DELIRUL
Motto:
”Daca voi nu ma vreti, eu va vreu!”
(C. Negruzzi – Al. lapusneanu)
S-a deschis de o bucata de vreme Salonul Nebuniei. Usa nu a terminat bine sa scartaie, ca pe scena tarii, baragladinele si-au dat fustele multicolore peste cap ca sa-si dea pe fata socotelile, unele mai nespalate ca altele.
Orice buton apasat pe telecomanda iti ofera aceleasi imagini de specimene latratoare a unor pederasti care se cearta pe bucata de catifea roz. Poti avea tot simtul umorului din lume dar sila tot te cuprinde ca un smarc imputit. Jegul sufletesc si moral este intins pe painea natiunii, mai gros ca oricand, iar ca limonada se ofera zoaiele rufelor murdarite? de-a lungul anotimpurilor ante si postdecembriste.
Nici cainii in calduri, gonind dupa catele, nu au privirile celor ce pretind sa ne conduca printr-un interminabil serial al groazei.
Are rost sa-i mai insir pe toti vagabonzii scopiti de bunul simt?
…Tara ii stie si ciudat, ii tot accepta. Putinele exceptii sunt dureros de tacute, printre copacii in care s-au catarat porcii, in fotolii de fleici umflate cu bere creata si focuri de artificii, la propriu si la figurat!
Mai rau este ca incultura cu care sunt pavate clipele zilelor noastre – insistent si malefic, spre un castig imediat si cat mai mare, in favoarea, evident a cataratorilor de prin copaci – ne face sa radem, in cel mai bun caz, ca prostul in baie cand isi vede puta, la un spectacol gratuit din toate punctele de vedere, mai putin soarta noastra, pe care ne-o platim gratie picaturilor de otrava lenta, ce ne este inoculata de nesimtitii maidanului politic.
Continuand in felul acesta vom fi prea multi prostiti ca sa mai putem cere capul lui Motoc…Iar Lapusnenii zilelor noastre, s-au pus pe ucis si ultima lacrima a bunului simt.
In aceste zile si imprejurari, este imposibil ca cel ce rasfoieste – in contradictoriu cu moda – ceva carti, sa nu dea… in “Delirul” lui Marin Preda si peste cuvintele, citez:”…politica nu inseamna joc pentru putere ci sacrificiu in slujba colectivitatii nationale care nu-ti da votul ca sa manevrezi la nesfarsit cu oricine si in orice conditii, doar ca sa-ti infrangi adversarii. Impaturind buletinul cu semnul partidului tau pe el, omul arunca in urna o speranta, care ii smulge in acele clipe din inima, un adanc suspin: va fi mai bine? Lupta lui pentru existenta va fi mai usoara?? Viitorul lui si al numerosilor lui copii va fi pus la adapost? Va putea inchide ochii linistit ca tara e bine aparata, armata bine echipata si urmasii sai vor continua sa traiasca liberi in tara lor?…”.
Si daca noi suntem prea blegi, exista speranta ca urmasii nostri sa se spele de scuipatul inveninat al trogloditilor ce asupresc in primul rand moral, oferind inghetate pe bat si pufuleti si ca vor scutura copacii de scroafe, …spre iesirea din delir.
Dan Bota
