Parada gay intra in normalitate pe usa din dos

Parada gay intra in normalitate pe usa din dos

0 88

Vazand la televizor secvente de la parada homosexualilor din Bucuresti, unde subiectii (victimele?) diversitatii s-au expus stradal intr-un mars al libertatii de optiune sexuala, am fost agresat de vulgaritate. Nu va grabiti sa ma inscrieti in randurile PNG-ului patronat de Gigi Becali sau ale puristilor autohtoni, care se declara oripilati pana si la vederea vreunui genunchi mai dezgolit. Pentru ca exhibitionismul care s-a lafait in strada n-a fost montat de baietii si fetele gay ce au marsaluit, altminteri, destul de linistiti. Mai triviale decat fardurile cu care s-au impopotonat fostii „ei” devenite „ele” au fost costumatiile si accesoriile jandarmilor ce au asigurat securitatea manifestatiei. In jurul coloanei pederastilor veseli ca pot celebra un festival al lor, fortele de ordine convocate intr-un numar sensibil mai mare decat cel al participantilor au parut ca vor sa linisteasca societatea in privinta diluarii virilitatii mioritice. Bulane, scuturi, cagule, veste de protectie, tuburi de gaze lacrimogene, muschi masculini sub tinute de lupta, cai antrenati pentru dispersarea recalcitrantilor – toate insemnele barbatiei au fost expuse ostentativ. ?Un numar de exhibitionism falic, in compensare la organul flescait cu care imaginarul popular asociaza homosexualitatea.


Pe scurt, politia s-a expus mai tare decat cei ce iesisera la sosea cu intentia declarata de a se da in stamba. O deviatie pe care au simtit-o pe cocoasa cativa pustani surescitati si idioti, indoctrinati de familie, Biserica si societate ca homosexualitatea e rea, se ia si trebuie starpita acolo unde dai de dansa. Marsaluitorii „pe invers”, in schimb, s-au declarat incantati de protectia oferita de fortele de ordine (previzibil, veti spune – baietii astia pierduti pentru procreatie sunt indeobste fericiti cand cineva le asigura spatele, ca sa zic asa).


Marsul diversitatii a probat esecul acceptarii de catre comunitate a unei orientari sexuale ce a iesit abia de cativa ani din tratatele de medicina, pentru a inceta sa mai fie clasificata drept o boala. Societatea, prin jandarmii ei – in uniforma, sutana sau haine civile – va face inca multa vreme exces de virilitate, la concurenta cu gesticulatia efeminata a comunitatii gay, pentru a intelege normalitatea unei tendinte pentru care natura si-a dat de mult acceptul. Oamenii publici se vor feri intotdeauna sa aiba o parere transanta asupra subiectului, pe cand figuri absolut onorabile ale lumii gay romanesti – primul nume care-mi vine in minte este jurnalistul Neculai Constantin Munteanu – nu vor participa niciodata la o parada pestrita de paparude intolite in mov si masculi deviati topaind caraghios pe tocuri cui.


E clar ca nu in strada se va masura corect gradul de toleranta al unei societati la fenomene, practici, tendinte, orientari care ii busculeaza cutumele si ii contrazic prejudecatile. Biblioteca ar fi un loc bun de unde ar putea incepe un dialog intre majoritate si minoritati sexuale. Aici s-ar putea descoperi ca subiecti absolut deconcertanti precum trans-gender-ii (indivizi ce nu-si regasesc identitatea sexuala nici in randul femeilor, nici in cel al barbatilor) populau deja romanul de mare voga „Al treilea sex” al Simonei de Beauvoir. Ca relatia antica dintre erast (educator) si eramet (junele educat) ce definea paideea pederastica nu avea nimic din trivialitatea pe care i-o atribuim astazi si nu presupune nicidecum dezmatul sexual, ci isi propunea doar cultivarea virtutii.


Dar cea mai interesanta subminare cu aluzii efeminate a insusi soclul masculinitatii se gaseste in „Vietile Cezarilor”, vestita lucrare a istoricului roman Suetoniu. In capitolul pe care i-l consacra imparatului Iulius Cezar, fondatorul stirpei, savantul povesteste un amanunt din augusta biografie despre care istoriile conventionale nu sufla o vorba. Barbatul prin excelenta, prototipul eroului, isi atrasese, din pricina aplecarilor sale sexuale catre ambele genuri, porecla populara de „Barbat al tuturor femeilor, femeie a tuturor barbatilor”. La intoarcerea dintr-o expeditie in Bitinia, in Asia Mica, unde cazuse prada farmecelor regelui local, Cezar este intampinat cu ironie de locuitorii Romei. Nu pentru ca se culcase cu un barbat, ci pentru ca jucase rolul pasiv in alcovul regal.


Cei care vor sa invoce, in sprijinul punerii preferintelor sexuale la locul lor, celebrul citat „Sa dam Cezarului ce-i al Cezarului…”, vor trebui sa se gandeasca de doua ori inainte.

Vifor Rotar

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.