Semne, Sincronicitati si Pilde
Motto
„Pitagora credea că întâmplările aparent aleatorii din natură şi întâmplările din viaţa oamenilor alcătuiesc una şi aceeaşi ţesătură.”
Allan Combs & MarkHolland – SINCRONICITATE
În aceste zile stranii primim de neunde nişte semne repetate, aproape explicite, un fel de ultimatumuri ce ne somează să ne trezim, să renunţăm de urgenţă la prostia sinucigaşă a conducătorilor noştri şi să facem ceva, rapid, pentru ţară, pentru noi, dacă vrem să mai păstrăm o şansă de salvare.
Despre ce semne vorbesc? Iată-le descrise mai jos, nu vă va fi greu să le recunoaşteţi.
În octombrie 2019, când preşedintele Iohannis l-a nominalizat pentru prima dată pe Ludovic Orban ca premier, toţi românii normali la cap au luat această nominalizare ca pe o glumă proastă. Sute de analize la televizor şi articole în presă au creat un suflu de rejectare a acestei propuneri inepte mai puternic decât o slujbă de exorcizare ţinută de cel mai inalt sobor de preoţi pentru o ţară căzută sub copita diavolului.
Acest suflu uriaş şi aproape generalizat de rejectare a fost un prim semn, venit din partea unor minţi lucide, că Ludovic Orban nu ar trebui acceptat nicicum ca soluţie pentru România. Semnul însă a fost ignorat de decidenţi şi guvernul numărul 130 al României a fost instalat, cu Orban la conducere!
A urmat destul de curând o moţiune de cenzură trecută, prin care se părea că normalitatea va fi restabilită. Normalitate, adică îndepărtarea bizarului briantinat din cea mai înaltă demnitate guvernamentală a ţării şi înlocuirea sa cu un personaj benign, dacă nu benefic, de ce nu tot liberal?, care să inspire încredere şi să pună ţara, nu partidul, pe primul loc al priorităţilor sale.
Şi acest al doilea semn, cel al moţiunii de cenzură reuşite, a fost ignorat!
Klaus Iohannis a perseverat în opţiunea sa încrâncenată pentru alegeri anticipate şi l-a propus tot pe Ludovic Orban ca prim – ministru. De data asta, însă, pentru a nu fi votat! Şi nu a fost! Al treilea semn anti – Orban!
Iohannis l-ar fi desemnat şi în continuare tot pe Orban, ca să-şi arate, în felul său, respectul pentru români şi pentru legalitate. Doar că l-a oprit, în ultimul moment, Curtea Constituţională. Al patrulea semn! De la legiuitorul suprem în lumea asta noastră mică.
Nervos, sfidător şi străin de orice tresărire de patriotism, Klaus Iohannis a recurs la o şmecherie de trişor ieftin, ca să-şi întreţină fantezia cu anticipatele: nominalizarea, la zero şanse, a lui Câţu! Şi a primit, în replică, un nou semn divin, ca o palmă usturătoare, că orice poate fi mai acceptabil pentru ţara asta decât calamitatea numită Orban. Parlamentari suficient de mulţi, din toate partidele, au anunţat că vor vota guvernul Câţu. Al cincilea semn!
În zadar însă! Iohannis era deja setat pe un algoritm antinaţional. Aşa că l-a forţat în regim de urgenţă pe Câţu să se retragă, pentru a-l mai propune o dată pe distrugătorul lui de ţară, pe acelaşi preferat briantinat Ludovic Orban.
Şi acum apare, dintr-o zonă aflată clar sub alt control decât al nostru, cel de-al şaselea semn, poate cel mai evident, ca pentru idioţi, dar şi cel mai metafizic: intervenţia coronavirusului. Domnul Ludovic Orban este obligat de pandemie şi de colegul său senator liberal de la Constanţa să se izoleze la vila Lac 1. Deci, practic, este scos din joc!
Nu însă şi pentru Klaus Iohannis. Toate aceste semne nu înseamnă nimic pentru mineralizatul nostru preşedinte. El şi-a propus să nenorocească ţara, împreună cu Orban, aşa că va merge până la capăt, devastator, ca un cataclism victorios.
***
Ieri mi-a căzut în mână întâmplător (întâmplător???) cartea lui Allan Combs şi Mark Holland intitulată „SINCRONICITATE. În spatele evenimentelor se află ţesătura subtilă a destinului”.
În timp ce o răsfoiam mi se derulau în minte situaţii politice recente de la noi şi anumite coincidenţe legate de acestea. Mi-am dat seama că probabilitatea ca aceste situaţii, aceste evenimente, să fie simultane şi independente este infimă. Aproape de inacceptat. De exemplu redesemnarea lui Orban ca premier şi coronavirusul care l-a bătut pe umăr şi la obligat să se autoizoleze. Cam care ar fi probabilitatea ca prim ministrul unei ţări (1/20 000 000 în cazul nostru), exact în ziua desemnării (1/365), să păţească aşa ceva (15 000/20 000 000)? Cam care ar fi probabilitatea ca aceste evenimente, atât de rare în viaţa unui om, să se intâmple, simultan, din pură întâmplare şi nu pentru că, într-un mod subtil, ele au fost intercondiţionate? După un calcul sumar această probabilitate ar fi 1/9 733 000 000 000.
Pentru comparaţie, probabilitatea de a câştiga premiul cel mare la Loto 6 din 49 este de 1/13 983 816. Să rotunjim la 1/14 000 000.
Comparând, rezultă matematic că probabilitatea ca desemnarea lui Orban ca premier şi intrarea lui în izolare de coronavirus la domiciliu să se întâmple simultan şi să nu aibă nicio legătură de cauzalitate între ele este cam de 700 000 ori mai mică decât probabilitatea de a câştiga premiul cel mare la 6 din 49. Adică, practic, zero!
Ştiu că numerele mari zăpăcesc. Ele, însă, au şi o parte bună: ne ajută să înţelegem că Pitagora avea dreptate când credea ceea ce am preluat în motto-ul acestui articol.
Totul este interconectat. O ţesătură unică. Aşa zisele coincidenţe incredibile din viaţa noastră, care se petrec simultan şi pe care Karl Jung le-a numit sincronicităţi, sunt, de fapt, semne. Care, citite corect, pot ajuta destine (de oameni sau naţiuni) să se salveze. Şi care, ignorate, permit producerea unor nenorociri ce ar fi putut fi evitate.
V-am enumerat mai sus şase semne din categoria sincronicităţilor prin care destinul încearcă să ne avertizeze că lăsarea acestui popor pe mâna lui Ludovic Orban îl va expune unor mari riscuri.
Mai adaug acestor semne şi câteva date care ţin de numerologie, de semnificaţia numerelor malefice 13 şi 31. Întâi de asta, însă, vă prezint un extras dintr-un fragment profetic din Ciuleandra lui Liviu Rebreanu, fragment în care marele nostru romancier îşi dezvoltă credinţa sa mai presus de superstiţie:
„Data inmormantarii Madeleinei: “Marti, 13 februarie…” Cand vru sa-si spuna ca mai doveditor ar fi fost daca ziua mortii ei ar fi cazut intr-o zi de treisprezece, isi aminti fulgerator ca cea dintai intalnire a lui cu Madalina, acolo, la Varzari, cu Ciuleandra si toate celelalte, a fost tot intr-o astfel de zi predestinata: duminica, 31 iulie. in aceeasi clipire isi mai aduse aminte cum cineva i-a explicat odata ca cele doua cifre ale numarului fatal sunt mai primejdioase cand se inverseaza. Efectele lui treisprezece simplu pot fi anihilate, pe cand cifrele inversate prevestesc totdeauna un rau ce nu se poate evita prin nici o sfortare omeneasca”.
Deci: efectele lui 13 sunt nefaste dar pot fi anihilate, în vreme ce efectele lui 31 prevestesc mereu un rău ce nu se poate evita. Atunci ce să mai spunem de efectele lui 131?
Şi acum datele promise, care îmbină mitologia numerelor „fatale” 13 şi 31 cu avertismentele pe care destinul tot încearcă să ni le dea în legătură cu Ludovic Orban şi guvernările sale:
Guvernul Ludovic Orban 1 a fost al 130 – lea guvern al României.
Vineri 13 martie 2020 Ludovic Orban anunţă că se autoizolează la vila Lac 1 pe motiv de coronavirus.
Vineri 13 martie 2020 Klaus Iohannis îl nominalizează pe Ludovic Orban în funcţia de premier.
Guvernul Ludovic Orban 2, votat de Parlament, este al 131 – lea guvern al României.
Şi noi, în plină criză a coronavirusului, cu toate aceste semne şi avertismente, ne lăsăm pe mâna lui Ludovic Orban?
Punem la îndoială, pe pielea noastră, că destinul, într-adevăr, ne vorbeşte şi ne vrea binele?
Când criza coronavirusului se va fi terminat în România, vom putea trage linie şi vom socoti.
Dacă vom mai avea cu cine, dacă vom mai avea despre ce!
