Iubire creștină și dor de Dumnezeu … acasă

Iubire creștină și dor de Dumnezeu … acasă

0 88

Va fi un Paște greu. Un Paște în care va trebui să stăm în casă , în care nu vom putea merge la Înviere și nu vom putea să luăm masa alături de cei dragi asa cum ne-am obișnuit și asa cum este firesc în astfel de momente. Ei bine, anul acesta nu va fi așa un suntem obișnuiți.
Este COVID, este IZOLARE, sunt vremuri de restriște. Sincer, nu știu exact ce se întâmplă, nu știu exact cât COVID este și cât este de agresiv dar știu că este. Și știu ca au murit oameni. Și știu ca sunt infectați și oameni din personalul medical.

Personal cunosc om infectat cu COVID, până acum se simte bine, este asimptomatic dar infectat. Este sub media de risc are 47 de ani, dar se teme sa nu-l dea copiilor care au 10 ani și socrilor, care au peste 70. Personal sunt într-o mare dilemă, pe de o parte mă gândesc ca nu voi putea sa merg sa iau lumina, nu voi putea spune în acea noapte oamenilor pe care nu îi cunosc : ” Hristos a înviat! ” și să mi se răspundă „Adevărat a înviat!”, pe de alta parte ma gândesc la cei care au murit și la cei care sunt infectați și la tatal meu care împlinește 76 de ani și la fiul meu care fumează mult, foarte mult și fumătorii inveterati sunt în marja de risc și ei. Mă gândesc ca dacă merg în mulțime să nu iau și să ii aduc și lui …. știu ca asta înseamnă că mă îndoiesc și este oarecum profan ce fac, dar mi-e teamă. Este fiul meu și fumează mult, mi-e teama pentru el. Și am ales cu multa durere și nelămurire, am ales să stau acasă. Și mai am o furie cumplită pe reziști care acum ranjesc bălind a imbecilitate …. dar îmi amintesc ce a spus Isus : „Iarta-i Doamne că nu știu ce fac! ” și realizez ca ASTA este adevărata toleranță. Nu toleranța lor cu alifie

Și ma gândesc după cum a zis AUGUSTIN DE HIPONA , episcop, filozof, teolog, doctor al Bisericii, născut în anul 354 după Hristos, în Numidia, adică Algeria de azi. A spus ca omul se poate îndoi de multe dar nu și de certitudinea existenței sale. Oamenii sunt împărțiți în două categorii : damnați și aleși; avem răspunderea de a recunoaște drumul dat de Dumnezeu. A mai spus că sufletul este un alt ordin de realitate decât materia (corpul), sufletul este nemuritor fiind din aceeași substanță cu Adevărul. Adevărul este Dumnezeu, este în suflet, „mai lăuntric mie decât sinele meu cel mai lăuntric”. Anul acesta – în noaptea de înviere – mă voi întoarce către sufletul meu și mă voi ruga și îl voi ruga pe Dumnezeu să ma ierte ca nu sunt în Biserica, dar voi sta acasă. Tot el AUGUSTIN DE HIPONA înlocuiește concepția timpului ciclic cu aceea a timpului istoric, linear; și vede istoria ca fiind “tămăduitoare” în sensul de drum către bine.

Ma mai alină SF NTUL ATANASIE CEL MARE AL ALEXANDRIEI, născut în anul 295 în Alexandria, Egipt. Un apărător îndârjit al dreptei credinței luptând împotriva arianismului. (Arianistii spuneau ca Hristos este din alta esență decât Dumnezeu, asemănătoare, dar alta), îndată după Conciliul Ecumenic din Niceea, a plătit rezistența sa eroică prin cinci perioade de exil, în care a fost trimis de împărații Constantin al II-lea, Iulian Apostatul și Valens. Atanasie avea stofă de luptător. Era un luptător îndârjit, el era cel care pornea mai întâi la atac. Dar și-a trăit anii de exil cu stoicism și tărie creștină.

Și nu în ultimul rand, ma gândesc și îmi găsesc tăria în învățămintele și studiile lui IOAN GURA DE AUR, zis și IOAN CHRYSOSTOM. Sfântul Ioan Gura de Aur s-a născut în Antiohia în anul 349 în Siria antică (astăzi este orașul Antakya din Turcia). Sfântul Ioan Chrysostom a fost preocupat de teme cum ar fi: cunoașterea lui Dumnezeu, Sfintele Taine, Biserica, iubirea creștină
El ne spune ca pentru a primi mântuirea, iubirea este esențială, ea fiind virtutea care îl face pe om asemenea lui Dumnezeu, care este iubire. Ne mai spune ca iubirea față de Dumnezeu trebuie completată și cu iubire față de aproape. Creștin fiind iau pilda lui Ioan Chrysostom și ii iubesc pe cei care îmi spun sa stau acasă. Ii iubesc pe cei din cauza carora nu pot ieși în noaptea de Înviere. Nu am să-i urăsc, am să-i iubesc, asa cum ma învață Sfântul și iubirea mea creștină poate va aprinde ceva în sufletele lor.
Și poate, atunci când m-am gândit sa scriu acest articol, Dumnezeu m-a luminat și m-a făcut să mă gândesc la AUGUSTIN DE HIPONA, căci el a murit în anul 427 în plin asediu al cetății Hipona, aceasta fiind asediată de vandali. A murit în urma unor violente atacuri de febra, a murit de malarie, o alta boală contagioasă.

Bogdan Gabriel.

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.