Ce inseamna heterozigotism in Bucovina
Mai mulţi oameni de ştiinţă din Botoşani încearcă să explice, formulând teoria heterozigotismului, de ce s-au născut, la mijlocul secolului al XIX-lea, în judeţul din nordul extrem al României, nenumărate personalităţi marcante pentru istoria ţării, precum Eminescu, Enescu, Iorga, Antipa, Elie Radu, Ciprian Porumbescu , sau Onicescu. Pe teritoriul judeţului Botoşani s-au născut deci în secolele XIX-XX zeci de persoane considerate geniale , personalităţi care au schimbat sau chiar au revoluţionat domeniile în care au activat. „La un moment dat, la Botoşani a fost o adevărată «invazie» de genialitate.
” Începând cu secolul al XIX-lea şi până la mijlocul secolulului al XX-lea s-au născut, au crescut şi chiar au învăţat carte o mulţime de personalităţi extrem de importante“, spune istoricul botoşănean Dănuţ Huţu,
Părintele istoriei româneşti moderne, considerat fără discuţie, un geniu al Lumii în domeniul său, Nicolae Iorga, vedea şi el lumina zilei şi apoi îşi petrecea copilăria într-o căsuţă de la marginea Botoşaniului. Lista continuă cu biologul Grigore Antipa, inginerul Elie Radu, un adevărat geniu al structurilor metalice,
matematicianul Octav Onicescu, părintele şcolii româneşti de teoria probabilităţilor, pictorul Octav Băncilă, lingvistul şi mulţi alţii.
Numărul mare de personalităţi determinante ale României născute la Botoşani i-a făcut pe specialiştii să se gândească la o explicaţie ştiinţifică.Teoria heterozigotismului ! Determinarea genetică a fost pusă pe primul loc. „Condiţia de geniu ţine şi de caracteristicile genetice ale acelei persoane. Nu trebuie neapărat să fi fost genii în aceea familie. Condiţia trebuie însă cultivată şi depinde de o mulţime de factori“, spune medicul botoşănean Corneliu Saradan, un cunoscut specialist.
Una dintre cele mai îndrăzneţe teorii a fost enunţată de medicul psihiatru, doctor în medicină, Nicolae Vlad, cunoscut şi pentru consideraţiile sale în legătură cu boala lui Mihai Eminescu. Nicolae Vlad, spune că Botoşaniul s-a transformat într-un leagăn al geniilor fiindcă, de-a lungul timpului, a acţionat ca un creuzet în care s-au amestecat diferite etnii şi rase. Din punct de vedere genetic, acest fapt ar fi favorizat apariţia unor indivizi cu o inteligenţă superioară.
„Totul a pornit de la o discuţie cu profesorul Scripcaru, un medic cu o cultură deosebită care şi-a pus problema incidenţei ridicate de apariţie a geniilor la Botoşani într-o anumită perioadă. Erau multe speculaţii în mediul academic, dar profesorul Scripcaru a precizat că cea mai plauzibilă variantă este cea a heterozigotismului. Această teorie spune că, cu cât doi parteneri provin din medii geografice, etnice sau rasiale mai diferite, produsul lor prin combinarea genetică este mai reuşit“, spune medicul Nicolae Vlad.
„Purismul genetic nu este o variantă bună“.
Medicul Nicolae Vlad spune că purismul etnic şi genetic poate deveni o problemă pentru dezvoltarea unei comunităţi. „Cu cât partenerii sunt mai diferiţi, cu atât posibilitatea ca inteligenţa copilului să fie una deosebită, creşte. Este vorba şi de performanţă din punct de vedere genetic. Purismul genetic nu este o variantă bună. Această puritate poate duce la consangvinitate, iar societăţile izolate unde purismul etnic este accentuat pot fi o probă a subdezvoltării“, spune Nicolae Vlad.
Medicul botoşănean Nicolae Saradan, care a studiat şi genetica, nuanţează. „La un heterozigot RH-ul este întotdeuna pozitiv, iar copiile genei sunt diferite. Depinde de gena dominantă, cea care se exprimă fenotipic“, susţine Saradan. Acesta confirmă totuşi teoria beneficiilor diversităţii genetice. „Împrospătarea genetică este de dorit. Dacă mai multe generaţii nu se mai căsătoresc cu persoane care au şi ochii albaştrii sau, în fine, alte caracteristici etnice sau chiar rasiale se combină doar acele gene existente în comunitate. Ceea ce nu poate asigura progresul acelei comunităţi pe linie genetică. Fiecare genă nouă şi diferită vine cu un aport, care poate, în cazurile fericite, îmbunătăţi zestrea genetică a acelui individ“, adaugă Corneliu Saradan.
Totodată, medicul susţine că, în zone cu purism genetic ridicat, bolile şi tarele de la nivel genetic se transmit uşor, în timp ce, în cazul diversităţii genetice, acestea se pot „pierde“ de-a lungul timpului. Botoşaniul cosmopolit de altădată Istoria confirmă zestrea interetnică şi multiculturală bogată a Botoşaniului din Evul Mediu până către începutul secolului al XX-lea.
„În Botoşani au locuit români, evrei, armeni, lipoveni, polonezi şi numeroase alte etnii. A fost mult timp o zonă de confluenţă. Au fost «aporturi» etnice din cele mai vechi timpuri, de la populaţiile mixte gotice-slavo-dacice, până la numeroasele invazii, inclusiv din zona asiatică. Acest melanj de etnii s-a manifestat în special în secolul al XIX-lea. Cred că a fost vorba şi de multiculturalitatea din această zonă, influenţe deosebite care au dus la apariţia unor oameni cu o inteligenţă aparte“, spune istoricul Dănuţ Huţu. Şi medicul Nicolae Vlad crede că secolul al XIX-lea, în care Botoşaniul a dat cele mai multe genii României, a fost o epocă de bogăţie genetică în această zonă a ţării.
„Botoşaniul era cosmopolit. Diferendele religioase şi cutumele vechi nu cred că mai constituiau o problemă în calea unirii oamenilor. Familiile de intelectuali şi de oameni cu vază îşi căsătoreau copii între ei, indiferent de etnie sau zona geografică din care proveneau. Ceea ce a dus la o îmbunătăţire genetică. Este o teorie, care cred că este plauzibilă“, precizează medicul Vlad.
Specialiştii se bazează şi pe biografiile marilor personalităţi născute la Botoşani. De exemplu, despre George Enescu se ştie că este fiul lui Costache Enescu şi a Mariei, fiica preotului Cosmovici. Bunicul lui Costache Enescu se numea, de fapt Enea Galin, etnonim românizat în Enescu. Prin mama sa Maria, Enescu ar fi avut legături inclusiv cu vechea familie Vogoride, a cărei origine este incertă. Cât despre Nicolae Iorga, la acesta se bănuieşte o descendeţă aromână. În plus, prin familia Arghiropol, din care făcea parte bunicul matern al compozitorului, avea legături basarabene sau chiar ruseşti, cum el însuşi mărturisea într-un set de scrisori publicat de „România Literară“, în 2009.
Caracteristicile etnice ale lui Mihai Eminecu, au fost, de asemenea, prilej de dispută, aşa cum arată şi George Călinescu în „Viaţa lui Mihai Eminescu“. Despre marele poet se spune că are rădăcini bucovinene, dar si ardeleneşti, poloneze, ruseşti sau chiar suedeze.
In foto: Nicolae Iorga, George Enescu, Grigore Antipa
” Începând cu secolul al XIX-lea şi până la mijlocul secolulului al XX-lea s-au născut, au crescut şi chiar au învăţat carte o mulţime de personalităţi extrem de importante“, spune istoricul botoşănean Dănuţ Huţu,
Părintele istoriei româneşti moderne, considerat fără discuţie, un geniu al Lumii în domeniul său, Nicolae Iorga, vedea şi el lumina zilei şi apoi îşi petrecea copilăria într-o căsuţă de la marginea Botoşaniului. Lista continuă cu biologul Grigore Antipa, inginerul Elie Radu, un adevărat geniu al structurilor metalice,
matematicianul Octav Onicescu, părintele şcolii româneşti de teoria probabilităţilor, pictorul Octav Băncilă, lingvistul şi mulţi alţii.Numărul mare de personalităţi determinante ale României născute la Botoşani i-a făcut pe specialiştii să se gândească la o explicaţie ştiinţifică.Teoria heterozigotismului ! Determinarea genetică a fost pusă pe primul loc. „Condiţia de geniu ţine şi de caracteristicile genetice ale acelei persoane. Nu trebuie neapărat să fi fost genii în aceea familie. Condiţia trebuie însă cultivată şi depinde de o mulţime de factori“, spune medicul botoşănean Corneliu Saradan, un cunoscut specialist.
Una dintre cele mai îndrăzneţe teorii a fost enunţată de medicul psihiatru, doctor în medicină, Nicolae Vlad, cunoscut şi pentru consideraţiile sale în legătură cu boala lui Mihai Eminescu. Nicolae Vlad, spune că Botoşaniul s-a transformat într-un leagăn al geniilor fiindcă, de-a lungul timpului, a acţionat ca un creuzet în care s-au amestecat diferite etnii şi rase. Din punct de vedere genetic, acest fapt ar fi favorizat apariţia unor indivizi cu o inteligenţă superioară.
„Totul a pornit de la o discuţie cu profesorul Scripcaru, un medic cu o cultură deosebită care şi-a pus problema incidenţei ridicate de apariţie a geniilor la Botoşani într-o anumită perioadă. Erau multe speculaţii în mediul academic, dar profesorul Scripcaru a precizat că cea mai plauzibilă variantă este cea a heterozigotismului. Această teorie spune că, cu cât doi parteneri provin din medii geografice, etnice sau rasiale mai diferite, produsul lor prin combinarea genetică este mai reuşit“, spune medicul Nicolae Vlad.
„Purismul genetic nu este o variantă bună“.
Medicul Nicolae Vlad spune că purismul etnic şi genetic poate deveni o problemă pentru dezvoltarea unei comunităţi. „Cu cât partenerii sunt mai diferiţi, cu atât posibilitatea ca inteligenţa copilului să fie una deosebită, creşte. Este vorba şi de performanţă din punct de vedere genetic. Purismul genetic nu este o variantă bună. Această puritate poate duce la consangvinitate, iar societăţile izolate unde purismul etnic este accentuat pot fi o probă a subdezvoltării“, spune Nicolae Vlad.
Medicul botoşănean Nicolae Saradan, care a studiat şi genetica, nuanţează. „La un heterozigot RH-ul este întotdeuna pozitiv, iar copiile genei sunt diferite. Depinde de gena dominantă, cea care se exprimă fenotipic“, susţine Saradan. Acesta confirmă totuşi teoria beneficiilor diversităţii genetice. „Împrospătarea genetică este de dorit. Dacă mai multe generaţii nu se mai căsătoresc cu persoane care au şi ochii albaştrii sau, în fine, alte caracteristici etnice sau chiar rasiale se combină doar acele gene existente în comunitate. Ceea ce nu poate asigura progresul acelei comunităţi pe linie genetică. Fiecare genă nouă şi diferită vine cu un aport, care poate, în cazurile fericite, îmbunătăţi zestrea genetică a acelui individ“, adaugă Corneliu Saradan.
Totodată, medicul susţine că, în zone cu purism genetic ridicat, bolile şi tarele de la nivel genetic se transmit uşor, în timp ce, în cazul diversităţii genetice, acestea se pot „pierde“ de-a lungul timpului. Botoşaniul cosmopolit de altădată Istoria confirmă zestrea interetnică şi multiculturală bogată a Botoşaniului din Evul Mediu până către începutul secolului al XX-lea.
„În Botoşani au locuit români, evrei, armeni, lipoveni, polonezi şi numeroase alte etnii. A fost mult timp o zonă de confluenţă. Au fost «aporturi» etnice din cele mai vechi timpuri, de la populaţiile mixte gotice-slavo-dacice, până la numeroasele invazii, inclusiv din zona asiatică. Acest melanj de etnii s-a manifestat în special în secolul al XIX-lea. Cred că a fost vorba şi de multiculturalitatea din această zonă, influenţe deosebite care au dus la apariţia unor oameni cu o inteligenţă aparte“, spune istoricul Dănuţ Huţu. Şi medicul Nicolae Vlad crede că secolul al XIX-lea, în care Botoşaniul a dat cele mai multe genii României, a fost o epocă de bogăţie genetică în această zonă a ţării.
„Botoşaniul era cosmopolit. Diferendele religioase şi cutumele vechi nu cred că mai constituiau o problemă în calea unirii oamenilor. Familiile de intelectuali şi de oameni cu vază îşi căsătoreau copii între ei, indiferent de etnie sau zona geografică din care proveneau. Ceea ce a dus la o îmbunătăţire genetică. Este o teorie, care cred că este plauzibilă“, precizează medicul Vlad.
Specialiştii se bazează şi pe biografiile marilor personalităţi născute la Botoşani. De exemplu, despre George Enescu se ştie că este fiul lui Costache Enescu şi a Mariei, fiica preotului Cosmovici. Bunicul lui Costache Enescu se numea, de fapt Enea Galin, etnonim românizat în Enescu. Prin mama sa Maria, Enescu ar fi avut legături inclusiv cu vechea familie Vogoride, a cărei origine este incertă. Cât despre Nicolae Iorga, la acesta se bănuieşte o descendeţă aromână. În plus, prin familia Arghiropol, din care făcea parte bunicul matern al compozitorului, avea legături basarabene sau chiar ruseşti, cum el însuşi mărturisea într-un set de scrisori publicat de „România Literară“, în 2009.
Caracteristicile etnice ale lui Mihai Eminecu, au fost, de asemenea, prilej de dispută, aşa cum arată şi George Călinescu în „Viaţa lui Mihai Eminescu“. Despre marele poet se spune că are rădăcini bucovinene, dar si ardeleneşti, poloneze, ruseşti sau chiar suedeze.
In foto: Nicolae Iorga, George Enescu, Grigore Antipa
