INJURATURA LA ROMANI
Daca pana in 1990 romanilor li se spunea ca sunt un popor orgolios, harnic si cinstit, „chestie” pe care le-ar fi zis-o si nemuritorul Herodot, socotindu-i „cei mai mandri si viteji dintre traci”, de cativa ani buni incoace aflam ca suntem exact pe dos! Bunaoara, in privinta injuraturilor, cica am fi pe locul unu in Europa, devansandu-i astfel chiar pe unguri, care orisicat…
Tot felul de sociologi descopera azi, in mod… stiintific, ceea ce vedem cu totii: agresivitatea verbala este prezenta in familie, la scoala, in mass-media, ba chiar si in parlament, unde distinsii alesi mai scapa printre dinti o injuratura ori isi mai dau branci in fata camerelor de luat vederi… Dar numai la noi??
La volan injuratura devine o supapa de energie negativa, folosita frecvent de conducatorii auto. Ne-o spune doct un domn psiholog, care constata (de mirare cum a reusit chestia asta!) faptul ca soferii „nostri” injura mai des decat cei din alte? tari UE, din cauza ca, vezi Doamne, ai nostri ar fi mai lipsiti de educatie. Cand am citit afirmatia asta stupida, mi-am zis (desi nu ma aflam la volan…): „Bai nenica, bai psihologule, cum de-ai putut tu sa faci, stiintific, astfel de comparatii tampite?”. Doar se stie ca nu „ai nostri”, ci „ai lor” au inventat ridicatul degetului mijlociu in sus, ori frana trantita in nas, si ca „BOSS”, lipita la intimidare pe luneta masinii, e marca de-a lor…
Nici huliganismul pe stadioane nu l-au inventat romanii, chiar daca le calcam harnic pe urme, iar despre xenofobie, ai nostri inca nu auzisera, acum vreo doua decenii, daramite sa-l mai si puna in practica! Departe de noi gandul de a sustine ca Scolile de soferi din Romania ar fi cumva… manastiri cu calugarite franciscane si ca acolo s-ar preda regulile de baza ale conduitei rutiere europene, ca sa nu mai vorbim de cele ale politetei la volan.
Ce putem insa spune din constatare directa recenta, este faptul ca acolo unde exista ordine, curatenie, disciplina, rigoare, toti conducatorii auto se comporta civilizat. Dar nici acolo nu lipsesc exceptiile. Chiar intr-un oras ca Munchen, pe strazile din jurul Garii Centrale, napadite de negustori, turisti si cumparatori de origine sud-est europeana, comportamentul si stilul de viata oriental isi pune o jenanta amprenta, specifica tarilor din lumea a treia. Din pacate, si acolo saracia genereaza incultura, lipsa de civilizatie, un mod de a fi si de a te exprima ce dezvaluie repede faptul ca, fara efortul de a te integra, faci parte „din alt film”, adica din alta zona culturala.
Numai ca toleranta fata de asemenea metehne genereaza in Romania aceeasi vulgaritate. Si primul exemplu care ne vine la indemana, pare pilduitor. Cand un semidoct, un parvenit agresiv, ajuns proprietarul unei iubite echipe de fotbal, isi permite sa le faca ” arogante” concetatenilor sai, cumparandu-si ba un Mybach, ba vreo cinci fotbalisti sud-americani, deja totul se transforma in „democratie” de Pipera.
Orice retorica neghioaba, care incepe si se termina cu o intrebare tampa: „Si care-i problema?”, genereaza pe micile ecrane o agresivitate „democratica” de neoprit. Din randul acestor imitatori ai vestitului oier se nasc „subiectii” intervievati de unii sociologi de pe malul Dambovitei. Asa apar constatarile sociologice care ne situeaza, la toate capitolele, pe ultimul loc in Europa.
Dar vorba Balcescului: „Nu ei sunt poporul!”
???????????
