Minciuna – soluţia tuturor problemelor
Motto:
- Moşule, ia spune: cât face 2×2 ?
- 4!
- Eşti sigur?
- Păi…
- Vezi?
- 4!
- Să mori tu?!
- Da’ cât face?
- Face CÂT VREAU EU!!!
Aceasta este noua gândire progresistă! Nu există nimic bătut în cuie. Nu există adevăruri absolute. Pot să neg tot. Pot să redefinesc tot. Pot să fiu incoerent. Pot să mă contrazic de la o zi la alta. Singurul criteriu aplicabil: să iasă CUM VREAU EU!
Mă încurcă matematica? Desfiinţez tabla înmulţirii!
Cred oamenii mai mult în Dumnezeu decât în mine? Scot religia din dicţionar şi ard cărţile sfinte!
Ş.a.m.d.!!! Ş.a.m.d.!!!
Reţeta e infailibilă!
Nu recunosc decât ce-mi convine! Nu există decât ce-mi convine! În felul acesta instaurez armonia deplină. Fără contradicţii, fără tabere, fără dileme învrăjbitoare, fără energii risipite aiurea.
Raportările morţilor din pandemie. Atâta zgomot pentru un fleac! Indiferent cum îi numeri, mierliţii tot mierliţi rămân, nu? Şi atunci la ce bune spumele verzi că i-am raportat CUM AM VRUT NOI? Da! Aşa am vrut NOI, aşa ne-a convenit, aşa i-am raportat! E bine? Adică să fi amânat alegerile de dragul unor numere care să le înlocuiască pe altele, chipurile mai corecte? Ne jucăm de-a desenatul prin peşteri? Facem caligrafie pe caiete cu portativ? Sau guvernăm strong o ţară care fără noi s-ar bălăbăni bezmetică?
Acum, cifrele relaxării. Că ar fi trase de păr! Ar trebui să se înţeleagă că e nevoie şi de puţină fericire. La un ordin cu argumentul “AŞA VREM NOI”!!! – ce e rău în ordinele care rezolvă probleme? – cad măştile de pe nas şi gură, se deschid larg porţile stadioanelor, teatrelor, restaurantelor şi plajelor, guvernul participă “in corpore” şi cu dedicaţie la “Un dineu cu proşti” oferit de Caramitru – Naţional şi poporul exultă. Uită tot şi trăieşte prezentul! Priviţi descătuşarea sa, frenezia cu care primeşte această eliberare pe timp de pace pe care i-am oferit-o NOI – nu voi, nu alţii – prin aplicarea crezului nostru progresist: “există doar ce ne convine NOUA”!
Cu mâna mai mult prin seifuri cu cifru decât pe Biblie, au şi ei un cult: al minciunii dezinvolte. Asta e marea lor descoperire: minciuna care le rezolvă pe toate. Minciuna care îi scoate din orice încurcătură.
Ei îi detestă pe securiştii de la alte partide, dar, când vine vorba de taţii lor, au pregătită gulguta salvatoare: “copiii n-au a răspunde pentru părinţi”.
Şi-au făcut o mantră din “fără penali în funcţii publice” dar când, la o adică, subiect devine Dan Barna, totul se relativizează. Termenii sunt redefiniţi, principiile volatilizate, penalii lor devin virtuoşi, exemplari, intangibili, chiar prezidenţiabili.
Guvernarea prin minciună a devenit o practică politică la fel de indispensabilă pentru radicalii noştri “reformatori” precum promovarea şantajabililor în poziţiile ce trebuie controlate strict.
Doar că înţelepciunea populară se dovedeşte incă o dată adevărată: minciuna are picioare scurte! Mai devreme sau mai târziu adevărul o prinde din urmă.
Iată cum s-au poticnit în propriile minciuni.
Ne-au spus ce periculos şi pervers este virusul acestei pandemii.
Ne-au cerut sacrificii uriaşe şi ne-au înspăimântat mereu cu imagini apocaliptice de spitale pe buza prăpastiei, de bolnavi cu gheara morţii înfiptă în beregată, de tineri inconştienţi care infectează naţiunea prin nedistanţare.
Pentru ca de-odată, brusc, habotnicii restricţiilor, propovăduitorii prin teroare a unei discipline draconice anti-covid, s-o dea la-ntors ca la rişcă şi să mizeze pe pajura câştigătoare a relaxării.
Ca la un start cu pistolul, premierul Câţu a ţâşnit primul cu declaraţiile publice despre iminente şi spectaculoase ridicări de restricţii, luând, astfel, caimacul ştirii. După care, trezit din hibernare de zgomotul puşcăturii, a vorbit naţiunii şi năucul nostru preşedinte, încercând să recupereze avansul premierului prin anunţarea unor măsuri de relaxare şi mai rapide, şi mai spectaculoase.
Ce să mai crezi după aşa piruete? Că a fost rău rău şi, de-odată, e bine bine? Că nu a fost chiar aşa de rău şi acum se recunoaşte cacealmaua?
Sau că cineva de sus, de mai sus, de foarte sus, a dat un ordin de aliniere generală explicând doar atât: AŞA VREAU EU!!! AŞA VREM NOI!!! Pandemia a fost învinsă! De trei ori URA!!!
Si pentru ca tot veni vorba de URA: intrebarea fundamentală e: când ne-au minţit?
Când au închis brutal ţara invocând pericole catastrofice sau când au eliberat-o brusc din chingi clamând revenirea la normal?
Răspunsul meu e unul singur: ne-au minţit şi atunci, şi atunci!
Cum ne mint mereu, după cum le dictează interesele. Cum ne vor minţi mereu, atâta timp cât le vom permite.
Oamenii ăştia ştiu doar de frică.
Până când revolta populară mocnită nu va trage o gură de oxigen care să o transforme în flacără deschisă, nu vom primi alte soluţii la problemele noastre dureroase decât minciuni şi minciuni şi minciuni.
Depinde doar de noi ca tabla înmulţirii să fie repusă în drepturi, ca 2×2 să facă 4 şi nu cât vor EI.
