Alexandru Graur și limba ….moldovenească (II)
Întâlnirea noastră colegială durând… zi de vară până-n seară, am fost pus să povestesc și alte amintiri, cum am ajuns să țină la mine așa de mult domnul profesor și altele. Unul dintre colegi m-a împuns cu o întrebare mai neroadă, neroadă rău: „nu te-a mirosit Graur că ești antisemit?!”M-am întristat că mi se pune asemenea întrebare și n-am răspuns. Dar îmi dau seama că întrebarea aceasta și-o mai pot pune și alții, că în publicul larg sunt destui care gândesc așa, cum că aș fi eu anti-semit, sau anti-maghiar etc.
Așa că răspund: eu nu sunt anti-semit, ci sunt pro! Sunt pro ADEVĂR! A respinge niște minciuni cu caracter anti-românesc înseamnă că mă manifest ca român! Ca apărător al dreptului românilor de a avea parte de o evaluare corectă a prestației lor în istorie! De câteva ori am intrat astfel în contradicție cu unii evrei, puțini la număr, care au lansat teza holocaustului din Transnistria! Dar există și alți evrei, care susțin că nici vorbă de holocaust în Transnistria! Evrei importanți, dintre cei mai importanți, precum 
, rabinul Alexandru Șafran și mulți, mulți alții! Evrei care onorează speța umană! Nici nu se poate imagina o comparație a acestora cu haimanale ca Florian sau Vainer, clienții mei!…Cunosc evrei din Israel care au avut bunici în Transnistria, de la acești bunici ei au aflat că nici vorbă să fi fost holocaust în Transnistria! Toate acestea m-au bucurat nu numai ca om și ca român, dar și în calitatea mea de „omul lui Graur”: am aflat și de la Graur ce a fost în timpul lui Antonescu! Am discutat destul de mult acest subiect!
Graur a fost în acei ani foarte activ în Centrala Evreilor, cea condusă de Nandor Gingold! După august 1944 s-au găsit câțiva evrei din aceeași stirpe cu Florian & Vainer care să-l acuze pe Gingold și colegii săi, inclusiv pe Graur, că au colaborat cu regimul lui Ion Antonescu! Cum era să nu colaboreze când acel regim i-a salvat pe evreii din România, inclusiv pe cei deportați în Transnistria, de unde s-au întors mai toți, mai puțin evreii care au dezertat la ruși, precum tatăl lui Norman Manea?! Da, e adevărat, pe vremea lui Antonescu evreii au fost scoși din școli, atât elevii, cât și profesorii! …Iar când l-am întrebat de ce evreii, după august 1944, nu s-au înrolat în armata română să lupte alături de ruși împotriva Germaniei hitleriste și anti-semite, Graur mi-a răspuns cam așa: s-a considerat că muriseră prea mulți evrei în celelalte țări din Europa și măcar evreii din România să se salveze !… Așa a spus: muriseră în celelalte țări mulți evrei… Iar în România supraviețuiseră toți evreii! Graur dixit!
Îmi mai aduc aminte când s-a discutat la un moment dat despre „duminica aceea” de la Iași, din iunie 1940, iar doamna Lucia Wald, ieșancă, ne-a povestit mai multe, ca martoră. Și-a adus aminte că atunci, în acele zile, a fost ucis un văr al dumisale!… Nevinovat!… Niciun cuvînt însă despre celelalte victime, „peste zece mii”, inventate după 1990 de Moses Rozen… O veritabilă hecatombă, de care nu a pomenit nimic! Nu-și mai amintea de ceva ce n-a existat!…
O amintire de la cursul de „nume de persoană”, a ținut un semestru, celălalt semestru Graur ne-a ținut un curs despre „nume de locuri”. La primul curs, când s-a ivit ocazia, Alexandru Graur ne-a vorbit despre numele Corneliu sau Cornel. Un nume care a fost rar în onomastica românească. A cunoscut brusc o creștere spectaculoasă, datorită căpeteniei legionare Corneliu Zelea Codreanu, foarte popular la un moment dat. Și a făcut o precizare: cam toți cei care poartă numele de Cornel sau Corneliu se trag din familii de legionari! A fost pentru părinți un fel de a-și mărturisi credința legionară când aceasta a ajuns să fie interzisă și chiar aspru pedepsită… M-a mirat tonul neutru, reținut, cu care Alexandru Graur rostea de fapt o apreciere la adresa legionarilor. Deloc negativă… După aceea, pe câți Corneliu am cunoscut și i-am putut iscodi, mi-au confirmat: tată sau naș de botez legionar! Nu ascund că mă frămînta un gând: cum să-i pun la aceeași masă pe Graur și Țuțea… Am tot amânat, mi se părea că nu numai eu, dar și toți cei din jurul meu sunt nemuritori…Graur avea o părere proastă despre Zaharia Stancu, ne-a zis că fusese „agent provocator”! Siguranța se folosise de el împotriva legionarilor și a comuniștilor, dacă mai țin eu minte bine!…
Subiectul – evreii în vremea lui Antonescu, l-am discutat și cu Vicu Mândra. Era foarte pornit împotriva mareșalului deoarece pe baza legilor sale fusese condamnat la moarte și executat un coleg de-al său de liceu, un adolescent: lipise afișe pro-sovietice pe zidurile Capitalei… Nu mi-a zis nimic de Transnistria domnul Mândra… Niciun reproș pentru Antonescu, pentru autoritățile românești! O mai fi trăind Vicu Mândra?!… Gurile rele îi atribuie un rol important în istoria literaturii române: ar fi fost persoana care a „pieptănat” Jurnalul lui Sebastian. Adică l-a cam falsificat, l-ar fi împănat cu fraze pe care Sebastian nu le-ar fi scris niciodată!… Alte fraze le-o fi scos!
Alt coleg evreu cu care am discutat o sumedenie de subiecte „delicate” a fost Șt. Cazimir, năstrușnicul Ștrul. Niciun cuvînt despre sutele de mii de evrei uciși sau morți în Transnistria. 
După 1990 i-am cerut public, dar și între patru ochi, să intervină în povestea cu cocoșul roșu din Transnistria. N-a făcut-o. Mai are timp. Aștept. Un coleg evreu la care am ținut mult este Iancu Fischer, descendent direct din Fischerii care au „contribuit” la declanșarea răscoalei de le 1907. Nu știu cum ajunsese pe rafturile din catedră un volum masiv de documente despre 1907, editat de Mihail Roller. L-am răsfoit de câteva ori, era plin de documente care îi acuzau pe arendașii evrei, pe alde Fischer cel mai des…
Lui Iancu Fischer îi datorez o informație care pentru mine este extrem de prețioasă: Într-o discuție cu doamna Lucia Wald, la care a asistat și bunul meu coleg Constantin Dominte, Fischer i-a amintit „Lucsiței” că Graur, marele profesor Alexandru Graur, în 1966 a amenințat ministerul și rectoratul că-și dă demisia din învățămînt dacă nu se aprobă propunerea sa ca junele absolvent Ion Coja să fie oprit preparator la Facultatea de limba și literatura română, catedra de lingvistică generală… Nu prea aveam dosar politic bun!…
N-am știut de acest gest extraordinar al Profesorului nostru, și-mi pare rău că nu i-am arătat mai pe față dragostea, respectul și recunoștința, cât a fost în viață. Dar avea un stil care descuraja orice încercare de a i se vârî cineva pe sub piele!… Cum se întâmpla pe la alte catedre! Era bucuros să fie contrazis, firește, cu argumente. Vezi examenul cu Puiu Rujan… Ce ușor îmi este să-mi imaginez scena! Cu prima ocazie o să-i cer lui Puiu și alte detalii! Toate! Tot ce-și mai amintește! O mică paranteză despre doamna Lucia Wald, reiau o vorbă mai veche: merita doamna Wald cu prisosință să ocupe un fotoliu academic. În mod paradoxal, a dezavantajat-o faptul că este evreică… Nu că n-ar mai fi evrei în Academie! Doar că spre deosebire de aceștia Lucia Wald și-a asumat întotdeauna evreitatea, ca și convingerile politice! Jos pălăria! Închei paranteza…
…Dacă Alexandru Graur ar mai fi trăit și după 1990, sunt convins că nu mi-ar fi reproșat decât stilul, prea vehement câteodată, dar nu „conținutul” prestației mele post-decembriste ca …anti-semit! Va fi să reiau acest subiect. Faptul că în viitorul apropiat voi face mai departe politică, de data asta nu de unul singur, ci înrolat sub drapelul unui partid, mă obligă să clarific tot ce e de clarificat privitor la persoana mea! Nici n-am apucat să-mi pun semnătura pe adeziunea la PRM că au și apărut intriganții cu acuzații prostești, prostești, dar cu ceva șanse să prindă la proști, iar numărul acestora, al celor ușor de dus cu vorba, nu poate fi igorant, proștii clasei contează la alegeri pe picior de egalitate cu înțelepții neamului!…Așa că mă explic: am făcut dintotdeauna caz de doctrina și atitudinea naționalistă în politică. Mi se pare a fi cea mai normală! 
Naționalismul, solidaritatea cu grupul din care te tragi, este în ADN-ul fiecărui om, al fiecărei ființe. Dar niciodată n-am susținut că în România patrioți pot fi numai românii „get-beget coada vacii”! Este o chestiune de bun simț și de informație elementară să afli, să știi, cât de mulți sunt „alogenii” care au teoretizat și practicat naționalismul românesc cel mai avântat, mai curat. În fruntea lor eu îi pun pe Nicolae Steinhardt și pe Alexandru Graur. Dar mai sunt atâția!… Nicolae Steinhardt a scris cel mai adânc text despre sufletul românesc!
Ba aș zice că numărul mare al acestor români la prima sau a doua generație, care devin mari promotori ai românismului, este o dovadă care încurajează și argumentează încrederea naționaliștilor ca mine în valorile românismului, ale spiritualității românești! Încrederea în viitorul nostru românesc! Dacă românismul este capabil să câștige de partea sa susținători de marcă, proveniți din sînul altor neamuri, înseamnă că acest românism are temeinicia sa imposibil să-i fie contestată sau înfrântă!
Ion Coja
Buriaș, iulie 2016
In foto, in ordinea postarii: Petre Tutea impreuna cu Ion Coja, Wilhelm Filderman, Lucia Wald, Șt. Cazimir, Nicolae Steinhardt.
