Prof. univ. dr. Adrian Nastase, despre legile gratierii si amnistiei!
„Doamna Pruna a afirmat recent „Nu este pentru mine o prioritate sa dau o grațiere si amnistie”…
Ministrul justitiei nu știe, probabil, ca gratierile colective si amnistia le”da”, conform Constituției, Parlamentul, in timp ce gratierile individuale le „da” președintele. Așadar, ministrul justitiei nu „da” nimic in aceasta materie; poate eventual sa propună guvernului o anumită politica penală referitoare la aceste chestiuni, ceea ce nu face.
Sigur, schimbarea condițiilor in închisori nu se poate realiza decât gradual, pe termen lung, necesitând fonduri importante. Este insa, tot atât de adevărat ca situatia actuala din închisori este dramatica, inumana in unele cazuri.
Aceasta problema a devenit o problema europeană, prin deciziile repetate luate de CEDO. Rezultatul final ar putea fi plata (anuala ? n.n.) a 80 milioane de euro penalități pentru condițiile actuale din închisori.
In aceste condiții, in opinia mea, Parlamentul, eventual la inițiativa guvernului, ar putea sa aprobe o lege de grațiere colectivă, pentru doua ratiuni principale:
a) reducerea supraaglomerarii din închisori si
b) reducerea expunerii la „contaminare” a infractorilor primari cu recidiviști si cu infractori „moderni”, „treinuiti” in străinătate.
O astfel de lege ar trebui aprobată in toamna iar un astfel de anunț ar calma si revoltele actuale. In ceea ce privește conținutul legii, trebuie gândite foarte bine exceptarile – recidiviști, persoane pedepsite pentru omor, fapte cu violenta, corupție, trădare, etc. Ultima lege de acest gen a fost data in 2002, in timpul mandatului meu de premier.Pentru intervalul 1967-1988, numarul celor care au beneficiat de prevederile acestor acte normative a fost de 313.785 persoane!.
As vrea sa fac si o scurta prezentare a reglementarilor referitoare la gratiere si amnistie in perioada pana in 1989. In intervalul 1953-1989, au fost adoptate 29 de acte normative pentru gratierea unor pedepse si amnistierea unor infractiuni – in medie un act normativ de aceasta natura, la fiecare un an si jumatate
Explicatiile sunt sau pot fi multiple. In primul rand, o alta politica penala.
Probabil si alte argumente legate de capacitatea penitenciarelor sau de faptul ca anumite contraventii se pedepseau cu inchisoare. A trecut prea mult timp de atunci. Dacă parlamentarii noștri nu ar fugi ca niște potarnichi de acest subiect, am fi avut de mult o noua lege in domeniu. La fel ca in celelate state membre ale UE…”
Ministrul justitiei nu știe, probabil, ca gratierile colective si amnistia le”da”, conform Constituției, Parlamentul, in timp ce gratierile individuale le „da” președintele. Așadar, ministrul justitiei nu „da” nimic in aceasta materie; poate eventual sa propună guvernului o anumită politica penală referitoare la aceste chestiuni, ceea ce nu face.
Sigur, schimbarea condițiilor in închisori nu se poate realiza decât gradual, pe termen lung, necesitând fonduri importante. Este insa, tot atât de adevărat ca situatia actuala din închisori este dramatica, inumana in unele cazuri.
Aceasta problema a devenit o problema europeană, prin deciziile repetate luate de CEDO. Rezultatul final ar putea fi plata (anuala ? n.n.) a 80 milioane de euro penalități pentru condițiile actuale din închisori.
In aceste condiții, in opinia mea, Parlamentul, eventual la inițiativa guvernului, ar putea sa aprobe o lege de grațiere colectivă, pentru doua ratiuni principale:
a) reducerea supraaglomerarii din închisori si
b) reducerea expunerii la „contaminare” a infractorilor primari cu recidiviști si cu infractori „moderni”, „treinuiti” in străinătate.
O astfel de lege ar trebui aprobată in toamna iar un astfel de anunț ar calma si revoltele actuale. In ceea ce privește conținutul legii, trebuie gândite foarte bine exceptarile – recidiviști, persoane pedepsite pentru omor, fapte cu violenta, corupție, trădare, etc. Ultima lege de acest gen a fost data in 2002, in timpul mandatului meu de premier.Pentru intervalul 1967-1988, numarul celor care au beneficiat de prevederile acestor acte normative a fost de 313.785 persoane!.
As vrea sa fac si o scurta prezentare a reglementarilor referitoare la gratiere si amnistie in perioada pana in 1989. In intervalul 1953-1989, au fost adoptate 29 de acte normative pentru gratierea unor pedepse si amnistierea unor infractiuni – in medie un act normativ de aceasta natura, la fiecare un an si jumatate
Explicatiile sunt sau pot fi multiple. In primul rand, o alta politica penala.
Probabil si alte argumente legate de capacitatea penitenciarelor sau de faptul ca anumite contraventii se pedepseau cu inchisoare. A trecut prea mult timp de atunci. Dacă parlamentarii noștri nu ar fugi ca niște potarnichi de acest subiect, am fi avut de mult o noua lege in domeniu. La fel ca in celelate state membre ale UE…”
