Bacsisul medicilor – 0,3 la suta din PIB
Spaga, o reminiscenta sau un simplu obicei balcanic, este inca de mare actualitate in Romanica. De la spaga lasata taximetristului caruia nu indraznesti sa-i ceri restul de cativa lei pentru ca te gandesti ca nu da binae sa fii „scartar”, pana la restul de la alimentara din colt, unde tanti vanzatoarea iti o gumita in loc ede cativa bani, romanul s-a invatat ca spaga este un comision obisnuit adaugat pretului afisat pe eticheta.
Dar cand vine vorba de servicii serioase, pe care cei pe care-i platim trebuie sa ni le faca, suntem in stare sa-i stimulam oricat este nevoie pentru a ne asigura ca sunt indeajuns de motivati pentru a-si face meseria asa cum trebuie.
O statistica de rutina arata faptul ca pacientii romani, dar si companiile farmaceutice din tara, le dau anual, doctorilor, spaga in valoare de 360 de milioane de dolari, ceea ce reprezinta 0,3% din produsul intern brut.
Peste 50 la suta dintre romani dau spaga inainte de prescrierea tratamentului sau de interventia chirurgicala, si nu din proprie initiativa, ci pentru ca asa li se cere, arata un studiu realizat de firma de consultanta Legicon si Institutul de sondaje CURS, publicat de ziarul Adevarul.
Potrivit sursei citate, pretul platit variaza intre aproximativ 5 euro pentru un medic de familie, de 12 euro pentru medicul ambulator si in jur de 51 de euro pentru medicii din spitale.
Cele mai mari tarife sunt cele de la Chirurgie, poate pentru a omul de rand se gandeste ca este nevoie de curaj nu gluma sa tai pe cineva cu bisturiul. Un medic de la chirurgie infantila primeste, in medie, o atentie de 1.100 de lei, unul de la chirurgie ortopedica – 348 lei si de la chirurgie cardiovasculara – 300 de lei.
Presedintele Camerei Federative a Medicilor, Dan Peretianu, a declarat, insa, la Realitatea Tv, ca spaga din sistemul sanitar ar trebui sa poarte numele de ciubuc, iar suma prezentata de sondajul Legicon si CURS, impartita la toti medicii din sistemul sanitar de stat, reprezinta doar „un mizilic”. Domnia sa are perfecta dreptate, numai ca dumnealui priveste „mizilicul” din punctul de vedere al celui care-l primeste, si nu al celui care il ofera.
S.M.
