90 de ani de Radiofonie in România
Stația de Radio Bod a contribuit la întărirea și edificarea României Mari!
Inginerul Alexandru (Lică) Georgescu a fost timp de 15 ani directorul postului Radio Bod, de la înfiinţarea acestuia, în 1934. A luat parte la pregătirile care s-au făcut pentru construirea la Bod a staţiei de emisie-recepţie de 150 kW, cea mai mare de la noi pe atunci.
Cu câtva timp inainte, în aprilie 1933, România obţinuse la Conferinţa de la Lucerna, dreptul de emisie pe intregul teritoriu pentru postul ei naţional, inclusiv o lungime de undă foarte bună, de 1875 metri. Era nevoie de un loc potrivit pentru amplasarea emiţătorului, de preferat în Transilvania. În aprilie şi mai s-au făcut măsurători la Crăciunelu, apoi în regiunea Braşovului, iar în august s-a hotărât definitiv amplasarea staţiei de emisie la Bod.
„În noaptea în care trebuia să dăm drumul la postul de radio [Bod] oficial [14 spre 15 ianuarie 1934], eu eram la Bucureşti, chemat în Consiliul de Administraţie unde se discuta punerea în funcţiune a staţiilor de radio, declara dl. Lica Georgescu. Între cei care erau acolo din partea Societăţii Marconi, care predau staţia, era şi un domn Dicem, om de ştiinţă, un mare om al fabricilor Marconi, care venise la Bucureşti în vederea predării acestei staţii foarte puternice, la fel de importante !.
Şi Dicem a spus: „Dăm drumul la staţie, cu condiţia ca domnul Lică Georgescu să fie sef tehnic la staţie. E omul nostru acolo ! Eu eram inginerul care supraveghea staţia timp de un an de zile pentru probe, adică pentru emisiuni şi garanţie! Si din nou a facut precizarea : avem omul nostru acolo, însă eu nu sunt de acord să daţi drumul în emisiune fără prezenţa lui Lică Georgescu.”
Şi-atunci mi s-a dat o maşină şi aproape de 12 noaptea am plecat la Bod unde staţia era deja în emisiune, dar fără program, pusă în funcţiune să se încălzească. Am ajuns la Bod, am făcut legătura cu studioul şi redactorii au început emisiunile oficiale. Asta a fost o mare satisfacţie pentru mine! Eu, un simplu hai să zic, „tehnician”, ca un mare om să spună: „nu dăm drumul la post fără prezenţa lui Lică Georgescu”… Mare satisfacţie pentru mine! Vă-nchipuiţi…”
Ing. Carol Reinheimer a fost si el angajat ca specialist pentru postul Radio România Bod în 1935. Avea să lucreze acolo 17 ani, până la ieşirea la pensie.
„Acolo am ajuns pe ziua de 1 iulie 1935, M-am dus la Bod, m-am prezentat la uzină şi am avut şi noroc pentru că uzina era făcută de către Schultzer, care se ocupa cu motoarele şi cu partea electrică la Brown Boveri. Am făcut progrese frumoase, m-am implicat într-o serie întreagă de treburi, pe lângă ceea ce era de făcut, Inclusiv o serie întreagă de treburi din afara postului, la instalaţia de lumini, instalaţia de apă, instalaţia de radio, legăturile, circuitele de radio, absolut tot, instalarea telefoanelor, toate astea le-am făcut eu. Am făcut o impresie foarte bună”…
A trebuit ca să facem si drumuri, că era teren prea jos şi atunci a trebuit să fac umpluturi ca să facă străzile, să facă nişte drumuri, Iar eu învăţasem la politehnică şi nivelare şi cu aparatele de teren.
Am stat la uzină până în decembrie când am fost trimis ca să conduc lucrările de pozare a cablului între staţia Bod şi postul din Braşov, pentru că circuitele erau telefonice şi erau cu tot felul de zgomote… Pe atunci erau legăturile foarte proaste.
Pe ziua de 9 iulie 1936 am fost însărcinat cu conducerea lucrărilor de pozare a cablului ,in continuare, de la Braşov până la studiourile din Bucureşti, lucrare dificila care s-a făcut intensiv timp de un an. Nu eu am făcut-o, ci AEG [Allgemeine Elektricitäts-Gesellschaft] şi cu cei de acolo, dar eu am fost din partea Radiodifuziunii cu supravegherea, tehnica, cu intervenţiile pe lângă autorităţi.
Pentru toate treburile astea am avut trei ingineri subalterni: Anton Necşulea , Octav Roman şi Rusănescu. Ăştia trei erau pe diferite porţiuni, fiecare avea câte o porţiune şi eu eram cu şantierul întreg. Mi s-a pus la dispoziţie o motocicletă şi fugeam de colo până colo ca să urmăresc lucrarile. Şi în fiecare zi dădeam rapoarte directorului tehnic.”[Interviu de S. Iliescu şi O. Silivestru, 1939]
