10 ani de la tragedia din Bucegi cînd un elicopter militar s-a izbit de munți. Saga necenzurată a poveștii o reluăm!

Militarii români şi israelieni care au murit în urmă cu exact zece ani într-un accident aviatic din Munţii Bucegi, în zona localităţii braşovene Şimon au fost comemoraţi de familii, colegi şi autorităţi.

Atunci, în 24 iulie 2010, două elicoptere cu militari români şi israelieni efectuau un zbor de antrenament când vremea s-a stricat brusc. Unul din elicoptere a reuşit să ajungă la sol, însă celălalt, în care se aflau 6 ofiţeri israelieni şi unul român, s-a ciocnit de stânci. Toţi cei şapte militari şi-au pierdut viaţa în eveniment.
La 10 ani de la tragedie, la monumentul ridicat între satul Şimon şi locul din Bucegi în care a căzut elicopterul, a avut loc o ceremonie de cinstire a celor 7 militari căzuţi la datorie pentru ţările cărora le-au jurat credinţă.

Iată ce scriam în urmă cu șapte ani reluînd un articol scris la două zile de la tragicul eveniment și cenzurat în presa centrală :

Eroism uitat 17 decembrie 2013 (în Afacerea Săptămânii)
S-au împlinit trei ani şi jumătate de la trecerea în nefiinţă a căpitanului român Ştefan Claudiu Dragnea, căzut la datorie în 26 iulie 2010 în timp ce participa la un exerciţiu militar comun israeliano-român denumit Blue Sky, aflându-se la bordul unui elicopter american de tip Sikorsky, alături de alţi şase militari israelieni.
Trecerea rapidă în periferia informaţiilor clasificate ale MApN şi aşezarea batistei pe ţambalul mass-media românească ridica mari semne de întrebare cu privire la adevăratul motiv al prezenţei ofiţerului român la bordul elicopterului prăbuşit în Bucegi.
Este adevărat însă că Israelul a oferit compensaţii băneşti familiei ofiţerului român căzut la datorie, având în vedere că israelienii ştiu să-şi onoreze eroii, chiar dacă sunt de altă naţionalitate.
Respins la publicare la vremea respectivă, prezentul articol analiza din perspectivă millitară substratul strategic al exerciţiilor israeliano-române, în contextul ameninţărilor iraniene la adresa securităţii mondiale. Iată abia astăzi în exclusivitate articolul necenzurat.

Căpitan român căzut la datorie
Căpitanul român căzut alaltăieri la datorie, alături de şase militari israelieni, în zona Fundata-Bucegi, însoţea echipajul israelian într-o misiune de antrenament special cu caracter de căutare-salvare în zone montane greu accesibile. Din informaţiile existente la dosarul său, era unul dintre cei mai buni tineri piloţi de elicopter, absolvent al Academiei Forţelor Aeriene „Henri Coandă” din Braşov.  Căpitanul de 31 de ani, Ştefan Claudiu Dragnea, urmase această academie, un vis de-al său mai vechi de a zbura, cu care părinţii săi nu fuseseră iniţial de acord.  Soţia sa era însărcinată în luna a cincea şi a fost devastată la aflarea veştii.  Misiunea specială în care fuseseră trimişi militarii israelieni, unii dintre cei mai bine pregătiţi din întreaga armată israeliană, este încă înconjurată de secretul militar impus atât de armata română, dar şi de partenerii israelieni.
Cert este că zona Bucegilor, extrem de abruptă şi de dificilă din perspectiva condiţiilor climaterice, mai ales a ceţii care se aşterne brusc, a fost aleasă după renunţarea armatei israeliene la bazele de antrenament din Turcia. Căpitanul român se evidenţiase încă din facultate ca un viitor specialist în zone dificile, cu un spirit de aventură excepţional, motiv pentru care a şi fost selectat, se pare, pentru a participa la manevrele şi antrenamentele militare pe elicopterul israelian tip Sikorski- CH-53.

Academia de aviaţie
Academia „Henri Coandă” din Braşov este unul dintre cele mai pretenţioase institute superioare militare din ţară, cu un sistem draconic de admitere şi de licenţă. Anul acesta doar 164 de locuri au fost aprobate pentru admitere, iar tematica examenului de licenţă a inclus tehnici de pilotaj în condiţii extreme. Absolvenţii acestei academii sunt cei mai buni piloţi şi specialişti în aviaţie din ţară.  Cei mai buni dintre cei buni sunt selectaţi ulterior pentru a participa la operaţiuni de salvare aeriană, de tipul celei care a cauzat tragedia de alaltăieri din zona Zărneşti-Fundata.

Elicopterul israelian căzut din cauza unei erori de pilotaj!
Părerile celor care au experienţă în sistemele de navigaţie instalate pe elicoptere de luptă moderne, inclusiv a celor care cunosc bine zona Bran-Şimon-Bucegi, conduc înspre concluzia unei erori de pilotaj, în cazul elicopterului israelian de tip Sikorsky-CH-53, prăbuşit luni după-amiază în zona Bran-Moeciu. Pe de altă parte, comunicatele oficiale care descriu manevrele elicopterelor israeliene cu baza la Boboc, jud Buzău, ca fiind de tip umanitar, în special în domeniul medical, par a nu corespunde cu adevăratele scopuri ale prezenţei şi antrenamentelor piloţilor israelieni în zona judeţului Braşov.
Mai mult, titulatura operaţiunilor comune israeliano-române, Blue Sky 2010, se pare că serveşte ca acoperire pentru operaţiuni de antrenament militar exclusiv israelian, participarea românilor la aceste acţiuni fiind pur formală.
Pregătirea piloţilor de elicopter israelieni în zonele dificile ale Bucegilor ar putea avea legătură, în schimb, cu strategia Israelului de a anihila rampele mobile de rachete balistice ale Iranului, camuflate în zonele montane greu accesibile, în cazul izbucnirii unui război în zona Golfului Persic.

Comunicate oficiale necredibile
Conducerea Ministerului Apărării Naţionale, împreună cu oficialităţile Ambasadei Israelului de la Bucureşti au acreditat ideea vremii extrem de nefavorabile, a ceţii persistente, precum şi a curenţilor de aer ascendenţi, care ar fi putut dezechilibra elicopterul de producţie americană CH-53. Teoria oficială este contrazisă de realitate, şi anume că ceaţa nu poate persista în zonele cu aceşti curenţi puternici „Ori a fost ceaţă, ori au fost curenţi de aer care au dezechilibrat elicopterul, aspect greu de crezut.
Aceste elicoptere, ca şi Pumele noastre, au sisteme complexe de navigaţie şi radare care depistează orice obstacol în proximitatea aparatului. Noi avem tot sisteme israeliene de navigaţie instalate pe elicopterele româneşti, iar un asemenea aparat poate veni în zbor planat, dacă are defecţiuni chiar la motor. Părerea mea este că a fost o eroare de pilotaj, pilotul israelian a intrat într-o ceaţă deasă, sau un nor, şi n-a avut timp să redreseze aparatul, lovindu-se cu putere de peretele de stâncă vertical dinaintea platoului Bucegilor. Păcat de militarii morţi la datorie, inclusiv cel român, care a murit nevinovat. ” spunea Aristotel Căncescu, fost inginer aeronautic de elicoptere, la ICA Ghimbav.

Comandantul unui elicopter particular, care a ajuns primul la locul accidentului solicitat de ISU Braşov, povesteşte că:
„N-am văzut asemenea elicoptere mari în viaţa mea. Aveau baza de aterizare la stâna din culmea Şimonului, pe platoul vast de acolo. Odată am luat masa cu prefectul Gonţea şi cu israelienii, la stână. Nu ştiu de ce s-au băgat în locurile astea strâmte, unde trebuie să fii foarte dibaci să te strecori. Am ajuns cu dificultate la locul unde s-au prăbuşit, la baza peretelui de stâncă, era totul praf, că aveau vreo două tone de kerosen la bord. Ulterior au închis toată zona şi ne-au interzis să dăm vreo relaţie presei  ”

Antrenament militar, nu umanitar
De aceeaşi părere este şi un fost colonel braşovean de contrainformaţii militare, care a dezvăluit la vremea respectivă „N-a fost nicio defecţiune tehnică, pentru că asemenea elicoptere sunt extrem de solide, indiferent de condiţiile de vreme. A fost cu siguranţă o eroare de pilotaj a piloţilor israelieni care au subestimat periculozitatea zonei Şimon-Bucegi. Au intrat în zona densă de ceaţă, care se formează în zona peretelui stâncos de care s-au izbit, probabil cu viteză prea mare pentru a mai putea evita coliziunea. Ei nu se pregăteau la noi pentru operaţiuni de salvare, cum spun anunţurile oficiale, ci pentru operaţiuni strict militare, ofensive, de infiltrare la mică altitudine, adânc în teritoriul muntos inamic, la adăpost de radare. Acest tip de operaţiune prezintă dificultate maximă pentru piloţii de elicoptere, în special cele mari, care transportă trupe de asalt numeroase şi echipamente militare complexe. Pe vremea lui Ceauşescu, îmi aduc aminte, piloţii români se antrenau cu cei israelieni, tot pe elicoptere, iar unii israelieni au absolvit Academia Forţelor Aeriene de la Braşov. Acum, părerea mea este că ei se antrenează pentru un eventual conflict militar cu Iranul, în special pentru anihilarea rampelor mobile de lansare ale rachetelor balistice iraniene, care au acum capacitatea de a lovi Israelul din munţii greu accesibili ai podişului iranian. Problema lor este că aceste rampe, dotate cu rachete ruseşti şi coreene, sunt extrem de mobile şi, deşi sunt detectate din satelit, îşi schimbă locaţia cu repeziciune, astfel că nu pot fi distruse de la distanţă, ci numai prin desanturi ale comandourilor israeliene, transportate cu asemenea elicoptere prin defileuri muntoase, cu mare viteză. ” afirma colonelul de contrainformaţii militare braşovean.

Israelul ameninţat de Iran
Şeful Gărzii Revoluţionare Iraniene, generalul Rahim Safavi, nu ezita să ameninţe Israelul în 2004, cu arsenalul de rachete mobile cu rază medie de acţiune, care pot lovi orice punct al acestei ţări „Dacă Israelul îşi pierde capul şi atacă Iranul, noi îi vom da o asemena lovitură de ciocan, care îi va rupe oasele ” Publicatiile occidentale, în special New York Times, au evaluat capacitatea de atac a Iranului cu rachete de pe rampe mobile, situate în munţi, sau pe ambarcaşiuni rapide, ca fiind extrem de serioasă. Iranul deţine un arsenal care include rachete cu rază mică şi medie de acţiune, de tip Fatah A-110, cu o rază de acţiune de 400 de kilometri, cele cu rază medie fiind de tip Shahab-3, Shahab-4, Shahab-5, în principal defensive, folosite în eventualitatea unui atac israelian. Acestea au o rază de acţiune de la 1200 la 4000 de kilometri.
Recent, Iranul a dezvoltat şi rachete intercontinentale pe rampe mobile, Shahab-6, cu o rază de 6000 de kilometri, capabile să transporte, ca şi cele medii, încărcătură nucleară şi chimică, şi acestea având la bază tehnologie nord-coreeană.

Libiu Mateescu  Iulian Rinder”

Revenind în actualitate– la comemorare au participat ambasadorul Israelului și șeful statului major al Aviației
Ambasadorul Israelului, prezent la comemorare a spus că:
„Tragedia care s-a-ntâmplat acum 10 ani aici, în Munţii Bucegi, este încă o dovadă a acestei prietenii care exista între Israel şi România.
Forţele aeriene din Israel au ales să vină aici, în România, pentru a se antrena pentru ca topografia din Israel nu ne permite să avem această topografie diversă”, a explicat Excelenţa Sa, domnul David Saranga, ambasadorul Israelului în România.
Armata Română a suferit şi ea o pierdere importantă prin dispariţia unuia din piloţii militari de elită, locotenent comandor Claudiu Ştefan Dragnea.
„Zece ani trec repede, dar amintirea camarazilor noştri căzuţi la datorie va rămâne veşnic în memoria noastră iar toţi cei care i-am cunoscut ştim că au fost nişte oameni de o mare nobleţe sufletească, camarazi de excepţie, profesionişti desăvârşiţi, îndrăgostiţi de profesia aceasta deosebit de frumoasă de aviator, de aviator militar”, a declarat general maior Viorel Pană, şeful Statului Major al Aviaţiei.
În momentul tragicului accident, Claudiu Ştefan Dragnea aştepta ca soţia sa să nască un băieţel. Acum, Ştefan are aproape 10 ani, trăieşte cu regretul că nu l-a cunoscut pe tatăl său, însă este mândru că părintele său şi-a făcut datoria faţă de patrie până la sacrificiul suprem.

P.S. fotografia este de atunci.
Iulian Rinder

Share on Facebook

Tweet

Follow us