Doamna Carmen a trecut binişor de vârsta poveştilor…

Doamna Carmen a trecut binişor de vârsta poveştilor…

0 538

Şi totuşi, aş fi curioasă dacă a citit “Prinţesa şi bobul de mazăre”; dacă nu a citit-o, pot să-i fac eu un mic rezumat, scrie pe blogul lui Adrian Nastse, o distinsa si talentata doamna…

„Aşadar, la poarta unui castel, bate, CIOC! CIOC!, într-o seară foarte ploioasă o fiinţă de sex feminin, care susţine că s-a rătăcit şi cere adăpost. Nimic special, până aici… numai că domnişoara pretinde că ar fi – ce bizar! – o PRINŢESĂ adevărată!
Împăratul şi Împărăteasa, daruiti de Dumnezeu cu fecior de însurat, primesc s-o gazduiasca pe presupusa aristocrată, dar, curioşi din fire, ţin să verifice afirmaţia acesteia. Pe hainele femeii, deloc spectaculoase, ploaia cursese şiroaie, şi, împărăteasa, grijulie, îi cere rochia să o ducă lângă foc, să se usuce. Inutil să-i spun distinsei doamne Carmen că milostiva Împărăteasă nu găseşte nici o etichetă, “by Eli Lăslean” sau cel puţin, “by Răzvan Ciobanu” iţindu-se din cusăturile simple ale rochiei. Atunci ,stapâna castelului îi pregăteşte aşternutul, punând un bob de mazăre sub salteluţe, plăpumioare şi puişori de pernă, cearceafuri, pături şi cuverturi. Dimineaţa, domnişoara era încercănată şi se plângea că n-a dormit deloc, simţind ceva stânjenitor în aşternuturi. Cei doi trag concluzia că numai o prinţesă ar fi putut simţi, sub marea de moliciuni pregătite pentru somnul cel dulce, un nesemnificativ bob de mazăre… A urmat „Nuntă la castel”, mulţi copii. Şi-au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi… The end.

Dar poate că doamnei Carmen, nu-i plac poveştile …poate că-i place mai mult memorialistica. Memorialistica reginelor, vreau să spun .Jurnalul Reginei Maria : „Vineri, 7 martie 1919 – Paris (…) Această dimineață a fost îngrozitoare și am avut sentimentul că mă luptam cu întreg Parisul, pentru că nu exista croitor, pălărier și alți furnizori care să nu vrea să mă îmbrace, dar eu nu doresc să mă las antrenată în cheltuieli în acest moment când țara mea încă este în suferință.(…).
Vedeţi, doamnă Carmen, exemplele auguste de mai sus, considerau – poate gândeau greşit – că nu neapărat „haina face pe om”, chiar si la Madrid !  Şi, probabil, nici multiplele reşedinţe…
Dacă aţi văzut Castelul Reginei Maria de la Balcic, înţelegeţi, desigur, ce vreau să spun şi ce anume înseamnă “scară umană” în arhitectură. Însă, la felul cum v-aţi început mandatul de Primă Doamnă, e dreptul meu să-mi imaginez că dacă v-ar risipi cineva un kilogram de boabe de mazăre în aşternuturi, cu doar un cearceaf sfios deasupra, aţi dormi liniştită şi fără vise, în cămăşuţa de noapte “by Alexandru Ciucu ”.  …(Luminita Arhire)

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.