Lustratia – probele de 100 m plat si maraton
Inertiei prin care trece adoptarea legii lustratiei la noi i s-a oferit deunazi un motiv tulburator de a lua sfarsit. Daca vor privi mai atent la ceea ce se intampla zilele astea dincolo de Prut, in Republica Moldova, politicienii romani ar gasi ceea ce se cheama o lectie. Nu doar o palma strasnica pe obrazul memoriei molesite a institutiilor romanesti, ci un set intreg de palme, picioare, pumni incasati de patriotul moldovean Andrei Ivantoc in contul aceluiasi subiect.
Eforturile de a-i lustra in sfarsit din viata politica romaneasca pe cei ce se fac vinovati de a fi servit regimul comunist sunt blocate in punctele cheie in care se iau astfel de decizii. Continuand demersul presedintelui Basescu de condamnare a comunismului, istoricii Institutului de studiere a crimelor comunismului se chinuie sa lumineze tenebrele terorii rosii, asa cum s-a manifestat ea pe teritoriul romanesc. Brasoveanul Marius Oprea, presedintele institutiei, are in spate o intreaga cariera de deconspirator al faptelor abominabile comise de tortionarii educati de rusi. Datele pe care le culege de ani de zile sunt cuprinse in mai multe carti pe care le-a publicat deja. Interviuri, marturii, cercetari de arhiva, analize si interpretari: toate dezvaluie plaga unei parti urate din istoria Romaniei.
O istorie de schilodiri, samavolnicii, furt a zeci de ani din viata celor aruncati in spatele gratiilor, crime comise in puscarii. Calaii au chip si au nume; faptele lor au fost stabilite in detaliu. De curand, colectivul condus de Oprea a propus trimiterea in judecata a unui lot consistent de tortionari ce i-au terorizat in inchisori pe opozantii regimului comunist. Amplul material redactat de Oprea&comp rascoleste sentimentul de furie indreptatita pe care l-a trait Romania la difuzarea in premiera a „Memorialului durerii”, filmat de Lucia Hossu-Longin. Dupa vizionarea atrocitatilor comise de profesionistii torturii, indoctrinati si antrenati la Moscova, secventele cu odiosul Nikolski deghizat in batranel inofensiv, ce-si incasa linistit de la stat pensia de ucigas, erau sfidarea personificata. Ca el au fost sute, dedicati rolului ce le fusese destinat de catre regimul rosu, moscovit sau indigen: decapitarea elitei societatii romanesti si genocidul condus sistematic impotriva fiintei nationale.
Ei si sefii lor politici inca infipti in structuri de conducere sunt obiectul legii lustratiei, pe care Romania ar aplica-o ultima dintre tarile fostului lagar sovietic, in cazul in care demersul nu va fi zadarnicit in continuare. Dupa atatea dovezi tulburatoare scoase la iveala din cotloanele memoriei noastre colective in suferinta, incetineala cu care se urneste actiunea de neutralizare a calailor este la fel de criminala ca si faptele acestora. Incidentul petrecut la granita dintre Republica Moldova si abuziv infiintata republica Transnistria ar trebui sa le reimprospateze aducerea aminte celor ce au uitat impactul omului sovietic in tarile cucerite. Andrei Ivantoc, unu din membrii mediatizatului grup Ilascu, a fost eliberat dintr-o inchisoare transnistreana, dupa nu mai putin de 15 ani de detentie. O pedeapsa pe care si-a ispasit-o pana la ultima zi, in ciuda presiunilor facute de camarazii sai si de organizatiile pentru protectia drepturilor omului. Iar reactia autoritatilor moldovene, aservite Rusiei, a fost pe masura colaborationismului practicat cu slugarniciei criminala de cele romanesti de-a lungul cruntilor ani de comunism pe care i-am trait.
Dupa 15 ani de temnita grea, Ivantoc a rezistat reeducarii transnistrene. Ba chiar a gasit resurse pentru un sprint inapoi, pe teritoriul furat de separatisti, cand temnicerii lui il adusesera sa-l predea securistilor moldoveni. Omul refuza pur si simplu, dupa 15 ani de temnita, sa calce pe pamantul conationalilor ce-l abandonasera prigoanei transnistrene. Fuga i-a atras o corectie fizica naucitoare din partea brutelor rusesti, care au tinut sa-i administreze si un supliment dupa 15 ani de batai regulate.
Ivantoc s-a calificat la proba de anticomunism-viteza. O lectie pe 100 de metri plat pentru memoria clasei politice romanesti, invitate sa se inscrie nu la Memorialul, ci la Maratonul durerii.
Vifor Rotar
