CARCIUMA CU EPOLETI
???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Putini stiu ca in Bucuresti, langa Sala Palatului, exista un local discret, fost cuibusor de sprituri si nebunii al defunctei Securitati si mostenit dupa 1990 (se putea altfel?) de Ministerul Administratiei si Internelor. Este o fosta casa boiereasca superba, cu o gradina de aproximativ 3.000 de metri patrati, inchisa publicului, dar deschisa, ca pe vremuri, tot protipendadei cu si fara epoleti! Cu un telefon, o pila sau o „atentie”, oricine poate organiza acolo un botez sau o nunta, daca nasul este cel putin colonel…
In scriptele ministerului pastorit acum de liberalul Cristian David, obiectivul figureaza drept „restaurant-cantina pentru salariati”. Ca si cum sergentul de strada ar putea sa treaca si el pe acolo sa manance o ciorba si sa bea o cafea in schimbul unui bon de masa. Insa subofiterii nu intra prin saloanele elegante decat cel mult ca sa serveasca la mesele oficiale. Ministerul tine cu dintii de acest local, candva un club privat, chiar daca nu are nici un fel de titlu de proprietate asupra lui?!
ACR, fostul proprietar, deposedat abuziv in 1947 de aceasta cladire, si-a recastigat drepturile in instanta dupa 15 ani de interminabile procese. A crezut ca macar acum va reusi sa reintre in posesia cladirii, sperand ca liberalul Cristian David sau pdl-istul Vasile Blaga vor fi mai deschisi in problemele recuperarii proprietatii private a unei asociatii prestigioase, decat au fost fesenistii Chitac si Danescu, taranistii Dejeu si Dudu Ionescu sau pesedistul Ioan Rus. Nici pomeneala?! Cand ajung la “Interne”, parca toti semneaza pactul cu diavolul!
Chiar si in fata unei hotarari definitive a instantei, restaurantul generalilor ramane de neclintit. Si, paradoxal, justitia a refuzat sa aprobe executarea silita a Ministerului de Interne, pana cand nu a mai existat o ultima „cale” de recurs. Si din nou a reusit sa blocheze adevarul?! Cu dreptatea in mana, fostul proprietar nu mai are alta sansa decat sa se adreseze acum instantelor internationale. Cu speranta ca, macar acolo, se va gasi vreun judecator care sa nu serveasca masa la „carciuma cu epoleti”.
Iar proprietarul nu este vreun oarecare urmas de imbogatit dupa Razboi, ci pur si simplu, o cunoscuta organizatie a Societatii Civile, cu o vechime de 105 ani, fosta cladire fiind cumparata, in urma cu vreo 75 de ani, exclusiv din banii membrilor cotizanti ai Clubului!
