Este Rusia adevărata țintă a sancțiunilor occidentale?
Creșterea prețurilor petrolului, crizele energetice și alimentare la orizont… putem exclude posibilitatea ca ținta adevărată a acestui război economic să fim chiar noi? (Kit Knitghly)
Primul tweet pe care l-am văzut când mi-am verificat cronologia în această dimineață a fost cel al analistului de politică externă Clint Ehlirch, care sublinia că rubla rusească a început deja să-și revină din scăderea creată inițial de sancțiunile occidentale și este aproape la nivelurile de dinainte de război:
Ehrlich afirmă că „sancțiunile care au fost concepute pentru a prăbuși valoarea rublei au eșuat” .
…la care nu pot decât să răspund, ei bine, „oare chiar au fost concepute în acest scop?”
… și, poate și mai important, „oare chiar au eșuat în scopul lor?”
Pentru că nu prea arată așa, nu?
Indiferent care e răspunsul, sancțiunile par a fi în cel mai bun caz destul de impotente și, în cel mai rău caz, uimitor de contraproductive.
Nu e ca și cum SUA/UE/NATO nu ar ști cum să paralizeze o economie. Au avut ani buni de practică înfometând oamenii din Irak, Venezuela și prea multe alte locuri pentru le mai enumera.
Acum, ați putea argumenta că Rusia este o economie mai mare, mai dezvoltată decât acele țări, și asta este adevărat, dar SUA și aliații săi au reușit în trecut să afecteze economia rusă destul de serios.
În 2014, după „anexarea” Crimeei, sancțiunile occidentale au fost blânde în comparație cu măsurile fără precedent de acum, dar, în mod esențial, SUA și-au crescut masiv, mai târziu în acel an, producția de petrol (în urma unei vizite a secretarului de stat american John Kerry). Arabia Saudită a făcut la fel. În ciuda obiecțiilor din partea altor membri ai OPEC – în principal Venezuela și Iran – saudiții au inundat piața cu petrol.
Rezultatul acestor mișcări a fost cea mai mare scădere a prețului petrolului din ultimele decenii – prăbușindu-se de la 109 USD pe baril, în iunie 2014, la 44 USD în ianuarie 2015.
Acest lucru a dus Rusia într-o recesiune completă și am văzut PIB-ul Rusiei micșorându-se pentru prima dată sub conducerea lui Putin. Din nou, cu doar doi ani în urmă, Arabia Saudită a inundat din nou piața cu petrol ieftin, probabil tot ca parte a competiției cu Rusia pentru o cotă de piață a petrolului.
Deci, Occidentul știe cum să facă rău Rusiei dacă dorește cu adevărat – prin creșterea producției de petrol, inundarea pieței și reducerea prețului.
Dar și-au crescut SUA producția de petrol de data aceasta? Și-au aliniat aliații lor din Golf să facă același lucru?
Deloc.
De fapt, printr-o sincronicitate cu o altă narațiune care le vine mănușă, SUA susțin că „nu pot” să-și crească producția de petrol, din cauza „lipsei de personal” cauzată de acel ”cadou” care continuă să aibă consecințe – Covid.
În mod similar, Arabia Saudită nu reduce piața petrolului, ci crește în mod deliberat prețurile.
Da, chiar acum, cu aliații occidentali blocați într-un presupus război economic cu Rusia, prețul petrolului crește și poate continua să o facă.
Aceasta este o veste bună pentru economia rusă, până la punctul în care poate chiar compensa și recupera prejudiciul cauzat de sancțiunile brutale ce i-au fost aplicate.
Prețul ridicat al petrolului și nevoia de a„nu ne baza pe gazul lui Putin” sau „dezrusificarea” aprovizionării noastre cu energie vor duce, fără îndoială, la vărsarea a milioane de dolari în tehnologia „verde”.
Sancțiunile occidentale vizează și alte exporturi rusești, inclusiv cereale și alimente în general.
Rusia este un exportator net de alimente, adică exportă mai multe alimente decât importă. În schimb, multe țări din Europa de Vest se bazează pe alimente importate, inclusiv Marea Britanie, care importă peste 48% din necesarul de alimente.
Dacă Europa refuză să cumpere mâncare rusească, efectul net este că Rusia are mâncare… iar Occidentul, NU.
Și, la fel ca și în cazul petrolului, creșterea prețurilor la alimente mai degrabă va ajuta economia rusă, decât să o slăbească.
Să luăm, de exemplu, grâul, la care Rusia este cel mai mare exportator din lume. Marea parte a acestui grâu nici măcar nu este vândută în țările occidentale – ci în China, Kazahstan, Egipt, Nigeria și Pakistan – și, prin urmare, nici măcar nu este supusă sancțiunilor.
Cu toate acestea, sancțiunile și războiul au crescut de fapt prețul grâului cu aproape 30%.
Iar acest lucru este bun pentru economia Rusiei.
Între timp, potrivit CNN, SUA este probabil să intre într-o recesiune totală până în 2023, Franța ia în considerare tichetele alimentare și se așteaptă ca țările din întreaga lume să înceapă să raționalizeze combustibilul.
Așadar, sancțiunile ample impuse Rusiei de către Occident, teoretic drept răspuns la invazia Ucrainei, nu își ating scopul declarat – scăderea economiei ruse – dar cresc, în schimb, prețul petrolului, creând un potențial deficit de energie și alimente în Occident și exacerbarea crizei „costului vieții” creată de „pandemie”.
Ar trebui să fiți întotdeauna atenți la oricine – individ sau instituție – ale cărui acțiuni ating accidental exact opusul scopului declarat. Aceasta este o regulă simplă după care trebuie să trăiți.
Amintiți-vă cum a descris Orwell evoluția conceptului de război în romanul său, 1984:
„Războiul, se va vedea, este acum o chestiune pur internă. În trecut, grupurile conducătoare din toate țările, deși își puteau recunoaște interesul comun și, prin urmare, limitau caracterul distructiv al războiului, au luptat unul împotriva celuilalt, iar învingătorul i-a jefuit întotdeauna pe cei învinși. În zilele noastre, ele nu se mai luptă deloc unul împotriva celorlalte. Războiul este purtat de fiecare grup conducător împotriva propriilor supuși, iar scopul războiului nu este de a face sau de a împiedica cuceriri de teritoriu, ci de a menține intactă structura societății.”
Amintiți-vă că s-a prezis că pandemiei Covid îi va urma „cea mai mare lipsă de alimente din ultimii cincizeci de ani”. Dar această predicție nu s-a materializat. De asemenea, trebuia să fim pregătiți pentru viitoare întreruperi de energie și curent datorate crizei Covid. În afară de „criza benzinei” din Marea Britanie, nu s-a ajuns niciodată cu adevărat în acest punct.
Dar iată că, până la urmă, lucrurile astea se îndreaptă spre noi – pentru că este război și sancțiuni.
Creșterea prețurilor la alimente, reducerea utilizării combustibililor fosili, restrângerea nivelului de trai, banii publici turnați în „regenerabile”. Toate acestea fac parte dintr-o agendă foarte familiară, nu-i așa?
Indiferent de ceea ce simțim despre Putin, Zelensky, despre război în general sau despre naziștii ucraineni, este timpul să ne confruntăm cu elefantul din încăpere.
Trebuie să ne întrebăm: care este exact scopul real al acestor sancțiuni? Și cum de se aliniază atât de perfect cu marea resetare?
Kit Knitghly
Traducere după https://off-guardian.org/2022/03/30/is-russia-the-real-target-of-western-sanctions/
Sursa: https://reactionarii.home.blog/
