Pinochet s-a dus. Nici Iliescu nu se simte prea bine
La recent incheiatul congres al PSD, care a confirmat ramanerea lui Geoana pe metereze, gararea pe linie moarta a autobazei Mitrea si externarea din salonul partidului a chirurgului de cartier Oprescu, eternul Ion Iliescu a acceptat, cu modestie prost trucata, functia de presedinte onorific. Daca vorbele care circula pe coridoarele fostei puteri absolute din Romania sunt adevarate, campionul mandatelor postdecembriste s-a lasat cu docilitate pus in vitrina cu antichitati a PSD numai dupa ce coledzii i-au promis ceva sprijin. Nu la traversat strada, ca la sportul asta e inca destul de sprinten, dupa ce a fost cel mai de lux pacient al Institutului Ana Aslan din Bucuresti, trecut subtil pe vremea sa in administrarea Protocolului de stat. La cat Gerovital i-a revenit in cota de presedinte, nici nu-i de mirare ca ar fi in stare sa candideze pentru un nou mandat sarac, dar cinstit. Ca unguentele din farmacopeea regretatei Aslan fac minuni, mai ales in cazul dictatorilor, s-a aflat deunazi, cu ocazia trecerii – unii spera ca direct in iad – a augustului Pinochet, teroarea statului chilian. Dictatorul a reusit sa ajunga la venerabila varsta de 91 de ani gratie curelor la care l-a supus mai bine de trei ani o doamna doctor romanca ce si-a facut ucenicia cu Ana Aslan.
Nu pentru traversat, ziceam, are nevoie Ilisecu sa fie sustinut. Stanjeneala pe care o resimte vine de la sula varata in coaste de ceva vreme de generalul Dan Voinea, procurorul militar ce instrumenteaza dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990. Si in care fostul presedinte are calitatea de invinuit, iar nu de martor, cum a tot sustinut cand presa il intreba cum a fost pe la audieri.
Dupa ce o fi constatat ca generalul Voinea este imun la meandrele juridice ale replicii „Mai animalule!”, venerabilului Ilici i s-a aratat, intr-o fulguratie, spectrul unei seceri cu taisul neprietenos si al unui ciocan pregatit sa cada de foarte de sus. Asta doar pentru ca fostului tartor al guvernarilor pesediste i se pare acum, la vremuri de nesimtire crasa din partea anchetatorilor, ca lumea s-a intors cu susul in jos. Ciocanul care-l va lovi vine de undeva de jos, din maruntaiele pamantului, unde minerii ciocanesc in bezna carbunele, indeletncire infernala, dar oricum mai nobila decat croirea de ciomege pe spinarea intelectualilor, la lumina zilei.
Intaiul ortac al patriei a inaintat deja o plangere la Consiliul Superior al Magistraturii impotriva generarului Voinea, pe care il acuza de hartuire. Practic, cetateanul Iliescu, pomadat acum doar cu sulemeneli onorifice, nu poate intelege nici in ruptul capului de ce ar trebui sa raspunda pentru fapele presedintelui Ilici. „Cum poti sa acuzi seful statului de atac la adresa institutiilor?”, se intreaba tafnos onorificul nea’ Nelu, cu o stupoare culeasa din zodia mirarilor generalului Pinochet, chestionat si el despre asasinatele pe care le-a comandat pe vremea cand conducea junta militara din Chile.
Intr-un fel, sudorile reci care scalda rubasca lui Ion Iliescu sunt, omeneste, de inteles. N-o fi chiar placut sa te afli sub tirul intrebarilor generarului Voinea. Peste doar cateva zile se vor implini fix 17 ani cand, dupa un astfel de asalt, a urmat direct tirul armelor automate din dotarea trupelor de parasutisti, care au ciuruit cuplul Ceausescu. N-ati uitat, desigur, ca Voinea a fost procuror si in procesul insailat fostilor dictatori, predecesorii lui Ion Iliescu si ai invizibilei si mult mai decentei doamne Nina. Rechizitoriul impotriva dictatorului si a odioasei sale sotii a fost redactat atunci in doar jumatate de zi, in graba de a-l aduce pe procuror cu elicopterul de la Bucuresti la Targoviste. Teroristii amenintau, zice-se, cu atacarea unitatii militare; totul trebuia executat repede, in regia misteriosului Gelu Voican Voiculescu si asistenta obscurului Virgil Magureanu, infiintat la eveniment de undeva din apropiere, unde se gasea la o taiere de porc. Gelu&Virgil au savarsit apoi la modul porcesc si foarte expeditiv tranzitia sangeroasa de la Mos Gerila la Mos Craciun.
Cu Ion Iliescu, timpul si justitia au avut toata rabdarea din lume. Suficient de multa, oricum, cat sa se imbete cu licoarea dulceaga a prescrierii faptelor. In plus, omul este foarte echilibrat, nu consuma decat ocazional si cu sifon, si a mancat toata viata doar ce i-a pus doamna Nina dinainte. De-aia nu e obisnuit sa fie agresat de chelneri in livrea de general, care-ti scot ochii cu nota de plata la sfarsitul distractiei. N-are scoala carciumii si pace – iar asta s-ar putea sa-l piarza.
Oare Traian Basescu presimte ceva de-si da doctoratul prin toate speluncile?
