministerul de Finanţe – Guvernul, prin Ministerul de Finanţe – să aleagă cea mai facilă, utilă, ieftină sursă de finanţare”, a explicat Teodorovici.
El a afirmat că a existat o discuţie cu reprezentanţii Ministerului Transporturilor, care au găsit o altă soluţie pentur acest proiect. „Dânşii au găsit o altă variantă mai rapidă de a face lucrurile să se întâmple pe acest sector de drum Comarnic – Braşov. Nu este importantă partea de finanţare, este importantă calea de a implementa un astfel de proiect. (…) Nu este nicio discuţie, niciun scandal, este o simplă opţiune a Ministerului Transporturilor pentru o altfel de finanţare”, a adăugat ministrul Finanţelor.
Fără îndoială un parteneriat public-privat, poate fi mai bun decât o finanțare directă de la B.M. Sunt cunoscute jafurile la care sunt supuse proiectele care sunt gestionate (implementate) de catre Stat sau administratia publică județeană și locală. Nu mai departe avem exemplul Aeroportului Brașov-Ghimbav. Aici de aproape două decenii Proiectul este utilizat electoral. Să ne reamintim, Proiectul Aeroport a adus multe voturi și mandate lui Aristotel Cancescu și liberalilor (evident și dosare penale dacă se vrea de cei de la Parchet sau Curtea de Conturi).
Ni se spune că sub coordonarea lui Narcis Neagas e va face autostrada. Nu credem ca „reinstauratului” de la conducerea Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere, Narcis Neaga, iar lipsi priceperea și experiența. În dreptul directorului de la Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere se pot consemna și neimpliniri, nu mai putin decăt de trei ori a eșuat, începănd cu anul 2004 cu această autostradă. Este adevarat ajutat de ministrul Berceanu, Dobre, Basescu sau SRI-ul lui Coldea (după cum a declarat Ponta). Vom reveni.
Doar două ţări din lume făceau şuruburi cu bile: România şi Japonia.
![Deputatul Liviu Pleșoianu: Pe scurt, povestea reală a resurselor de la Marea Neagră, din 1992 și până în prezent… […]](https://i2.wp.com/www.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2018/10/vosganian-%C8%99i-t%C4%83riceanu-610x350.jpg "Români, vă fură bandiții resursele naturale și voi stați ca mămăligile! Ați uitat cum au trădat întotdeauna alogenii Tăriceanu și Vosganian?")
