GUSTAVE LE BON: Locul evreilor in istoria civilizatiei

Cand, peste cateva mii de ani, civilizatiile noastre se vor fi alaturat in haul trecutului, celor care le-au precedat, cand artele, literaturile si credintele noastre nu vor fi decat niste simple amintiri, cand si noi vom fi studiati la fel cum ii studiem noi astazi pe egipteni si pe asirieni, si anume cu acel calm filosofic care numai el permite sa se inteleaga evenimentele istorice – si in consecinta, sa fie explicate – istoricul va considera fara indoiala un fenomen remarcabil faptul ca popoarele cele mai civilizate ale lumii au fost supuse secole de-a randul unei religii care deriva din credintele unui trib obscur de nomazi, ca pentru aceste credinte, a caror valoare stiintifica este atat de nula, s-au masacrat natiuni puternice, pe toate campurile de batalie din Occident si din Orient, si ca in numele acelorasi credinte s-au inaltat si s-au distrus mari imperii. Putine fapte istorice atat de curioase le vor oferi subiecte de meditatie ganditorilor din viitor. (…)

Vechii evrei nu au depasit niciodata formele inferioare ale civilizatiei, care abia daca se deosebesc de barbarie. Cand acesti nomazi fara cultura au iesit din desertul lor pentru a se stabili in Palestina, ei au intrat in contact cu popoare puternice, civilizate de multa vreme, si, ca toate rasele inferioare puse in situatii asemanatoare, nu au imprumutat de la aceste popoare superioare decat cote infime din civilizatia lor, adica viciile, datinile sangeroase, depravarile si superstitiile.

Le-au adus sacrificii tuturor zeilor Asiei, lui Astartee, Baal, Moloch, mai mult decat zeului tribului lor, intunecatul si razbunatorul Yahve, in care, cu toata violenta de care au dat dovada profetii lor, nu au avut decat o incredere foarte marginita.
Adorau viteii de metal, isi puneau copiii in bratele inrosite-n foc ale lui Moloch, isi dedicau femeile prostitutiei sacre in locurile sfinte.
In ceea ce priveste cele mai marunte progrese ale civilizatiei carora le-au imprumutat elementele cele mai josnice, Ben-Israelitii s-au dovedit incapabili de a le prelua intr-o masura cu adevarat prodigioasa.
Cand puternicele lor instincte comerciale le permiteau, uneori, sa acumuleze bogatii, ei nu puteau gasi printre ei arhitecti si artisti capabili sa cladeasca palate si temple, astfel incat trebuia sa se adreseze vecinilor lor, indeosebi fenicienilor, dupa cum scrie in Biblie.
Toate cunostintele lor se margineau la cresterea animalelor, cultivarea pamantului si, mai ales, traficul de marfuri. De altfel, prosperitatea lor n-a durat decat o clipa. Intoleranta si instinctele lor rapace i-au facut sa devina insuportabili pentru toti vecinii, iar acestia i-au doborat cu usurinta la rangul de servitute.
De altfel evreii au trait aproape permanent in cea mai inspaimantatoare anarhie, iar trista lor istorie nu este decat insiruirea unor orori de tot felul: prizonieri taiati in bucati de vii sau fripti in cuptoare, regine aruncate cainilor sa le manance, populatiile unor localitati intregi masacrate, inclusiv femeile, batranii si copiii. Nici chiar asirienii n-au demonstrat vreodata asemenea ferocitate.
Totusi, crunta mizerie in care a decazut curand neamul lui Israel a fost, fara indoiala, cauza care i-a impiedicat dezagregarea completa, permitandu-i sa-si pastreze remarcabila unitate. Antipatia profunda pe care a inspirat-o totdeauna tuturor popoarelor cu care a intrat in contact l-a impiedicat sa dispara prin asimilarea de catre acestea. (…)

Pe parcursul indelungatelor veacuri ale istoriei, poporul lui Israel n-a produs decat o singura carte, Vechiul Testament, iar din aceasta opera se desprind cateva poezii lirice remarcabile. Restul consta in viziuni ale celor iluminati, cronici reci, relatari obscene si sageroase.
Totusi Vechiul Testament a avut norocul pe care nu l-a cunoscut nici o alta carte in lume, poate cu exceptia Bibliei si Coranului, care sunt, cu siguranta cele mai citite carti din lume si cele care au influentat cel mai mult sufletul oamenilor. Ele au inspirat mari cuceriritori, au asmutit Occidentul asupra Orientului si, in numele lor, au fost intemeiate si distruse imperii gigantice.

Extraordinara influenta a Bibliei constituie unul dintre cele mai frapante exemple care se pot cita in legatura cu rolul pe care il joaca iluziile in istoria popoarelor. Aceasta carte a avut, pe deasupra, minunata soarta de a fi citita de milioane de oameni care au descifrat-o fiecare dupa bunul sau plac, fara a-i descoperi insa sensul real. Fara indoiala, un asemenea fenomen de imaginatie deformata nu se va mai repeta niciodata, pe o scara atat de ampla, in istoria omenirii. (…)

A fost necesar un miraculos efort de imaginatie din partea natiunilor ariene pentru a-si recunoaste Dumnezeul universal si binevoitor in trasaturile intunecatului si ferocelui Yehova, idolul obscur al obscurului trib al Beni-Israelitilor, cel care pretinde sacrificii, holocausturi, carne fripta si sange.
Toate acestea nu erau decat legendele infantile sau monstruoase pe care le-au compilat scriitorii biblici pentru a face o populatie ignoranta sa creada ca dumnezeul ei o guverna in mod direct, o pedepsea si o rasplatea rand pe rand, intr-un chip evident – legende care au avut un efect atat de slab asupra scepticismului evreilor, dintre care unul Iov le-a refutat in cel mai magistral fel teoria fundamentala.

Aceste legende au devenit baza religiilor care au satisfacut Occidentul timp de peste douazeci de secole. Ele au reprezentat adevarul absolut pentru unele spirite luminate ca Sfantul Augsutin, Galileo Galilei, Newton si Pascal.

In anul 70, era noastra, Titus a ocupat Ierusalimul si i-a dat foc, astfel incepand imprastierea evreilor. Insa, chiar in momentul cand aceasta rasa incapatanata inceta sa se mai numere in randul natiunilor, cand praful ei, risipit in toate vanturile, urma sa se astearna peste drumurile lumii pentru a fi terfelit cu dispret, secole de-a randul sub picioarele popoarelor in mars, in acel minut tragic care parea sa fie ultimul din viata sa, l-a nascut din propriul lui sân pe marele iluminat al carui nume urma sa domneasca timp de doua mii de ani suveran peste Occident.
Un obscur muncitor galileean avea sa devina Dumnezeul temut al celor mai civilizate popoare din lume.

Sursa: GUSTAVE LE BON – Rolul evreilor in civilizatie –  Ed. ANTET

https://karensmithdotblog.wordpress.com & Lupul Dacic

NOTA REDACȚIEI
Gustave Le Bon (1841-1931) (în foto) un mare cercetător francez, este cunoscut în general pentru cartea sa The Crowd,„Psihologia multimilor”, cu o carieră impresionantă s-a preocupat de psihologia socială, antropologie și arheologie. Le Bon a primit un doctorat de medicină fără pregătire sau să practice (profesie) în domeniu.
El a inventat instrumente de înregistrare (expuse în 1878), a studiat variațiile rasiale în capacitatea craniană, a analizat compoziția fumului de tutun, a publicat o metodă fotografică pentru realizarea planurilor și hărți, precum și un tratat care a pus calea experimentală a cailor și, în cele din urmă, a dedicat mai mult de zece ani cercetării privind lumina neagră, energia intra-atomică și echivalența materiei și a energiei. În această perioadă, în plus, Le Bon a început activitatea în psihologia socială, care trebuia să devină preocuparea predominantă a fazei finale a carierei sale. „Psihologia multimilor” a apărut în 1895, când avea 54 de ani.