Ce statea in spatele trădarii Prințului Carol…

Trăind în exil , cu Lupeasca  din 1925 – …aproape gonit în urma acestei aventuri ,  folosită de prim-ministrul I.I.C. Brătianu pentru a-l înlătura  de la succesiunea la Tron -, prințul Carol aspira, după moartea tatălui său, Ferdinand, să revină pe Tronul României, detronându-și chiar fiul minor, Mihai.
Pentru a-și atinge scopul a încercat o mulțime de metode, unele imorale, altele de-a dreptul aventuriste, și nu s-a dat înlături chiar de la trădarea intereselor României.
Dovedea astfel, din nou, că pune mai presus de interesele României, propriile interese, așa cum făcuse în 1918, 1919, 1925, când, culmea, renunțase … la  moștenirea Tronului, (prima dată chiar dezertând din Armata Română)…pentru Elena Wolf-Lupescu,f emeia care l-a robit in asternuturi , ca nicio alta prostituata. Se stie,Carol fiind dotat de la natura …anormal d.p.d.v. sexual, nu isi gasea potriva doar intre curvele din Cismigiu.
În 1928, Carol s-a gândit – sub inspirația Camarilei ce începuse a se forma în jurul său, alcătuită din Elena Lupescu și o serie întreagă de aventurieri, dezertori din Armata Română sau hoți condamnați la închisoare în România, dar și din unii diplomați, toți cu aspirații materiale într-o viitoare Domnie – să se folosească de Adunarea Populară din 6 mai 1928, convocată de P.N.Ț. la Alba-Iulia cu scop electoral, pentru a da o lovitură de Stat. Carol urma să revină în Țară cu un avion privat, călătoria începând în Marea Britanie. Trebuia să aterizeze la Alba-Iulia și, cu sprijinul mulțimii de acolo, să ajungă a se încorona la București.
Unul dintre cei mai mari escroci din anturajul lui Carol – Barbu Ionescu (Leibovici, Moritz, Marcel), condamnat pentru furt în România, fugit în Occident, unde ajunsese industriaș în Belgia – a organizat aventura, care nu putea reuși decât cu sprijinul …
Guvernului Ungariei. În schimbul acestuia, Carol a promis o… rectificare de graniță în favoarea Ungariei… Târgul antiromânesc fara scrupule putea fi un precedent pentru dărâmarea întregului Sistem Versaillez, de aceea, presa occidentală l-a demascat și l-a incriminat. Iar autoritățile de la Londra au interzis zborul lui Carol cu avionul și i-au cerut imperativsă părăsească imediat Marea Britanie…
La început a văzut pericolul presa britanică, alertată și de faptul că aventura carlisto-maghiară urma să pornească din Anglia… „Morning Post” scria că prințul „și-a pierdut complet reputația”. Oricare ar fi împrejurările acestei afaceri, e sigur că instigatorii sunt unguri, fără simpatie pentru România.
Chestiunea revizuirii Tratatului de la Trianon ar
contraria vederile oricărui partid politic din România” . „Times” sublinia și el greșeala majoră a lui Carol, si încercarea de a veni pe Tron cu sprijinul Ungariei, căreia i-a făcut… promisiunea de a-i ceda din teritoriul României. S-a alertat și presa din Cehoslovacia – „Prager Press” dăduse știrea inca la 9 mai 1928. Considera că în spatele „afacerii” era „mâna lui Rothermere”, lordul britanic susținător turbat al revizionismului maghiar…
La Londra, s-a tipărit, în câteva mii de exemplare, o proclamație a lui Carol către Poporul Român, numită Manifestul de la Gadstone, care exemplare urmau să fie aruncate din avion peste Adunarea de la Alba-Iulia, pentru a anunța sosirea, din cer, a prințului curvar… În condițiile tehnice de atunci, un zbor neîntrerupt din Anglia la Alba-Iulia era aproape imposibil. De aceea, s-a ales o escală la Budapesta… Aceasta și-a dat bucuroasa acordul, pentru că acțiunea se
încadra în politica sa revizionistă.
Un emisar al lui Carol, britanicul Dutley Heathcote, va încheia cu Guvernul Ungariei un acord secret. Acordul a fost descoperit. Și, fapt neobișnuit – dar indicând gravitatea situației, în condamnarea aventurii lui Carol și a implicării Ungariei, s-a antrenat însuși Regele Marii Britanii, George al V-lea. Într-o întrevedere cu Eduard Beneș, ministrul cehoslovac de Externe, aflat în vizită la Londra, Regele George îl critica pe Carol: „Este condamnabil! Deși îmi
este rudă, îmi pare bine că Guvernul meu a fost foarte ferm și l-a invitat să părăsească Marea Britanie fără întârziere”.
Reprezentantul diplomatic al Ungariei la Londra a fost chemat la Ministerul de Externe britanic, unde „i s-a tras o bună săpuneală pentru amestecul în aventură” – se scria în raportul trimis la București de D. N. Ciotori, secretar al Legației României la Londra.
Pe tema respectivă, a fost și un episod în Parlamentul Marii Britanii. Pe 8 mai 1928, în Camera Comunelor, ministrul secretar de stat la Interne, William Hicks, a fost chemat să răspundă unei întrebări privind tentativa lui Carol. Comentând agitația produsă, ziarul „Daily Expres”, din 14 mai 1928, scria: „Rezultă clar că ungurii au avut cunoștință de cele ce se pregăteau la Londra și că […], acordaseră binevoitorul lor concurs”.
În Franța, ziarele salutau poziția autorităților britanice, faptul că Guvernul Baldwin nu înțelegea să încurajeze pe cei care doreau să revizuiască Tratatul de la Trianon. Totodată, se sublinia unitatea de vederi a partidelor românești în respingerea revizionismului și îndepărtarea lui Carol de interesul național românesc.Cel mai cunoscut dintre ziariștii francezi ai momentului, Partinax, scria în „L’Intransigent”: „Faptul de a-l vedea (pe Carol) pactizând cu ungurii, în vederea unei restaurări, îl compromite în ochii tuturor patrioților români”. În același ziar, Jacques Ancel eticheta acțiunea lui Carol ca o trădare .
În România, trădarea lui Carol, gata să accepte politica revizionistă a Ungariei, a produs în opinia publică o reacție ostilă majoră. A fost una din rarele situații când partidele politice s-au situat de aceeași parte. A fost un moment când toate partidele românești legale s-au dovedit a fi antirevizioniste.
Carol a negat mereu existența înțelegerii sale cu Ungaria. Însă, un exemplar al acesteia a fost descoperit de Siguranță acasă la Barbu Ionescu, cel care, pentru a-l încheia, fusese și el la Budapesta în 1928, iar după urcarea pe Tron a lui Carol, îl șantaja cu publicarea lui Iar Șeful Siguranței, care descoperise documentul ce-l incrimina pe Rege, în 1934, Ștefan Bugețianu, îi va raporta evenimentul lui Ion Antonescu, în 1941! Așadar, trădarea prințului Carol, viitorul Rege Carol al II-lea, este pe deplin dovedită.
Pentru a ajunge pe Tron, el acceptase să ciuntească teritoriul Țării. Trădarea din 1928 va fi completată cu lașitatea din 1940, părăsirea fără luptă a unei treimi din teritoriul României. (Fragment din Petre Țurlea, Români și unguri 1918-1940, volumul I) (D.D.R.)

Share on Facebook

Tweet

Follow us