De la Campionatul Mondial de handbal și despre lauda de sine…
Campionatul Mondail de handbal feminin, pe care România a l-a părăsit pe ușa din dos, se apropie de final. Marți și miercuri s-au jucat sferturile de finală, care au rezervat o surpriză. Astfel, Norvegia a spulberat Rusia cu 34-17, scorul fiind, totuși, halucinant! Nordicele au jucat la un nivel maxim timp de 60 de minute, reuşind astfel să-şi ia o revanşă şi după înfrângerea de la Jocurile Olimpice de la Rio. Până la acest meci, Rusia era singura echipă neînvinsă. În celelalte meciuri, nimic de comentat : Olanda – Cehia 30-26, Franța – Muntenegru 25-22, Suedia – Danemarca 26-23.
Semifinale de vineri sunt : Franţa – Suedia şi Norvegia – Olanda, acest meci din urmă fiind o reeditare a finalei din 2015.
Pentru echipa noastră națională, acest mondial ar trebui să fie unul plin de învățăminte….În primul rând, ar trebui să luăm exemplul Franței, care a început prost, cu un eșec în fața Sloveniei și continuă en fanfare! Noi, ne-am lăudat…mult și bine cu patru victorii la rând și chiar și cu…înfrângerea împotriva Franței, meci care nu a contat (s-a spus că am odihnit titulare, că echipa nu s-a concentrat, pentru că era un meci fără miză, etc, etc…). Deci, ne-am lăudat noi înșine, după care am clacat, am căzut…din pod și am plecat acasă! Alții au tăcut, au lăsat pentru (mult) mai târziu aprecierile și laudele și..au făcut! Apoi, la acest mondial, s-a văzut, încă o dată, puterea grupului…Nu poți să joci bine, când ai în echipă o singură vedetă, în cel mai pur înțeles al termenului sportiv, Cristina Neagu! Oricît de bună ar fi, oricât de puternic ar trage la poartă, nu poate duce un meci de una singură…Ori, campionatul nostru intern, modest, nu poate produce valori, atâta timp cât e înțescat de straniere…
Și uite așa, după multe laude de sine, care, s-a dovedit, nu ne fac bine, nici în acest domeniu, nici în altele, vine deziluzia…Una, majoră!
Dorin Dușa
