Allien de Colibanesco -Capitolul 3 – Am depus jurământul ( Halloween Edition )
În noaptea dinaintea depuneri jurământului am avut un vis extrem de ciudat. Eram cu Radu Hossu și cu Nelu în biroul din primărie, era seara și spusesem secretarei ca să nu fim deranjați pentru că avem de terminat un proiect urgent și aveam nevoie să ne concentrăm pe el. Și ne-am aranjat noi comod pe canapele, am pus niște muzică chill în surdină și a scos Radu un joint mare cât o shaorma cu de toate. Și cum trăgeam noi cu nesaț din el, buf se deschide ușa trântită de perete și intră mascații peste noi, ne trântesc pe burtă și ne încătușează. Noi râdeam de nu mai puteam, ne imaginam că e vreo poantă făcută de Maxmilean, până când l-am văzut și pe Scripcaru printre mascați. Era cu un procuror de la DIICOT și îi spunea ” v-am spus eu că ăștia se droghează și nu m-ați crezut, așa că v-am adus la pont sigur! Acum vreau să-mi faceți referat pentru că am colaborat cu organul, să scadă la pedeapsă judecătorul, v-am adus la sigur ca să-i înhățați”. Și procurul îl întreba că de unde a fost așa sigur că noi făceam ce făceam, și Scripcaru spune că e tot biroul ”cablat” și că are înregistrările, așa a știut ce facem, că eram monitorizați. Vai, lac de apă m-am trezit din somn. Asta ar mai lipsi acum, să intre mascații peste noi când mai fumăm ceva. Este foarte posibil ca biroul primarului să fie plin de aparatură operativă de înregistrare, și oricum nu mă aștept la nimic bun din partea lui, doar a zis pe surse că ne-a lăsat niște ”chei” prin contracte, și că a minat toată primăria, de abia așteaptă să ne vadă cu gâtul rupt. M-am ridicat din pat și m-am dus până la bucătărie ca să beau un pahar cu apă, și eventual să iau un Xanax sau un downer, ca să pot dormi în continuare. Când m-am uita pe geam, am văzut o mașină parcată în fața casei cu motorul pornit. Am stins lumina, m-am apropiat de fereastră și m-am uitat din curiozitate să văd ce e cu mașina. Spre surprinderea mea, era Scripcaru pe locul șoferului, adormise strângând la piept o pungă biodegradabilă care avea ceva în ea. Sper că nu milionul ăla de euro care vroia să mi-l dea acum câteva nopți când l-am visat stând în genunchi lângă patul meu. Ce chestie, a început să mă bântuie omul ăsta, cu siguranță i-am distrus toate strategiile. M-am culcat la loc, bine că sunt dopat cu Xanax pentru că în caz contrar începeam să mă îngrijorez.
Dimineața m-am trezit și am plecat imediat către locul de depunere a jurământului. Pe drum spre Aula Universității am sunat-o pe Flavia ca să-i urez însănătoșire grabnică, chiar îi simt lipsa. Săraca, la cât a muncit în campanie și cât suflet a pus, câte lucruri a răbdat cu stoicism, merita să depună astăzi jurământul odată cu noi. Dar sper că va fi bine și se va întoarce odihnită și cu putere de muncă cât de curând. Noroc cu femeile astea trei, Cami, Nico și Flavia, la care o adaug și pe mama, că singur nu m-aș fi descurcat în campanie.
La aulă, erau câțiva politicieni, consilierii locali, prefectul, și câțiva din presă, veniseră să ne vadă cum într-un final se termină o epocă nefastă pentru brașoveni. Știu, știu, sunt așteptări mari, poate prea mari. De aceea avem nevoie de câteva acțiuni bine țintite de PR, niște victorii rapide, de moral. Administrarea unui oraș seamănă cu administrarea unei afaceri. Da, sunt un CEO, un director executiv, am și consiliu de administrație, care o parte e ostil, și mai am pe post de investitori pe concetățeni mei. Oameni care pe bună dreptate, vor să vadă o administrație în folosul lor. M-am scuzat înainte de începerea evenimentului și m-am dus până la WC, unde am luat două piracetam și un Xanax, ca să nu am emoții. M-am uitat lung la mine în oglindă și am zis în gând o mantră pentru a-mi da un boost de încredere. Jurământul a fost depus după procedura uzuală, un pic ciudată, pentru că juri atât pe Biblie cât și pe Constituția României. Iar fostul primar, prezidând ședința, ținea cu orice chip ca forma să fie respectată. Câțiva au trecut neobservați, neținând mâna pe Biblie și pe Constituție, sau refuzând să depună jurământul cu mâna pe Biblie. Festivism gratuit pentru ochii oamenilor. Mi-a atras atenția faptul că între jurnaliști era și unul chel care stătea ostentativ picior peste picior astfel încât să-l vedem toți de la prezidiu. Cred că era cel care-și semna așa zisa ”capodoperă” , ”Jurnalul lui Georgel” sub pseudonimul ” Jorhe de Buruienesco”. Râdeau toți din partid cu lacrimi când citeau postările. Cu siguranță venise să vadă cum se înfige tărușul direct în inima fostului primar. Ciudat e că la final, însăși Scripcaru a trecut și a dat mâna cu el. Ciudat!
Când am ajuns la primărie, eram așteptat cu un tort care avea imaginea Primăriei Brașov pe el. Da, era timpul să sărbătorim un pic, după care să ne apucăm de muncă. Ne așteaptă luni grele începând de astăzi. Am făcut câteva poze, le-am urcat pe Facebook, am postat și un mesaj motivațional, după care m-am dus să trag două, trei fumuri ca să scap de starea de anxietate. Am nevoie de confort, am nevoie să respir, am nevoie să mă centrez pe mine un pic.
Spre seară a venit Radu Hossu, fumat rău de tot, se credea Robert Plant de la Led Zeppelin, era în delir, cânta ” Whole Lotta Love ” și zicea să merg cu el că ne așteptă un elicopter Huey ca să împușcăm niște PNL-iști mascați în vietnamezi. Am tot insistat să-i spun că s-a terminat joaca, acum e timpul să lucrăm, să terminăm cu chestiile infantile, ce a fost în campanie rămâne în campanie. Dar nu și nu, el o ținea cu ” Let’s go guys, let`s shoot some Victor Charlies”. La un moment dat stătea la fereastră și trăgea cu o armă invizibilă, și fredona ” Fortunate Son” a lui Creedence Clearwater Revival. Apoi s-a resemnat, a zis că ” bine bă domn primar, după ce am luptat în tranșee pentru tine, și ne-am riscat toți pielea, acum te dai ”Fortunate Son” și refuzi să mergem să-l mătrășim pe Charlie”. A plecat supărat cântând ” Are you gonna go my way” a lui Lenny Kravitz. Chiar îmi pare rău, acum nu mai sunt ilustrul nimeni senator, acum am în spate povara unui oraș european. Nu mă pot implica foarte tare în campania electorală pentru că sunt chestiuni extrem de grele și de grave de care va trebui să mă ocup. Și din partid am cam luat toți oamenii valoroși să lucreze cu mine la primărie, nu a mai rămas nimeni să lucreze pentru campanie. Și cu Radu, lasă că îl prin mâine mai ok, și îi explic ce strategie urmează să aplicăm când mai tragem un fum, două.
Te las acum dragă jurnalule, fug acasă poate mai prind fetița trează că simt o mare nevoie să mă joc cu ea.
Allien de Colibanesco
