„Joimarita” sau Joia Patimilor
„Joimarita”, zeita antropomorfa a mortii,era sarbatorita de catre romani in noaptea ce incheie Joia Patimilor. Imaginea populara a acestui personaj mitologic reprezinta un monstru cu capul urias, par lung si despletit, dinti lati si gura cascata. Zeita este adesea asemuita cu Muma Padurii, sau cu o zmeoaica.
La origine, acest personaj mitic reprezenta moartea, iar aparitia ii era legata de ritul funerar al geto-dacilor, care implica incinerarea defunctului. Dupa crestinarea dacilor, treptat, rolul acestei zeite s-a schimbat.
In traditia romaneasca, „Joimarita” era reprezentarea unei sfinte frumoase, care locuia departe, in paduri, ori pe varfurile celor mai inalti munti si care pedepsea femeile si fetele lenese, mai ales pe cele care nu terminau de tors inul, canepa si lana pana in Joia Neagra.
Pedeapsa pe care „Joimarita” o aplica era arderea mainilor, a parului, a degetelor si a unghiilor. Spaima celor lenese era sporita la vederea uneltelor pe care zeita justitiara le avea cu ea: oale de lut cu foc sau jar si vatraiele incinse. Conform traditei populare, „Joimarita” vine pe la casele oamenilor in noaptea ce desparte Joia Mare de Vinerea Mare.
Obiceiuri in Joia Mare
In aceasta zi se fac focuri in curtea casei, pentru ca mortii sa se poata incalzi. Focul din Joia Mare, se face aprinzand pentru fiecare mort cate o gramajoara, daca vreti sa fie si ei luminati pe lumea cealalta in unele locuri se duc la biserica bauturi si mancaruri, care se sfintesc si se dau de pomana, pentru sufletul mortilor. In alte parti se impart la biserica coliva si colaci.
De asemenea, Joia Mare este ziua in care se inrosesc ouale, afirmandu-se ca ouale rosite si fierte in aceasta zi nu se strica pe tot parcursul anului, chiar mai mult, nu se vor strica niciodata. O alta traditie este nunta (maritarea) urzicilor, ceea ce inseamna inflorirea si, implicit, incetarea acestora de a mai fi bune de mancat.
In Joia Mare praznuim patru lucruri : spalarea picioarelor ucenicilor de catre Mantuitorul, dandu-le prin aceasta lor si noua pilda de smerenie, Cina cea de Taina, adica asezarea Sfintei Cuminecaturi, Rugaciunea cea mai presus de fire, in gradina Ghetsimani, Vinderea Domnului de catre Iuda vanzatorul pentru 30 de arginti.
Primele doua s-au facut ziua, iar celelalte doua noaptea de joi spre vineri. Joia Mare, numita si Joia Patimilor sau Joia Neagra, este ultima joi din Postul Pastelui. In credinta populara aceasta zi este termenul final cand femeile trebuie sa termine de tors canepa. In Joia Mare se fac cununi pentru fiecare persoana din familie, cununi care se arunca pe acoperis pentru a se vedea, dupa vestejirea si caderea lor, cine va muri in decursul anului.
Cele 12 evanghelii
In decursul Saptamanii Mari sunt trei privegheri. Cea mai insemnata e in noaptea de Joia Mare, cand se citesc cele 12 evanghelii. In unele parti fetele care merg la slujba religioasa iau o sfoara si fac cate un nod dupa citirea fiecarei evanghelii. Cand se duc acasa si se culca, pun aceasta sfoara sub perna, fiind incredintate ca il vor visa pe cel care le este predestinat. Din Joia Mare pana in ziua de Pasti, nu se mai trag clopotele la biserici, ci numai se toaca.
