Ipoteză terifiantă: Savantul Gheorghe Buzatu, eliminat de o agentura?
Concluzie stupida: „eliminat” de un agent KGB …ca e la moda! – in conditiile in care din textul mesajului rezulta ca si serviciile altui stat sau altor state ar fi avut motive serioase sa faca asa ceva. Ca sa nu mai spunem ca agenti „curati” – ai doar unuia sau altuia din state – nici nu prea mai exista pe la noi, cel putin de cand cu pregatirea „revolviuturii” din ’89. Agenti exista, fosgaie nestingheriti, chiar cocotati sus de tot , ca topor fara coada nu s-a vazut sa mai si taie…
Fie ca Dumnezeu sa aiba in paza sufletul nobil al Profesorului Buzatu!Din ce în ce mai mult, în ultima perioadă circulă zvonul că istoricul Gheorghe Buzatu, decedat la 20 mai 2013, a fost ţinta unei posibile conspiraţii chiar …internaţionale, spre a fi redus la tăcere, pentru inflexibilitatea si convingerile sale exprimate în mod public, dar şi în lucrările sale ştiinţifice, care au deranjat cercuri de interese de la cel mai înalt nivel, privind Noua Ordine Mondială.
Fie ca Dumnezeu sa aiba in paza sufletul nobil al Profesorului Buzatu!
Din ce în ce mai mult, în ultima perioadă circulă zvonul că istoricul Gheorghe Buzatu, decedat la 20 mai 2013, a fost ţinta unei posibile conspiraţii chiar …internaţionale, spre a fi redus la tăcere, pentru inflexibilitatea si convingerile sale exprimate în mod public, dar şi în lucrările sale ştiinţifice, care au deranjat cercuri de interese de la cel mai înalt nivel, privind Noua Ordine Mondială.
Faptul că a documentat cu probe istorice incontestabile anumite evenimente privind istoria modernă şi contemporană a Armatei Române, dar mai ales a abordat istoria petrolului, gazelor şi zăcămintele statului nostru, a rascolit si a cultivat memoria unor genii ale spiritualităţii neamului dar si a a unor lideri controversati, Nicolae Titulescu, Regina Maria, Carol al II-lea, Ion Antonescu, Gh. Gheorghiu-Dej, Lucreţiu Pătrăşcanu, Nicolae Ceauşescu; a scris şi despre personaje străine , unii celebri,dar si odiosi cum ar fi Ellie Wiesel, Miklos Horthy, Benito Mussolini, Iosif Vissarionovici Stalin, Lavrenti Beria, Ioakim von Ribentropp, Molotov, Adolf Hitler, Harry Truman, John Fisgerald Kennedy,Simon Wiesenthal, George W. Bush, Mihail Gorbaciov,etc,un istoric deseori inflexibil,dar avînd un punct de vedere obiectiv,cinstit si patriotic, la adresa realitatilor istorice ale poporului nostru, cu care , poate ,a deranjat anumite cercuri interesate în destructurarea ţării,in ” colonizarea” şi lichidarea statala a acesteia, prin politici interne antieconomice şi antinaţionale.
Ori, cui îi trebuie în ziua de astăzi un istoric corect in profesia sa ,dar si patriot, cînd Spania, Cipru, Irlanda, Italia, Grecia,chiar Rusia, sînt într-un inceput de disolutie nationala, şi cu ajutorul eforturilor „insurgenţilor” din interior?
Pe de altă parte, teza falsa privind organizarea unui presupus „holocaust“ în România în anii 1940-1944, în care ar fi pierit peste 450.000 de cetateni romani , minoritari evrei, ţigani, armeni, lipoveni, tătari, etc.,a fost puternic combătută de marele savant cu argumente ştiinţifice, obţinute din marile arhive ale lumii şi din datele oficiale ale statelor cobeligerante,inclusic Israel.Regretatul profesor dorea justificat sa obtina anularea acestei „nedrepte sentinte”, pe baza unei ample documentări internationale,dar şi a istoriografiei româneşti,iar eforturile sale ar fi zădărnicit solicitarea unor despăgubiri de peste 40 de miliarde de euro, ce au fost deja cerute de la statul nostru, ca răspundere a comitenţilor pentru faptele prepuşilor, dacă bineînţeles acele fapte s-ar fi consumat cu adevărat.
Este cunoscut faptul ca Gheorghe Buzatu nu a făcut rău la nimeni în toată viaţa sa, fiind un bonom şi o persoană foarte tolerantă, Fara indoiala Gheorghe Buzatu reprezenta un obstacol în finalizarea planului de a obliga România să plătească si alte daune de război pentru un genocid care nu a avut loc. Da, marele istoric a recunoscut că a fost un genocid, dar acesta a fost împotriva Poporului Român, încă din stravechime şi pînă azi, iar eliminarea prematură a redutabilului istoric confirmă această axiomă, conform tezei definirii unui posibil mobil al atentatului împotriva domniei-sale şi a celor care i-au studiat lucrările.
Începînd de la ordinul suspect de a nu i se acorda onoruri militare firesti la funeralii, primit pe canale diplomatice, şi terminînd cu atacuri la persoană violente în diverse publicaţii de istorie din Ungaria, Austria, Franţa, Federaţia Rusă, SUA, dar şi din România; sau acele comentarii amenintatoare si abjecte, apărute în spaţiul virtual,cu scopul ca acesta să-şi înceteze preocupările şi să se plimbe liniştit prin Parcul Copou şi să nu mai publice nimic. Nici agenţii de influenţă plantaţi în jurul său nu au reuşit să-l oprească din scris, el rămînînd cu o mare parte a operei sale nepublicate, dar şi fără vreo şansă de a mai fi publicată vreodată.
Inca un argument si o presupunere ca ar fi fost relativ facil să fie otrăvit la Bîrlad, la ultima sesiune de comunicări ştiinţifice, cu un beta-blocant puternic, capabil să-i paralizeze muşchii inimii,dar care , în ciuda dozei , au continuat să mai pulseze încă 3-4 ore după ce s-a constatat decesul de către medicii de la terapie intensivă.
Faptul că nu s-a făcut nici un raport medico-legal, deşi familia si apropiatii au insistat să cunoască cum si de ce s-a produs o moarte aproape subită, Decesul fiind suspect, se pare că chiar persoane din Ministerul Sănătăţii sau la Ministerul Afacerilor Interne au „sugerat” inutilitatea efectuarii unor investigaţii medico-legale „specifice” şi au blocat orice anchetă legată de această moarte suspectă.
Chiar şi procurorii criminalişti au evitat să se implice. Rămîne de văzut dacă organele abilitate vor reuşi să facă vreodata lumină în acest caz de deces suspect. Pe de altă parte, un criminalist celebru, a spus că dacă o crimă nu este dovedită nu-i crimă, ci atentat premeditat la viaţa unei persoane, rămas cu autori neidentificaţi. Poate doar unul ca Alimănescu să fi putut face „dreptate” în acest caz, însă cum investigatorii profesionişti sînt „rara avis“ în peisajul judiciar contemporan, se pare că acest atentat la Siguranţa Naţională va rămîne pentru mult timp cu autori necunoscuţi.
În fond, ar fi una dintre „milioane” de soluţii date de magistraţii din România post-decembristă. Ori, dacă un popor nu-şi apără eminenţele cenuşii şi nu mai există siguranţa zilei de mîine nici pentru oamenii de rînd, nici pentru marile personalităţi ale spiritualităţii româneşti, incluse în orbita spiritualităţii mondiale, atunci se pare că ne merităm blestemul Mareşalului Antonescu, spus la finele procesului, în luna mai 1946 al „Marii trădări naţionale“ … „Popor ingrat, te-am slujit cu credinţă în două războaie mondiale, dacă aş fi ieşit victorios, aş fi avut statui în toate oraşele ţării noastre reîntregite, dar acum, după umilinţa înfrîngerii şi a minciunii, (că nu a fost genocid în România – n.n.) nu-ţi voi lăsa nici măcar cenuşa mea“…(InfoNet)
Ori, cui îi trebuie în ziua de astăzi un istoric corect in profesia sa ,dar si patriot, cînd Spania, Cipru, Irlanda, Italia, Grecia,chiar Rusia, sînt într-un inceput de disolutie nationala, şi cu ajutorul eforturilor „insurgenţilor” din interior?Pe de altă parte, teza falsa privind organizarea unui presupus „holocaust“ în România în anii 1940-1944, în care ar fi pierit peste 450.000 de cetateni romani , minoritari evrei, ţigani, armeni, lipoveni, tătari, etc.,a fost puternic combătută de marele savant cu argumente ştiinţifice, obţinute din marile arhive ale lumii şi din datele oficiale ale statelor cobeligerante,inclusic Israel.Regretatul profesor dorea justificat sa obtina anularea acestei „nedrepte sentinte”, pe baza unei ample documentări internationale,dar şi a istoriografiei româneşti,iar eforturile sale ar fi zădărnicit solicitarea unor despăgubiri de peste 40 de miliarde de euro, ce au fost deja cerute de la statul nostru, ca răspundere a comitenţilor pentru faptele prepuşilor, dacă bineînţeles acele fapte s-ar fi consumat cu adevărat.
Este cunoscut faptul ca Gheorghe Buzatu nu a făcut rău la nimeni în toată viaţa sa, fiind un bonom şi o persoană foarte tolerantă, Fara indoiala Gheorghe Buzatu reprezenta un obstacol în finalizarea planului de a obliga România să plătească si alte daune de război pentru un genocid care nu a avut loc. Da, marele istoric a recunoscut că a fost un genocid, dar acesta a fost împotriva Poporului Român, încă din stravechime şi pînă azi, iar eliminarea prematură a redutabilului istoric confirmă această axiomă, conform tezei definirii unui posibil mobil al atentatului împotriva domniei-sale şi a celor care i-au studiat lucrările.
Începînd de la ordinul suspect de a nu i se acorda onoruri militare firesti la funeralii, primit pe canale diplomatice, şi terminînd cu atacuri la persoană violente în diverse publicaţii de istorie din Ungaria, Austria, Franţa, Federaţia Rusă, SUA, dar şi din România; sau acele comentarii amenintatoare si abjecte, apărute în spaţiul virtual,cu scopul ca acesta să-şi înceteze preocupările şi să se plimbe liniştit prin Parcul Copou şi să nu mai publice nimic. Nici agenţii de influenţă plantaţi în jurul său nu au reuşit să-l oprească din scris, el rămînînd cu o mare parte a operei sale nepublicate, dar şi fără vreo şansă de a mai fi publicată vreodată.
Inca un argument si o presupunere ca ar fi fost relativ facil să fie otrăvit la Bîrlad, la ultima sesiune de comunicări ştiinţifice, cu un beta-blocant puternic, capabil să-i paralizeze muşchii inimii,dar care , în ciuda dozei , au continuat să mai pulseze încă 3-4 ore după ce s-a constatat decesul de către medicii de la terapie intensivă.
Faptul că nu s-a făcut nici un raport medico-legal, deşi familia si apropiatii au insistat să cunoască cum si de ce s-a produs o moarte aproape subită, Decesul fiind suspect, se pare că chiar persoane din Ministerul Sănătăţii sau la Ministerul Afacerilor Interne au „sugerat” inutilitatea efectuarii unor investigaţii medico-legale „specifice” şi au blocat orice anchetă legată de această moarte suspectă.
Chiar şi procurorii criminalişti au evitat să se implice. Rămîne de văzut dacă organele abilitate vor reuşi să facă vreodata lumină în acest caz de deces suspect. Pe de altă parte, un criminalist celebru, a spus că dacă o crimă nu este dovedită nu-i crimă, ci atentat premeditat la viaţa unei persoane, rămas cu autori neidentificaţi. Poate doar unul ca Alimănescu să fi putut face „dreptate” în acest caz, însă cum investigatorii profesionişti sînt „rara avis“ în peisajul judiciar contemporan, se pare că acest atentat la Siguranţa Naţională va rămîne pentru mult timp cu autori necunoscuţi.
În fond, ar fi una dintre „milioane” de soluţii date de magistraţii din România post-decembristă. Ori, dacă un popor nu-şi apără eminenţele cenuşii şi nu mai există siguranţa zilei de mîine nici pentru oamenii de rînd, nici pentru marile personalităţi ale spiritualităţii româneşti, incluse în orbita spiritualităţii mondiale, atunci se pare că ne merităm blestemul Mareşalului Antonescu, spus la finele procesului, în luna mai 1946 al „Marii trădări naţionale“ … „Popor ingrat, te-am slujit cu credinţă în două războaie mondiale, dacă aş fi ieşit victorios, aş fi avut statui în toate oraşele ţării noastre reîntregite, dar acum, după umilinţa înfrîngerii şi a minciunii, (că nu a fost genocid în România – n.n.) nu-ţi voi lăsa nici măcar cenuşa mea“…(InfoNet)
