Un om fantastic (176)
9.
Portarul hotelului ‚Crillon’, hotel parizian de lux, situat in Place de la Concorde, fu intrebat, in ziua de 22 februarie 1946, de doi domni despre existenta, in acel hotel, a unui anume monsieur Hauser.
Tinand cont de zambetul radios al portarului, cei doi dedusera ca monsieur Hauser era un oaspete binevenit al casei.
Portarul il suna:
„Sunt aici doi domni care vor sa va vada, monsieur Hauser. Un monsieur Fabre si un monsieur le baron Kutuzov.”
„Rog domnii sa urce la mine.”
Un paj ii conduse pe cei doi domni la etajul doi. Parul rosu al lui Bastian Fabre statea mai arici ca oricand. Insotitorul sau, purtand numele unui vestit general, avea in jur de 45 de ani, era lat in spate si imbracat ca un mic-burghez.
Monsieur Hauser ii intampina pe cei doi in salonul apartamentului 213 imbracat intr-un costum impecabil.
Bastian astepta pana ce pajul iesi, apoi ii cazu in brate vechiului sau prieten.
„Baiete, ce bucuros sunt ca te revad.”
„D-apoi eu, Bastian, d-apoi eu !”, exclama Thomas.
Se desprinse din imbratisare si-i stranse mana rusului:
„Imi face placere sa va cunosc, baron Kutuzov. Imi voi permite insa ca din aceasta clipa sa nu va mai numesc baron, ci tovarase comisar. Comisar Kutuzov.”
„Dar de ce?”, intreba rusul clipind nervos.
„Putintica rabdare si totul pe rand. Am de povestit o gramada, fratiorilor. Am comandat pranzul aici, in camera. In zece minute vom fi serviti. Printre altele si cu bors, tovarase comisar. Va rog, luati loc.”
Thomas se purta cu o degajare care-ti lua graiul, avand in vedere ca autoritatile militare franceze il cautau de saptamani bune si ca aici, la Paris, el se gasea in barlogul lupului. Dar Thomas se consola cu urmatoarea reflectie: Unde isi cauta lupul prada? In niciun caz in propriul barlog.
__________________________________________________________________—
Meniu Paris, 22 februarie 1946
Bors rusesc
File de vita Stroganoff
Sufleu de lamaie
Thomas Lieven facu astfel, ‚pe ruseste’, prima afacere postbelica de milioane.
BORS RUSESC: Se pun la fiert: ½ kg. carne vita, ½ kg. carne porc, ¼ kg. slanina afumata. Dupa ce au fiert se scot si se taie cubulete. – Separat se inabuse in untura varza taiata marunt (circa 1 kg.), si zarzavat de supa taiat marunt, sfecla rosie taiata fasii subtiri, ardei, sare, piper, condimente, o foaie de dafin. Se adauga putin otet pentru ca sfecla sa-si pastreze culoarea. Zarzavatul si cubuletele de carne se pun in zeama in care a fiert aceasta (fara foile de dafin) si se mai da in cateva clocote. La sfarsit se rade in oala sfecla rosie. Se serveste cu smantana sau iaurt.
FILE DE VITA STROGANOFF: Se taie muschiul in fasii inguste. Se inabuse in unt patru cepe, fara a lasa sa se ingalbeneasca, se pune carnea si se prajeste un minut pe fiecare parte. Se sareaza si se pipereaza. Se pune smantana ceva mai groasa si se mai da in doua-trei clocote.
SUFLEU DE LAMAIE: Se bat spuma trei galbenusuri cu trei linguri de zahar. Albusurile se bat si ele spuma tare. Se amesteca spumele impreuna cu coaja rasa de la ½ lamaie si sucul de la ea si ½ lingurita amidon. Se pune totul intr-o tava unsa cu unt si se da la cuptor la foc potrivit. Se coace pana creste si se rumeneste putin. Se serveste cu piscoturi.
Dupa ce parasise Baden-Baden in 7 decembrie, in mare viteza, Thomas se adresase unui specialist care, candva, falsificase pasapoarte pentru Abwehr Paris. Acesta ii facu rost de un pasaport francez pe numele de Maurice Hauser. Dupa aceea expediase o scrisoare la Marsilia pe adresa lui Bastian Fabre in care arata ca el, Thomas, era complet lefter.
Raspunsul lui Bastian sosi prompt:
Vezi, Pierre, ce bine a fost ca atunci, cand cu afacerea Lesseps, am pus cate ceva deoparte? Pot sa-ti dau chestiile alea. Am gasit aici un tip, fiul unui baron rus. Il cheama Kutuzov. Batranul lui a fost sofer de taxi la Paris. A dat coltul. Acuma sofeaza baiatul. Un Pontiac …
Dupa care Bastian primi o telegrama de la Thomas:
Va astept pe tine si pe baron cu masina 22 februarie hotel crillon stop
Asa ca Thomas se interesa:
„Unde e masina?”
„In fata hotelului.”
„Foarte bine. Trebuie sa fie vazuta. Numai ca tu, Bastian, vei face o vreme pe soferul. Iar tovarasul comisar Kutuzov va sta pe bancheta din spate. Ai adus cocoseii?”
„Sunt in valiza.”
Intrara tri chelneri si pusera masa. Thomas, Bastian si Kutuzov luara loc in jurul ei. Servira bors cu smantana. Taximetristul aristocrat rus facu ochii mari:
„Ca acasa ! Cu smantana !”
„Daca-mi permiteti sa va rog sa mancati MAI POPULAR, tovarase comisar. Cu coatele pe masa. Si va rog sa nu va mai ingrijiti unghiile o vreme, cel putin in viitorul apropiat.”
„Dar de ce? De ce toate astea?”
„Domnii mei, vreau sa va propun o afacere a-ntaia. Dumneavoastra, baroane, veti face pe comisarul. Bastian pe soferul, iar eu pe angrosistul de spirtoase.”
„De spir …ce?”, se mira Bastian.
„Inghite inainte de a vorbi. Un angrosist de rachiuri. Domnii mei, am fost insultat si deceptionat in cel mai inalt grad de armata franceza. Am intentia sa-i fac armatei franceze o bucurie de zile mari.”
„Cu rachiu?”
„Cu rachiu.”
„Dar pe moment nu se gaseste nicaieri rachiu, stimate domn. Totul este pe cartela, rationalizat !”, exclama Kutuzov.
„Nici nu va puteti inchipui cat rachiu vom gasi, dar cu conditia ca Bastian sa-si joace bine rolul de sofer, iar dumneavoastra pe cel de comisar. Haideti, inca o portie. Dupa care vom merge la cumparaturi”, spuse Thomas.
„Ce sa cumparam?”
„Tot ce ne trebuie. Mantai negre de piele. Caciuli de blana. Bocanci.”
Thomas continua cu glas scazut:
„In acest hotel locuieste, de la sfarsitul razboiului, o delegatie sovietica. Cinci insi. Datoria lor este sa se ocupe de soarta cetatenilor sovietici rezidenti in Franta. Stiti cam cati sunt?”
„Habar n-am.”
„Peste cinci mii. Stiti care-i chestia cu ei? …”
In timp ce oaspetii sai mancau cea mai minunata ciorba din lume, borsul rusesc, Thomas le povesti care era chestia cu cetatenii sovietici din Franta …
(va urma)
Dan Bota
