Dubla masura: turnesolul lipsei de caracter
Motto
1 Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.
2 Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.
3 De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu observi bârna din ochiul tău?!
4 Sau cum poţi să-i spui fratelui tău: «Lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi!», când iată că tu ai o bârnă în ochiul tău?!
5 Ipocritule! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea clar să scoţi paiul din ochiul fratelui tău! (Matei, 7)
Târâtoarelor, opriţi-vă din compromiterea noţiunii de intelectual.
Când îi auzi, una – două se împăunează cu acest apelativ! Le sună lor bine, ca un titlu de nobleţe, ca un fel de uniformă ce impune încredere şi respect.
Cu alte ocazii s-au semnat, la comun, “un grup de intelectuali”. Acum, mai nou, îşi zic “intelectuali publici”, “apărători ai valorilor euroatlantice”.
Sunt enervanţi şi demobilizatori prin infatuarea lor de neamuri proaste şi prin feciorelnicia lor de bordel. După câte libidinoşelii au făcut în trecut, după cum s-au jucat ori de-a preşu’ ori de-a plutonul de execuţie în funcţie de foamea din gâţi, au ajuns să nu-i mai creadă nici dracu’! Şi cu atât mai puţin societatea să le urmeze îndemnurile.
Într-una dintre cele mai negre perioade ale democraţiei româneşti lumea i-a botezat “intelectualii lui Băsescu”. N-au învăţat nimic din ruşinea asta. Dimpotrivă, s-au perfecţionat în partizanate, în lustruiri. Apoi, ca râmele (târâtoarelor ce sunteţi!), s-au multiplicat prin ruperi interne, s-au regenerat, o jumătate devenind liiceni (de la Gabriel Liiceanu), o alta corneeni (de la Andrei Cornea). Marele GDS nu i-a mai încăput pe toţi şi atunci au început să se golănească peste gard cu intelectualisme de lupanar.
Ei, pe ei, cu ei, la ştersul duşumelelor şi la văruitul faţadelor! Ce spectacol fascinant de chivuţe de-a buşilea şi de magraoni erecţi contemplându-le creţurile.
Au publicat deunăzi un apel. Chivuţele doar, căci magraonii se ţin deoparte ţanţoşi, băţoşi, erecţi până la capăt! Gaşca rămasă la GDS, inflamată să dea în clocot, a declanşat fluierul oalei sub presiune: “Apel către liderii coaliției de guvernare să înceteze contactul cu AUR”!
Ce mai…! Chintezenţă de gândire şi viziune. Materie densă, de gaură neagră. Ţi-e şi frică să evidenţiezi pe vreunul dintre semnatari, să nu se dezintegreze, naibii, totul.
Un detaliu pe care sigur nu o să-l observaţi: Andrei Cornea apare în listă de două ori. Ca şef, era şi cazul! Deşi, în capul insurecţiei tronează Cristian Pârvulescu. Acest “Domn’ profesor” afectat, mieros şi mereu “pe linie”, ce ţine cursuri, aproape seară de seară, la DIGI 24.
Problema cu Apelul ăsta nu e una de fond ci una de caracter. Nu e că se cere boicotarea partidului AUR pentru comportamentul public al membrilor săi ci că semnatarii Apelului nu au luat atitudine şi atunci când partidul lor de suflet, USR, se comporta la începuturile lui politice exact la fel ca AUR.
Dubla măsură e religia lor! Dubla măsură îi caracterizează pe farsorii cu Apeluri la resurecţie morală ce pretind altora să respecte reguli în care ei îşi bagă picioarele.
Dubla măsură este turnesolul lipsei lor de caracter. Pentru aceşti “intelectuali publici” golăniile useriştilor erau bune. Andrei Cornea chiar îi încuraja pe huliganii unui “alt fel de a face politică”, îndemnându-i public, în direct şi la o oră de vârf, să-şi hărţuiască prin orice fel de metode şi mijloace adversarii politici.
Acum, agresivitatea Dianei Şoşoacă îi deranjează, îi oripilează, îi împinge spre gestul extrem de a se face public de râs scriind un Apel nu doar inept democratic dar şi duhnind de impostură.
Aceşti sensibili intelectuali, care vituperează la cel mai mic pai din ochii altora, dovedesc o muţenie de mormânt şi un obraz de bivol când vine vorba de bârna din ochii lor.
Ei, distinşii “intelectuali publici”, nici măcar n-au tresărit (ce să mai scrie si vreun Apel???!!!) când s-a petrecut tragedia de la Matei Balş, când ministrul lor Vlad Voiculescu a spus că e hilar ce se întâmplă şi când preşedintele lor Klaus Iohannis a comemorat morţii încă neîngropaţi prin cristiane sprintene pe pârtia de la Păltiniş.
În condiţiile în care dialogul guvernanţilor cu un partid parlamentar aflat în opoziţie li se pare virginalilor “intelectuali publici” o atitudine “scandaloasă și inadmisibilă”, cinismul şi nesimţirea favoriţilor lor mai sus menţionaţi li se par OK!
Ce mă miră este faptul că am regăsit printre semnatari o persoană pe care o apreciez şi o respect, Liviu Antonesei. Cum de s-o fi păcălit domnia sa să-i gireze cu propria onorabilitate pe alde Smaranda Enache, Cristian Pârvulescu, Mădălin Hodor, Rodica Culcer şi, de două ori pe listă, Andrei Cornea, rămâne să ne explice vreodată, dacă va găsi de cuviinţă.
Definiţia intelectualului ar trebui schimbată. La însuşirile pe care le menţionează dicţionarele explicative în dreptul acestui cuvânt ar mai trebui adăugată una: intelectualul să fie om de caracter. Mamă, la ce rarefiere am asista!
Cine are o diplomă de studii superioare să se numească aşa cum scrie pe diplomă: inginer, economist, doctor, profesor etc. Cine scrie cărţi să se numească scriitor, iar cine face opere de artă să se numească artist…
Cât despre intelectual, acesta să fie aproape o abstracţie. Un model de excelenţă pentru specie: instruit, cu şapte ani de-acasă, creativ, trăitor prin capacităţile minţii sale, dar, mai ales, cu caracter.
Adică, musai, onest, moral, corect, cu vocaţia facerii de bine. Nu mincinos, nu oportunist, nu jigodie, nu cu dublă măsură.
Partea rea ar fi că am rămâne cu foarte puţini intelectuali.
Partea bună ar fi aceeaşi. Riscul de apariţie a unor Apeluri morale ipocrite şi riscul de compromitere, prin intermediul acestora, a noţiunii de intelectual, s-ar reduce considerabil.
Eu zic că ar merita!
