Paradigmă inversă pentru binomul Iohannis -Orban la alegeri
Scena politică ultimelor luni în România a fost fracturată de o meteahnă autohtonă care a avut ca deziderat suprem extincția PSD și betonarea la putere a celui mai catastrofal guvern postdecembrist, cel al binomului Iohannis- Orban.
Într-o exaltare pe cât de diletantă pe atât de grevată de o ură neverosimil de irațională binomul a proclamat schimbarea de paradigmă a scenei politice prin Soluția Finală aplicată social-democrației și prin adjudecarea USR-ului cu plusul său insignifiant.
Constructul s-ar fi dorit o fundamentare a unei noi tipologii de dictatură, cea medicală cu o armătură consistentă furnizată de forja serviciilor, în disprețul evidenței modificării convingerilor populare, vizibile și pentru cel mai neșcolarizat politolog sau sociolog.
De unde și dezastrul liberalilor. Deocamdată la o distanță de aproape 5% în spatele PSD, Ludovic Orban pare întruparea osificării în prostiile dogmatice pe care el însuși și le făurise, convingându-se pe sine într-un soi de raționament circular că este providențialul, combinatorul, stăpânul inelelor naționale, deși el evolua evident la paralele, paralel cu guvernarea, cu economia, cu poporul.
Că nu atinge morganaticul 30% este din ce în ce mai evident, pentru că diaspora n-a votat, iar pentru SIE și STS este destul de greu să compenseze un 5%, un 3% ar mai fi putut. Depinde de riscurile pe care și le poate asuma Iohannis. Basarabia și satele îndepărtate ale Moldovei și Olteniei rămân întotdeauna la sfârșitul numărătorilor, așa că speranța liberalilor de a reveni în frunte este aproape nulă.
Prostia, aroganța, lăcomia, ura nestăpânită nu numai față de PSD dar și față de propriul popor, autocratismul primitiv securistoid sunt valențe care-l bântuie și l-au bântuit pe Orban de când a fost înșurubat de fosta Securitate în Partidul Național Liberal, nu neapărat ca turnător ci ca progenitură declasată a unei familii ancorate într-un sistem criminal ceaușist.
Atitudinea de paiață a scenei politice românești, cu baletul său dizgrațios printre resturile corupte pesediste absorbite de PNL pe nemestecate, înconjurat de sicofanții săi liberali la fel de corupți, nu l-au salvat de dezastru electoral și de ridicolul situări în spatele PSD.
Partidul AUR, o bătaie de joc cât o scaltoacă administrată de popor PNL-ului
Dar bătaia de joc pe care i-a administrat-o poporul lui Lucovid, ca o glumă proastă la toate glumele sale proaste administrate de un an de zile aceluiași popor, este partidul AUR, al galeriilor de fotbal. Cu un scor de aproape 10 % respectivul partid va face jocuri în Parlament, prin șefuțul său pe cât de simplu la minte pe atât de simplu în exprimare. Cu Unitatea, cu Țara, cu Basarabia, sunt marii câștigători ai alegerilor. Nu că ar ști să facă ceva cu cele trei noțiuni axiale ale spiritualității noaste naționale. Dar ce mai contează, poporul i-a azvârlit în față lui Orban acest afront pe deplin meritat plătindu-și factura pentru netrebniciile îndurate din cauza prea fluidului nostru premier.
Cloaca Maxima în sfârșit expulzată din Parlament
Dincolo, la coada clasamentului se găsesc otrepele șantajiste ale tuturor resturilor și deșeurilor expulzate sau transferate de la partidele mari, suveicile politicii noaste balcanice.
Faptul că ProRomânia, în ciuda chiloțărelii lui Ponta de la RomâniaTv despre iminenta jefuire a zestrei de voturi a partidului de către zbirii Puterii, nu intră în Parlament este o înfăptuire populară, o datorie patriotică pe care votanții stângii românești au administrat-o trădătorilor săi.
Faptul că partidul bătrânei șandrama securiste Traian Băsescu nu accede așijderea, în ciuda avertismentului voalat către Iohannis de a crește artificial rezultatul PMP-ului că s-ar putea să aibă nevoie de el, este de asemenea o realizare tot a poporului.
Ba chiar și a basarabenilor care nu s-au mai înghesuit spre unionistul Băsescu, mirosind pe semne impostura.
Sigur a mai rămas USR-Plus care pare căzut în freză de pe calul sondajelor de opinie triumfaliste de acum o lună, care-l dădeau marele câștigătoral alegerilor parlamentare. Se pare că atât le-a ajuns combustibilul în luptele mocirloase din troaca politici românești, în care s-au avântat cu entuziasm la început. Despre UDMR ce să mai spunem, nimic. Ce rezultă ineluctabil din mărăcinișul rezultatelor parțiale?
O iubire imposibilă care generează o majoritate stabilă imposibilă
O structură extrem de fragmentată a viitorului Parlament, cu majorități conjuncturale și instabile, volatile prin înseși dificultatea încropirii lor. Conflagrația totală decretată de președintele Iohannis stângii românești nu ajută la o stabilizare a unei majorități, la atingerea unui compromis rezonabil, cum spunea părintele liberalismului modern John Rawls, de la care nu au învățat nimic.
Se va forța deci instituirea unui nou guvern în jurul PNL sub eterna amenințare pandemică arafatică, cu un USR-Plus adus cu arcanul și probabil cu invariabilul UDMR, poate și cu AUR, dacă le dă liber la stadioane.
Fără Orban probabil, care a porcăit locul întrupării providențiale a paradigmei iohanniste de exticție a social-democrației românești printr-o Soluție Finală de extracție teutonico-dâmbovițeană. Dar să mai așteptăm…
Libiu Mateescu
Gigoloiule, de șobolanii din ciuma roșie nu zici nimic? Știm, au cîștigat în zonele pline cu putori și asistați dar în restul țării? Că ei numai acolo câștigă pentru că sunt toți la fel: putori, hoți și mincinoși. Ai scris bine de securistul acoperit hOrganu și de urangutanii hAUR da’ zi-ne și de viermii roșii și putorile care-i votează. Să fie echidistanță, ce naiba. P[i nu?