Plugusorul – un obicei romanesc (II)
Urarea cu plugul sau cu buhaiul, Plugusorul cum i se spune in popor, este un stravechi obicei agrar prin excelenta, care se practica si azi, mai cu seama in Moldova. In ajunul Anului Nou, in multe locuri, chiar in ziua de Anul Nou, ceata de uratori formata din doi pana la douazeci de flacai care pleaca din casa in casa sa ureze cu Plugusorul sau sa „haiasca”, cum se spune in Moldova.
Recuzita acestui ceremonial este deosebit de importanta, desi ea mai este pastrata prin cele mai arhaice sate din diferita colturi ale tarii.
Buhaiul, numit in Ialomita si in sudul Moldovei „buga”, era un vas de lemn de forma unei putinici, cu fundul acoperit cu piele de capra sau de oaie, bine intinsa si legata cu un cerc sau strinsa cu o fringhie. Prin mijlocul acestei piei trece o suvita de par de cal fixata in interior cu un nod sau cu bat trecut ptintr-un lat. Gura vasului este deschisa. Unul din flacai tinea buhaiul, iar altul, cu degetele muiate in bors, in apa cu sacaz sau numai in apa, tragea suvita de par, producand un zgomot surd, intarit de cutia de rezonanta a vasului.
Pe langa plug si buhai, ceata purta bice sau harapnice din care se pocneste, clopote de vite si talangi. Ea era insotita de instrumentisti pori care cantau din fluiere, cimpoi, vioara sau cobze.
Urarea este un lung poem in versuri recitate care descrie cu mult umor, dar si cu cuvenita ridicare de plan, fabulos, toate muncile agricole, pana la coptul colacului.
Gospodarul pleaca pe un cal negru sau pe un cal „graur cu saua de aur” sa gaseasca „loc de arat si de semanat/ Grau de-o parte se-ngalbemea/ De aproape se cocea,/ De secera se gatea”.
Prezentarea muncii menita sa constituie miezul urarii este presarata cu elemente de umor si cu note de voita exagerare, necesare implinirii dorintelor: „Un fecior de negustor/ Cu stinga secera./ Cu dreapta leaga,/ Cu dintii-n haraba arunca./ O scos doisprezece telegari,/ Ca ceaunele canite,/ Cu unghiile potcovite,/ Cu potcoave de argint,/ Ce prind bine la pamint./ O scos noua iepe surepe,/ De cate noua ani sterpe./ Cu gura-n car punea,/ Stambol nu le trebuia”.
Urarea cu plugusorul se termina prin cererea darurilor.
Bazat pe o practica rituala menita sa insoteasca sau sa previna muncile plugarului, Plugusorul evolueaza treptat si ajunge la formele spectaculare sarbatoresti de astazi.
Ia mai manati, mai flacai!
Si strigati cu totii mai!
Hai, hai!
