Efectul sancţiunilor începe să se vadă
Vă spuneam zilele trecute că SUA trebuie să înceapă să repună petrol în rezerve şi că intenţionează să cumpere 3 milioane de barili pe lună. Ghinion. Incendiile din Alberta au făcut ca oferta de petrol a Canadei să scadă cu 240 000 barili pe zi, iar asta e o veste proastă în echilibrul şi-aşa precar al pieţei materiilor prime.
De altfel, Francisco Blanch, şeful departamentului de cercetare în domeniul materiilor prime de la Bank of America, vorbeşte pe şleau de un deficit serios de petrol în a doua jumătate a anului, fiind încrezător că preţurile vor începe să crească. De altfel asta se vede şi pe grafice unde preţul petrolului a făcut un double-bottom de toată frumuseţea cu minimele din martie şi mai, acum luând avânt ca în manualul de analiză tehnică. WTI a sărit de 72 de dolari, iar Brent-ul a rupt peste 76 $. Dacă aveţi suflet de speculator, probabil mirosiţi că e rost de ceva bănuţi.
Indicii PMI ne arată că se cimentează tendinţele pe care le-am constatat până acum: căderea industriei, menţinerea serviciilor. În Germania comenzile la export au căzut cu cea mai mare rată din ultimele trei luni. Exceptând perioada COVID – care se ştie ce turbulenţe a indus – ritmul actual de scădere a comenzilor e cel mai mare din 2009 încoace!
De altfel chestiunile încep să se vadă dramatic. Tot prin rapoartele Bank of America am găsit o analiză referitoare a cheltuielilor populaţiei prin intermediul cardurilor de debit şi credit, unde se remarcă o scădere accentuată a acestora. Semn că se ajunge la fundul sacului. Interesant este că reducerea cheltuielilor este uniformă, manifestându-se similar pe toate segmentele pieţei. Aşadar, chiar şi consumatorii bogaţi au pus frână cheltuielilor, acesta fiind un simptom care ne indică apropierea problemelor. Devii mai chivernisit atunci când simţi iminenţa dezastrului.
Analiza sentimentului IMM-urilor americane arată o neîncredere accentuată a factorilor de decizie în ceea ce priveşte perspectivele economice. De altfel, asta se poate înţelege şi din cifrele pieţei care arată clar că întreprinderile au început să reducă masiv angajările. Iată de ce veniturile nete au început să scadă, înregistrându-se un regres de 1.3% al veniturilor mari.
Totul arată ca într-un scenariu de tentativă de aterizare controlată. Cifrele scad într-un ritm destul de „asistat”, dar căderea continuă imperturbabilă. E ca atunci când cineva îţi dă să ţii în pantă un cărucior plin ochi cu greutăţi, ceva mult peste puterile tale. Ce faci? Neputând să-l ţii, încerci să cedezi în faţa sa lăsându-l să alunece, dar opunându-te alunecării astfel încât să nu o ia necontrolat la vale. Cam acesta e sentimentul pe care-l am văzând cifrele.
Doar că situaţia nu e foarte limpede nici dincolo de cortină. Dată fiind încetinirea pieţei, scad comenzile şi la „fabricantul global”, China. Aici Xi Jinping trebuie să găsească soluţii creative pentru a compensa scăderile deoarece China, pur şi simplu, nu poate să se înscrie în trendul global dacă vrea să ia avânt ca mega-putere a începutului de mileniu. Personal văd ca singură alternativă dezvoltarea şi creşterea pieţei interne. De altfel, politica lui Xi a dezvoltat destul de abil piaţa internă, doar că e nevoie de o dezvoltare mult mai intensă.
Pe ultima sută de metri au venit şi datele Gazprom card nu arată deloc grozav. Se remarcă ceva deteriorări care, desigur, nu se văd cu ochiul liber, dar ne arată că mecanismul scârţâie. De exemplu, cash flow-ul operaţional este de aprox 2.2 tln RUB, aproape exact cu capex-ul, de unde ne rezultă că avem un cash flow net la zero. Datoriile au crescut cu 3.7%, dar, în acelaşi timp, a scăzut şi cash-ul din conturi a scăzut cu 40%, ceea ce ne conduce la o creştere netă a datoriei cu 36%! Ceea ce e interesant e că Gazprom are un program gigantic de investiţii pe care ar trebui să-l revizuiască, dar care, conform comunicărilor publice ale companiei, pare nemişcabil. De exemplu, pentru anul în curs capex-ul planificat este de 2.3 tln, iar fluxul operaţional este insuficient, ceea ce va conduce la creşteri ale împrumuturilor. Şi, în mod clar, la o reducere semnificativă a profiturilor cu care nu ştiu dacă poate fi de acord Ministerul de Finanţe de la Moscova.
De asemenea Rusia, chiar mai intens decât vecinii chinezi, nu are un plan concret de dezvoltare a pieţei interne. Cu toate că ţara stă pe un munte de gaz, în continuare există zone întregi fără acces la gaze. Desigur, întinderea Rusiei e o piedică, dar se pot găsi soluţii de transport care să nu coste atâta. Important e să pornească marea conectare. Mi-e extrem de greu de înţeles ce ceaţă se lasă peste ochii celor de la nivelele superioare de conducere astfel încât efectiv să nu vadă strategiile simple şi eficiente.
Concluzionând, putem spune că ceea ce vedem este clar o împărţire a lumii în felii, cu consecinţele de rigoare. Este de-a dreptul hilar este că SUA, în numele aşa-zisei menţineri a „ordinii internaţionale bazate pe regulile lor” – adică a unui globalism americano-centric – reuşeşte să dărâme din temelii globalismul din care-şi trage seva.
E o rescriere a lumii deoarece în scurt timp absolut toate statele se vor trezi într-o realitate cu totul diferită, pe care de fapt nimeni nu şi-o doreşte, dar care e rezultanta tuturor acţiunilor lor de până acum.
Iar în faţa tăvălugului fiecare va trebui să-şi găsească propria strategie de salvare a pielii. Alianţele şi celelalte artefacte vor apărea abia după ce pericolul înecului va dispărea.
Autor: Dan Diaconu
Sursa: trenduri.blogspot.com
